Lecția de la Singapore

Imaginați-vă că Simona Halep ar fi câștigat turneul de la Beijing, unde în semifinale acumulase punctajul pentru locul nr. 1 mondial, apoi ar fi câștigat și Turneul campioanelor de la Singapore, așa cum era firesc pentru o mare campioană! N-am mai fi avut nimic de comentat. Jos pălăria! Cum o scoatem în fața lui Caroline Wozniacki, învingătoarea de la Singapore și deținătoare doi ani la rând a locului 1 mondial. Dar așa, Simona noastră ne intrigă prin jocul ei total neconvingător, ca și prin declarațiile sale, îi intrigă mai ales pe cei care investesc în ea sentimente de iubire. De aceea, comentăm. Triumfalismului de moment îi opunem o privire lucidă, care poate aduce mai mult bine, oricum, aerisește atmosfera prea încărcată de osanale nepotrivite, bombastice.

Obiectivul Simonei pe anul 2017 a fost să ajungă pe locul nr. 1, dar cum? Așa cum a demonstrat la Singapore, unde a fost elininată rușinos, terminând turneul pe ultimul loc în grupa roșie, dar păstrându-și titlul prin jocul rezultatelor?! Ar trebui să-i sărute mâna lui Wozniacki că a eliminat-o pe Pliskova!

Nu trebuie să fii profet ca să spui că atunci când nu termini ceva până la capăt, te-ai înecat ca țiganul la mal sau că mitomania nu salvează România. Sigur, Halep nu-i în stare să se salveze nici pe ea, darămite România cu atâtea bube pe cap! N-a fost în stare să-și apere nici timp de 24 de ore titul câștigat în semifinala de la Beijing, căci a doua zi a pierdut finala la Caroline Garcia. Iar la Singapore, a pierdut și mai scandalos, a dovedit că titlul său de mare campioană este un accident, nu a fost în stare să și-l apere! Dar nu-i pasă, fiindcă ea trăiește după alt fel de socoteli, tipice pentru o mentalitate second hand.

Acum a declarat ca un personaj din tragediile shakespeariene: „Bine că s-a terminat!”. Adică a fost la război, a ieșit din tranșee, bine că s-a terminat războiul?! Ce s-a terminat? Ce război? Ea joacă pentru colecția ei de mașini, nici măcar unei grădințe nu i-a făcut o donație, poate va face acum, când o fi auzit de grădinița abandonată din Maramureș, neterminată de 7 ani!

Dar acum e ocupată cu vacanța, cică pleacă într-o vacanță fericită, după ce și-a atins obiectivul pe anul 2017! Vă dați seama ce obiectiv, să termine anul în mod dezastruos, așa cum l-a început, cu eliminări în serie, culminând cu finalul la fel de dezastruos de la Singapore. În 2017 a participat la 17 turnee și nu a câștigat decât unul (!!!), turneul de la Madrid, organizat de Ion Țiriac și când în competiție au fost jucătoare modeste, oricum, ea a nimerit numai cu jucătoare second hand, o semifinală cu Sevastova și finala cu Mladenovici, sportive calsate pe locuri modeste. Cele mai importante înfruntări, ca finala de la Roland Garros, le-a pierdut. A mai pierdut și încă trei finale. Unde e miză mare, pierde, și cu toate acestea, cu tot eșecul pe linie, cum se vede din afară, ea a devenit campioana lumii!

