Informare privind activitatea parlamentară
În după-amiaza zilei de luni (31.07), deputatul Kulcsar Terza Jozsef, lider al filialei judeţene Covasna a PCM, a susţinut, în incinta Casei de Cultură Konya Adam din Sfântu Gheorghe, un forum cetăţenesc unic în sine. Din câte ştim, în ultimii 27 de ani, nici un deputat nu a informat cu privire la activitatea pe care a desfăşurat-o. După cum a relatat deputatul, cea mai mare realizare a sa este înfiinţarea, la iniţiativa sa, a subcomisiei pentru problemele maghiarilor, din cadrul Comisiei pentru Drepturile Omului. El este preşedintele acestei subcomisii. In opinia sa, activitatea acestei subcomisii este extrem importantă, deoarece procesele-verbale pe care le întocmeşte devin documente oficiale ale parlamentului român, ca atare, conţinutul lor este important. Nu este întâmplător, aşadar, că după şedinţa în teritoriu a subcomisiei, care s-a desfăşurat la Sfântu Gheorghe şi în cadrul căreia colegii săi au putut cunoaşte problemele specifice ale secuimii, preconizata şedinţă de la Cluj nu a mai putut avea loc. Trist este că la împiedicarea desfăşurării ei au contribuit şi unii parlamentari maghiari. Am mai putut afla că le-a prezentat în detaliu membrilor Consiliului Europei, veniţi la Bucureşti, plângerile noastre şi le-a dăruit un drapel secuiesc. In legătură cu înaintarea statutului autonomiei, a afirmat că acest lucru trebuie să se întâmple la toamnă, iar dacă fracţiunea maghiară nu va fi dispusă să facă acest lucru, va acţiona de unul singur.
Sursa: Szekely Hirmondo nr. 145 din 02.08.2017, autor Bedo Zoltan
Porcsalmi Balint despre pregătirile pentru 2018 / La ce sărbătoare ne putem aştepta?
În decembrie 2018, România, care se autodefineşte drept stat naţional ortodox de facto, va aniversa 100 de ani de la cea mai mare realizare a istoriei române – după cum susţine. In acelaşi timp, comunitatea maghiară consideră această dată zi de doliu a dictatului. UDMR-ului îi revine, în această perioadă, un rol aparte, deoarece presa de limbă română şi românii consideră că vorbele rostite de uniune sunt mesajul maghiarilor. Ce poate face UDMR în lunile care au mai rămas, care este sarcina sa – despre aceste aspecte am discutat cu preşedintele executiv al UDMR, Porcsalmi Balint.
– În ogradă, în special în rândul celor care nu politizează în ape mai adânci, s-a spus şi se spune că acum este momentul prezentării strădaniilor autonomiste. Este acum momentul?
– Pentru noi, jubileul de 100 de ani nu este o sărbătoare, însă nici doliu nu i-aş spune. Eu cred că în loc să ne plângem de milă, ar fi mai bine să încercăm să profităm la maxim de împrejurările date. 2018 ar putea fi un potenţial pericol pentru comunitatea noastră: este posibil să se dezlănţuie patimile naţionaliste, antimaghiare. Insă dacă suntem isteţi şi ne pregătim din timp, am putea profita de anul ce vine ca de o posibilitate. Nu trebuie să privim anul 2018 ca pe o apocalipsă a maghiarimii transilvane, ci ca pe o perioadă în care trebuie să vorbim mai mult şi mai fără teamă despre obiectivele, aşteptările şi valorile noastre. Vântul se va înteţi, iar noi va trebui să decidem cum vom poziţiona vela: să putem naviga sau să ne rupă catargul. Anul viitor trebuie să vorbim şi despre autonomie. Numai că altfel decât până acum. Anii trecuţi am scris legi şi am ieşit şi în stradă pentru autonomie. De mai multe ori. Insă, din păcate, nu am avansat. Este limpede că atâta timp cânt societatea majoritară priveşte minoritatea ca pe o sursă de pericol, nu vom avea autonomie. Statul român nu se va teme de noi, nu ne va îndeplini, de teamă, cererile legitime. Iar dacă atmosfera generală se va tensiona, şansele la autonomie vor fi zero. Din acest motiv, spun că trebuie să facem un pas înapoi şi să începem de la bază comunicarea cu românii: să spunem mai întâi cine suntem, şi abia apoi ce vrem. Si toate acestea în limba română. Asta nu înseamnă renunţare, dimpotrivă: cel care ştie să pună bazele unor noi discuţii, acela îi conferă şanse reale autonomiei. Acum trebuie să ne adresăm în primul rând societăţii majoritare. Nu unii pe alţii trebuie să ne convingem că autonomia este importantă – şi asta cred că este o mare greşeală în contextul strădaniilor autonomiste de anii trecuţi.
