Pușcăriabili de directivă

De când își doreau ei o asemenea „directivă” europeană! Una anume, care să le permită să curețe discursul public de acuzațiile la adresa lor, să elimine definitiv din agora limbii române caracterizările insinuante, de la „penali”, „pușcăriași”, „borfași”, „hoți”, „lotri” până la expresiile elaborate, sugestive, ușor de citit în nota peiorativă dată de o țară întreagă, precum „hoții de la miezul de nopții” și multe altele.

Sigur, nu le-ar fi dat în veci Europa o asemenea directivă! Așa că au pus ei mâna pe una aflată mai pe aproape ca nevoie și au reinterpretat-o, în fapt, au deșirat-o ca sens și nuanță, în așa fel încât, sub pretextul implementării unui lucru esențial, argumentul prezumției de nevinovăție în declarațiile publice, să poată asigura eliminarea din spațiul public a tot ceea ce îi deranjează.

Problema pentru ei constă în faptul că le va fi destul de greu să transpună directiva pe ceea ce vor ei, în condițiile în care nu doar epitetele devenite laitmotiv al comportamentului pesedist îi deranjează, ci orice opinie critică la adresa lor… Dar nu abandonează! Ei luptă și luptă, împotriva noastră, transformând „marțea neagră” într-o caracteristică a cotidianului lor de guvernare…

Iar problema noastră, de data aceasta!, este aceea că au găsit ceva ușor de inversat ca sens și scop, mai ușor chiar decât un OUG de noapte!

Directiva UE 343/2016, care, având și termen de transpunere în legislația noastră  până în primăvara „Centenarului” (coincidență, desigur!), le-a căzut mănușă infractorilor, pardon, „onorabililor infractori parlamentari”! Pentru că, în spatele implementării unei norme europene de bun simț, legată de prezumția de nevinovăție, prin neafișarea suspecților cu mâinile în cătușe ori aduși la bară în boxe de sticlă, adică o minimă respectare a demnității umane, se pot contura hidoase instrumente de cenzură publică. Și tocmai ei să nu profite?! Ce dacă Directiva UE se referă la un lucru? Oricum din „transpunerea” ei va rezulta ceea ce își doresc ei, nu?!

Directiva UE se referă dară la respectarea prezumției de nevinovăție în discursurile autorităților publice, guvernamentale și judiciare. Dar nu vine cu o anexă în care să fie trecute și cuvintele ori expresiile considerate ofensatoare, ironice, nici nu ar avea cum, mai ales în cazul unei limbi atât de versatile!

Sigur, nu este de așteptat să-i vedem pe parlamentarii noștri luând lecții de limba română și nici pe anumiți funcționarii de la Justiție, legați ombilical de parlamentarii psd care se vor ocupa de „transpunere”, să aprofundeze stilul pamfletar! Pentru că ei au și trasat deja felul de „implementare” a Deciziei, scoțând la înaintare apelative care vor face parte din corpul directivei „traduse” pe românește. Iar treaba cu eliminarea unor „epitete” (în fapt, atribute și pentru cei ce vor implementa Directiva!) precum „penali” ori „pușcăriabili” e doar un capăt de listă!

De fapt, nici măcar crearea unei „liste” nu ar fi atât de dramatică. România a avut parte de atâtea liste, citite și necitite la orele de educație cu de-a sila, încât nu se sperie din atât! În schimb, mecanismele, instrumentele, cozile de topor care le vor implementa, manipula, ca metodologie de aplicare, de acestea trebuie să ne temem. Căci, de-a lungul vremurilor, nu listele au reprezentat lama toporului ce ne-a sfârtecat libertățile, ci oamenii care le-au ținut în mâini…

Dacă ar fi cu adevărat o listă impusă de obligativitatea implementării directivei, ar fi atât de simplu să o punem la „și altele”, nu?! Am pus noi acolo, în sertarul UE, lucruri cu mult mai importante. Așa că nu ar fi o dramă să ne facem că am implmentat și să mergem mai departe. Doar că această „transpunere” e de prea mult timp așteptată de torționarii politici de pe covorul roșu!

Și va fi o implementare de OUG de marți, în care toate aceste capete seci ne vor minți în față. Începând cu așa-zisa obligativitate a transpunerii și terminând cu răsucirea esenței.

Pentru că nu respectarea prezumția de nevinovăție din discursurile autorităților publice îi interesează, ci posibilitatea de a putea săvârși, de acum chiar și ziua în amiaza mare, că hoții au devenit și vlădici, și legiuitori, și purtători de epoleți, a unei noi botnițe pe gura prea slobodă a lumii… publice. Și nu va fi greu de tradus, de exemplu, „autoritate publică” (din Directiva-mamă) cu „spațiul public” în directiva românizată. Așa încât normele să nu lezeze autoritățile publice, ci pe toți aceia care se exprimă în public. Apoi, traducerea ideii prezumției de nevinovăție va fi adaptată la listă de epitete care nu trebuie să se mai regăsească în spațul public.

Directiva UE 343/2016 se referă la un fond specific autorității publice. Acela în care nici un funcționar public ori ministru, ori orice altă creatură de pe domeniul public, să nu-și mai permită să împacheteze prin sertare noțiunea de prezumție de nevinovăție.

Aplicabilitatea, mai ales prin spectrul acelora care au mai încercat odată să ucidă normele de drept, va viza însă forma, „ambalajul” în care se vor găsi cei ce dezbat, ironizează public.

Și ne vom trezi cu norme de aplicare transpuse la rândul lor de către un CNA servil politic, poate și cu readucerea în Codul penal a sancționării calomniei și insultei, chiar adăugarea altor „principii”.

Evident, UE nu a creat o directivă care să ne jumulească dicționarul de expresiile cu tentă peiorativă. Așa au prezentat și prezintă lucrurile cei ce vor a se ocupa de „transpunerea” ei.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*