Da, anul 2017 a consemnat cea mai atipică promovare a unei jucătoare, Halep devenind cea mai mare jucătoare second hand a lumii, fiindcă nu a câștigat turnee, nici un Grand Slam, dar a acumulat puncte din pierderi, din înfrângeri, din eliminări. La Singapore a pierdut lamentabil, însă a plecat cu o traistă de puncte care i-au asigurat mai departe locul 1, după ce a demonstrat că nu-l merită. Și Wozniacki, și Svitolina i-au dat câte o lecție. Ea nu ne-a dovedit prin nimic că e ocupanta locului 1. Trebuie să demonstreze pe teren că merită acest loc, nu pe hârtie, când se fac tot felul de calcule sofisticate după reguli total discutabile. Turneul de la Singapore arată cât de norocoasă este această fată, fiindcă din pretendentele la locul nr. 1 mondial, nici una nu a mers bine, și Muguruza, și Pliskova, au pierdut, veteranele Venus Williams și Caroline Wozniacki trimițându-le acasă, dovedindu-le că nu sunt de locul 1.

Cel puțin Venus este o eroină la cei 37 de ani ai săi, moralmente ea este jucătoarea care de la 14 ani, de când a participat la primul turneu, a dovedit cea mai mare constanță posibilă, cred că de 20 de ani este pe locul 1 în lume în acest clasament. Palmaresul ei este impresionant. Are la activ 30 de titluri de Grand Slam, la simplu, dublu și mixt, și zeci de alte trofee, zeci de finale, inclusiv 49 de turnee câștigate! Și la Singapore ea a arătat calități ieșite din comun, o formidabilă regularitate în execuții și o rezistanță fizică de invidiat. Iar finala cu Wozniacki a fost teribilă. S-au înfuntat o floretă cu un buzdugan, David cu Goliat. Până aici, scorul era de 7-0 în favoarea lui Venus, dar acum Floreta a învins, însă cu mari emoții, căci, în setul decisiv, de la un neverosimil 5-0, Venus s-a apropiat la o minge de 5 – 5. Scor final: 6-4, 6-4, pentru Wozniacki.

Venus știe să lupte până la ultima minge. Mai tinerele ei adversare nu i-au făcut față. Bine că Halep nu a întâlnit-o, să ne mai dea o lecție de inconstanță. După turneul din China, la următorul turneu, acesta, al campioanelor de la Singapore, ea a fost eliminată din competiție, da, dar și-a păstrat titlul, fiindcă i-au dat puncte pentru participare. Cum se poate așa ceva? Cică așa e regula. Regula din culise. Da, dar regula principală este să arăți pe teren că ești mare campioană! Moralmente, Halep a pierdut la Singapore titlul fără drept de apel, lunând o lecție de la jucătoare mai demne, care știu că Gloria este una și sportul alta.

Goana după locul întâi a omorât-o pe Halep. Asta dovedește că nu se cunoaște pe sine, că nu-și cunoaște puterile. Puterile ei sunt mult mai mici decât ambițiile deșarte, fiindcă nu există nimic mai potrivit pentru a defini deșertăciunea decât Gloria, care e ca fata morgana, acum e, acum nu e. Sau poate că Halep își cunoaște puterile și s-a prins că le poți arunca fanilor cu parf în ochii și nu se întâmplă nimic, iluzia funcționează. Dar noi credem că se înșeală amarnic și că este inconștientă. Mentalitatea second hand este o mentalitate mitomană. Ne bucurăm că moare capra vecinului! Halep e campioană prin jocul rezultatelor! Aplaudacii ei se bucură când adversarele ei sunt învinse de alte jucătoare. Cu ce bucurie anunță că jucătoarea de valoare cu care Halep a căzut pe tabloul principal, a fost eliminată de o altă jucătoare și că nu o va mai întâlni! Niciodată nu am citit să se bucure că urmează să joace cu o adversară redutabilă. Nu ar fi normal ca Halep să se înfrunte cu jucătoare puternice? De ce ne tot furăm căciula? Qui prodest o astfel de amăgire chioară?!

Halep a mai primit o lecție usturătoare la Singapore. Va învăța ceva din ea? Ne îndoim. Dovadă că a declarat cât de fericită e că Pliskova a pierdut la Wozniacki, adică nu i-a luat locul! Și așa s-a trezit în mână cu inelul de „regina lumii”! Nu este ceva exagerat, să nu zic penibil? De parcă ar fi Miss Univers! Suntem la circ? Totuși e vorba de sportul alb, sportul decenței, al eleganței, nu?!