– De la Barbu Catargiu şi A.I. Cuza încoace, toate strădaniile de regionalizare din România – în special cele referitoare la regiunile istorice – s-au ciocnit de opoziţia adepţilor centralizării. In ce direcţie ar trebui să mergem pentru a reuşi?
– Nici regionalizarea, la fel cum nici autonomia, nu poate fi înfăptuită fără sprijinul societăţii majoritare. Mai clar, dacă majoritatea politicii române nu are voinţă politică, nu va exista regionalizare. Mi-e foarte greu să cred că anul viitor, reorganizarea regională va ajunge pe ordinea de zi. 2018 se va referi la altceva: la România puternică şi unitară. Cu asta va trebui să facem ceva. După cum i-am spus şi preşedintelui Klaus Johannis atunci când a fost în Ţinutul Secuiesc, centenarul este şi posibilitatea unui nou început – iar o bază bună în acest sens o reprezintă cele asumate în proclamaţia din 1918. Trebuie să soluţionăm relaţia dintre majoritate şi minoritate, este nevoie de un parteneriat strategic între statul român şi comunitatea maghiară.
Sursa: Szekely Hirmondo nr. 145 din 02.08.2017
Puncte de vedere despre Primul Război Mondial – Fotografii tridimensionale la Miercurea Ciuc
În seara zilei de joi, 03.08.2017, la Muzeul Secuiesc Ciuc a avut loc vernisarea expoziţiei intitulate Nezopontok. Expoziţia a avut ca tematică: Primul Război Mondial. Conform declaraţiilor directorului muzeului, Gyarmati Zsolt sunt expuse fotografii care prezintă evenimente de pe front, materialul expus fiind oferit de Muzeul Naţional al Ungariei. Raduly Robert Kalman, primar al municipiului Miercurea Ciuc a subliniat importanţa înţelegerii războiului, precizând că în Ţinutul Secuiesc evocarea evenimentelor petrecute la începutul secolului trecut provoacă suferinţă. – Nu trebuie să trecem peste consecinţele Primului Război Mondial şi trebuie să învăţăm să trăim cu acestea, să ne continuăm viaţa în mod responsabil – a declarat primarul şi a atras atenţia asupra unor aspecte importante, printre care, şi asupra faptului că pe perioada războiului, în clădirea Gimnaziului Superior Romano Catolic funcţionat un spital militar. Oratorul şi-a încheiat discursul prin sublinierea importanţei educării populaţiei şi prin prezentarea conştiinţei misionare a secuimii. In cadrul vernisajului, a luat cuvântul şi consulul Lukacs Bence Akos, din partea Consulatului General al Ungariei la Miercurea Ciuc, care a subliniat că în Ţinutul Secuiesc conştiinţa de identitate este puternică, la fel şi cultura evocării trecutului. Acesta a adăugat: ca urmare există cerere în direcţia unor evenimente cu o identitate asemănătoare. Acesta a subliniat că fotografiile reflectă viaţa soldaţilor Antantei şi ai Puterilor Centrale, respectiv acesta a evocat momentul schimbării de regim şi a salutat faptul că s-au prăbuşit zidurile culturii evocării trecutului, astfel că, prin intermediul imaginilor, a putut avea loc această mare întâlnire. In final, curatorul dr. Bognar Katalin i-a salutat pe participanţi şi a prezentat tehnica de realizare (3D) a fotografiilor expuse.
