Și totuși, îngrijorarea lui este exagerată! Măcar pentru faptul că au trecut vremurile în care, după moartea unui ocârmuitor, memoria acestuia să fie batjocorită… Pe de altă parte, nu poți ști ce forme de răzbunare ne rezervă viitorul! Cum vor reacționa copii de azi, adulții de mâine, când vor înțelege de unde li se trage răul de care vor avea parte… Cine știe ce forme de ironizare, de hulire, de mancurtizare chiar, a „tătucilor” care au nenorocit nepoții neamului ne rezervă viitorul? Un viitor ce aparține unor generații extrem de creative în formele și formulele de manifestare ale agorei timpului lor! Căci, dacă avem deja toate motivele să ne îndoim că vor mai avea cele minim necesare pentru un trai decent în țara moștenită, măcar de imaginația lor putem fi siguri! Și atunci, tremurul pe care îl are tovarășul Ilici în voce, în clipa în care vine vorba de ceea ce lasă în urmă, are mai mult decât un sâmbure roșu de îngrijorare.
„Înainte”, refularea de masă la adresa foștilor conducători, huliți post-mortem, consta în distrugerea efectivă a oricărei memorii. Era mai simplu: cărți, fotografii de familie, portrete înrămate propagandistic, toate strânse în piețele publice și arse. Dar azi, societatea, nici măcar a noastră!, nu mai este atât de neglijentă cu aceste „urme”; și nu mai calcinează rămășițele, nu mai ridică pur și simplu capacul de la tomberonul istoriei pentru a arunca acolo rămășițele vitriolante.
Mecanismul batjocoririi satirico-virtuale post-mortem poate lua oricând locul îngropării unor timpuri de care să nu ne mai aducem aminte! Și poate că este mai bine așa. Pentru că somnul rațiunii naște monștri, îi renaște, sub alte forme, adesea mai brutale, iar cine uită prin ce a trecut, merită să o mai pățească o dată, nu?!
De aceea, Ion Iliescu are de ce să se teamă de ceea ce va fi după „plecarea” lui! Din păcate, în aceeași autosuficiență, ipocrizie și, mai ales egoism, el se gândește tot la sine. Pentru că nu era să se schimbe la bătrânețe… Iar în loc să se îngrijoreze pentru noi, de cum vom fi noi după ce el își va fi sfârșit drumul biologic, în loc să-și facă mea culpa pentru ceea ce lasă în urmă, începând cu forma diabolică pe care au prins-o „lăstarii” pe care i-a sădit pe lângă el și terminând cu rădăcinile otrăvitoare care au sufocat țara, ducând-o aproape de marginea unei prăpăstii cum nu ne-a fost să avem parte nici măcar în timpul războaielor, pe el îl îngrijorează tot propria-i memorie! Imagina lui post-mortem…
Este conștient că nu-i va mai face nimeni, nu un muzeu, nici măcar un altar! Și nu i se va pune fotografia nici măcar la un In memoriam de țară, așa cum merită foștii conducători.
Și mai știe că „dovezile” pe care le lasă în urmă nu vor fi distruse de furia oarbă a societății… Pentru că, deja, pleacă mult prea târziu, atât de târziu că nici nu mai contează. Iar fobia lui, manifestată recent, față de felul în care îi va fi schilodită imaginea după moarte nu prea are temei…
În plus, spre norocul lui, și tragedia noastră, atâta dușmănie de țară, atâta trădare, atâta ură venetică s-au revărsat după ce el nu a mai contat, ca funcții, în stat, iar mai apoi în bârlogul lui de partid, că poate sta liniștit! Nu o să-i batjocorească nimeni imaginea. Ar însemna, de altfel, să i se mai dea un strop de valoare, o prețuire, fie ea și cât negru sub unghie, după marea trecere. Iar lamentările lui despre cum își va distruge singur toate fotografiile pe care le are prin casă, justificându-se că vrea să protejeze, nu imaginea lui, ci a soției, sunt penibile.
De aceea, tovarășe Iliescu Ion, nu vă incendiați cotețul de amintiri! Nu dați foc peticelor de celuloid în care apăreți, orice ar fi ele: jocurile cu discurile tovarășei cabinetului doi, călcarea în picioare a revoluției, îmbrățișările minerilor, hărțile revândute prin acorduri „postperestroika” (!). Lăsați-le pe toate acolo unde le aveți! Că nu ne mai pasă. Sunteți deja mult prea cenușă a timpului istoric pentru a ne mai pierde vremea să vă construim „imaginea” din funinginea pe care vreți să o lăsați în urmă, peste cetățile pe care l-ați incendiat și distrus deja, pentru a mai conta câteva fotografii în plus… Oricum nu aveți nevoie de alte fotografii în Cartea neagră a conducătorilor trădători… Sunt suficiente cele pe care le știm…
Lasă un răspuns