Miss Halep consideră că meciul ei cel mai bun a fost cu Ostapenko. Nu când a fost bătută la Roland Gaross, ci când ea a învins-o recent, în China. Dar era nevoie să o învingă când trebuia, la Paris, nu într-un meci de uzură. Toate meciurile în care am văzut-o pe tânăra letonă Jelena Ostapenko sunt memorabile. Eu o declar jucătoarea anului. Mi-a plăcut când într-un turneu, când se înfrunta cu Pliskova, a spus că nu-i place stilul de joc al adversarei și a părăsit terenul. „Ce fel de tenis joacă asta?” Ei, Halep n-ar face niciodată un asemenea gest. Ostapenko vrea să aibă de-a face cu jucătoare bune, puternice, fără fițe, nu cu jucătoare de prin top 50 sau 100, pe care se chinuie să le bată Halep în primul sau al doilea rund dintr-un turneu. Și o ține tot așa. Dar până când? Până la următorul turneu, când începe iar calvarul! Poate tări așa? Se pare că nu are alternative. E călită pe această direcție. A primit la viața ei de alergătoare cu racheta atâtea lecții și, la ieșirea de pe teren, le-a uitat.

Aici, la Singașpore, cel mai bun meci al ei a fost cu Svitolina, fiindcă s-a luptat, s-a bătut, dar din acest joc s-a văzut că Halep atâta poate, fiindcă „am dat totul”, zice ea. Înaintea oricărui meci spune ca Ceuașescu „o să dau totul”, iar când pierde, zice „se mai întâmplă”.

Acum s-a văzut cât de șubred îi este podiumul, că nu are nici o constanță, dar nici o morală, sfidând pe toată lumea, pe susținătorii ei români, în prinul rând, care o iau în serios, dar ea nu se ia în serios și le spune, cine vă pune să mă luați în serios? E doar un joc, un bambilichi, „dacă și cu parcă”, ca la Las Vegas, azi câștigi, mâine pierzi. Da, dar și când pierzi, acest joc îți aduce puncte și bani! În loc să-ți aducă sancțiuni sau penalizări, ca la alte sporturi. Dar nu, aici e invers. Aceasta este mentalitatea second hand, să pleci de la fiecare turneu cu puncte și bani. O astfel de mentalitate compromite unul dintre cele mai fumoase sporturi din lume. De altfel, noi, românii, am compromis capitalismul și comunismul, neocomunismul și neocapitalismul, am compromis democrația și libertatea, arta și iubirea, orice ideal, compromitem orice, nu mai contrează că a venit acum rândul să compromitem și tenisul!

*

Celebra tactică halep-up, „îmi fac jocul, o iau repede pe adversară și o zdrobesc” (verbul preferat), la Singapore s-a întors împotriva ei. Și Wozniacki, și Svitolina au bătut-o repede, iute, într-o oră de joc, nici n-a avut vreme să se trezească sau să plângă sub prosopul pe care și l-a pus la un moment dat pe față, ca în nu știu ce film cu George Constantin (adică știu, Reconstituirea).

Iată lecția de la Singapore, care ne învață că este bine să nu ți-o iei în cap, să fii modest, măsurat cu lauda de sine, nu ca în reclamele deșănțate cu locul 1! N-a lăsat să treacă nici câteva săptămâni, măcar cât Ilie Năstase, care a fost pe locul 1 timp de 40 de săptămâni, nu pretindem să stea în vârf cât Serena (186 săptămâni) sau Federer, care deține recordul cu 237 de săptămâni!, adică să dovedească o perioadă de timp, în câteva turnee, că merită acel loc, și a bătut toba, a făcut un tam-tam de nedescris, intrând în plasa unor așa-ziși ziariști, morți după bombe de ocazie!

S-o lase mai moale, adică să vină cu picioarele pe pământ. Noi nu-i dorim decât binele. Ne vom bucura sănătos numai dacă va onora acest loc cu rezultate de excepție pe teren. Nu-i dăm sfaturi, are o întreagă coadă de sfătuitori după ea. Am scris despre Simona Halep multe articole, i-am urmărit cu înțelegere totală cariera, dar nu i-am dat decât un singur sfat, să facă ce fac toți sportivii adevărați ai lumii, să-și iubească patria. Patria ei este România, nu Machedonia! Și România este mare, nu „mică”, așa cum declară ea. Oricum, e mai mare decât Singapore (de peste trei ori). Când va simți cât de mare este România, va câștiga mai multe merite. Atât să facă. Nu să alerge nebună după puncte și bani.

Și la anul ce va face? O va lua de la capăt? Va intra iar în hățișul numit „loteria rezultatelor”, va depinde iar de ce face pe alt teren Muguruza, Pliskova, Svitolina etc., etc.? Nu e timpul să joace tenis? Să joace pur și simplu de plăcere, fiindcă are talent pentru acest sport, poate bucura spectatorii cu frumusețea acestui joc, să ajungă cu varietatea mișcărilor la limita baletului, cum vedem la Wozniacki sau la alte jucătoare care nu sunt chinuite de nici o ambiție deșartă. Mă uitam la Caroline cu câtă naturalețe lovește în minge, la fel de uimitor ca Sloane Stephens, o adevărată magie a firescului în jocul de tenis.

E timpul să joace și Simona tenis de plăcere, fiindcă pentru puncte și bani a tot jucat până acum și și-a făcut viața un calvar. Tenisul e un sport, iar viața unui sportiv este scurtă. Nu se va mai întâlni una cu alta dacă nu înțelege această ecuație simplă.

Și să nu mai vorbească sau să gândească înainte de a vorbi. E al patrulea an consecutiv când Halep a fost eliminată de la Turneul campioanelor, dar nu a făcut mea culpa, cum ar fi fost normal, a declarat că e fericită că s-a terminat, fiindcă pleacă în vacanță! Atunci pentru ce a mai venit la Singapore, de ce nu s-a dus din China direct în vacanță, era de două ori mai fericită! Admiratorii ei investesc în ea trăiri, pun suflet, o susțin, iar Halep dă cu tifla, nici că-i pasă. Îi va amagi în continuare? O va lua la anul de la început, cu calculele, cu pomanageala, cu puncte și punctulețe, cu bani, fiindcă ea a strâns în 2017 o avere, fără să câștige în tot anul, din peste 60 de meciuri pe care le-a jucat, decât un singur turneu, cum am spus! Un cal pentru un regat! Un singur turneu și e locul 1 mondial!

Cred ca în nici un sport nu se mai întâmplă așa ceva, să te scalzi numai prin sferturi de finală și să fii campion al lumii! Aceasta-i și rațiunea lui Halep. O curată mentalitate second hand. Mai mult, fericirea că a scăpat de coșmar și pleacă în vacanță, dovedește mentalitate de mitoman. La anul face „repetir” cu lecția pierdută. Noi îi dorim să se mențină pe locul 1 cel puțin până la următorul Tur al campioanelor. Dar să o arate pe teren, să câștige lauri în sufletele noastre, să nu ne mai dezamăgească, căci nu se poate pune, deocamdată, nici o bază în ea, nu este sigură de la un joc la altul, dezamăgește continuu, nu convinge. Românii merită să investească dragostea lor în cineva care nu le „zdrobește” speranțele de la un meci la altul și care iubește România, care joacă pentru ei, nu numai pentru colecția sa de mașini! Dar România este o țară hăruită, plină de talente. Iar tenisul feminin are o adevărată pepinieră. Nu e departe ziua când vom aplauda și sportivi care satisfac exigențele maxime.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*