Sursa: Hargita Nepe nr. 145 din 07.08.2017, autor Keresztes Bea
Centenar
Declaraţia lui Kelemen Hunor, conform căreia românii trebuie să accepte că noi nu vom putea şi nici nu dorim să sărbătorim 1918 a făcut să sară siguranţele, respectiv a provocat revoltă în rândul opiniei publice româneşti. Preşedintele UDMR a declarat în cadrul unui interviu acordat vinerea trecută, cotidianului Szabadsag din Cluj+Napoca faptul că: temerile au reapărut: românii se tem de faptul că dorim să rupem Transilvania, iar maghiarii, de faptul că românii doresc să îi priveze de identitate. Preşedintele UDMR a considerat important să precizeze şi faptul că trebuie să spunem ce gândim şi ce aşteptări avem din partea statului român după 100 de ani, dar, în acelaşi timp, trebuie să ne punem şi în pielea celuilalt. După această afirmaţie, Coaliţia Naţională pentru Modernizarea României (CNMR) nu doreşte nici mai mult, nici mai puţin decât retragerea cetăţeniei române a lui Kelemen Hunor. Se pare că discursul, care, de obicei, apărea în jurul sărbătorii naţionale din decembrie, a apărut mai devreme în contextul jubileului, ieşirile fiind pe măsura acestuia. Să ne aducem aminte de prima aniversare a zilei de 1 decembrie, de la Alba Iulia din 1990, când discursul lui Szocs Geza, secretar general al UDMR, a fost tulburat de un concert de fluierături al extremiştilor români, acestora alăturându-se şi Petre Roman, pe atunci premier. Deseori, politicienii maghiari au afirmat şi faptul că, din partea maghiară transilvană, sărbătorirea zilei de 1 decembrie este de faţadă, deoarece această zi reprezintă pentru români extinderea ţării, iar pentru maghiari, ajungerea în soarta de minoritari, iar aceasta nu poate reprezenta, sub nicio formă, o sărbătoare pentru maghiari. Si din partea românească s-au auzit voci, conform cărora, sărbătoarea naţională ar trebui să aibă un rol de integrare, nu de excludere, ar trebui ales un eveniment, care să fie sărbătorit cu plăcere de întreaga populaţie a ţării. Dar aceste voci au fost acoperite imediat de cei îngrijoraţi de soarta naţiunii. Mă tem că disputa actuală reprezintă, de fapt, doar preambulul a tot ce se va întâmpla anul viitor cu comunitatea maghiară din ţară. De la alegerea în calitate de preşedinte al sasului Iohannis, purtătorii de cuvânt ai românilor vorbesc despre soluţionarea finală şi reuşită a problemei minorităţilor, înlăturând orice iniţiativă referitoare la extinderea drepturilor lingvistice ale comunităţii maghiare, demontând orice plângere, nemulţumire referitoare la lezările drepturilor minorităţilor. Toate acestea vor amplifica impunerea de Linişte!, orice revendicare privind drepturile minorităţilor fiind considerată ca fiind anticonstituţională, antinaţională, printre altele, afirmându-se – la fel cum se regăseşte şi printre argumentele CNMR -, că în anii precedenţi, măsurile adoptate în direcţia evidenţierii drepturilor lingvistice ale comunităţii maghiare s-au extins până la graniţele discriminării pozitive, ducând la emigrarea populaţiei româneşti sau izolarea acesteia în zonele majoritar maghiare. Nu cred că acest discurs se va schimba până când majoritatea populaţiei ţării nici nu ştie cum au ajuns maghiarii aici şi de când trăiesc aici maghiari, saşi, iar unitatea politică este formulată întotdeauna împotriva a ceva: cel mai des împotriva minorităţii maghiare şi, în general, împotriva maghiarimii. Până când această abordare nu se va schimba, deseori va trebui schimbată siguranţa…
Sursa: Hargita Nepe nr. 147 din 09.08.2017, autor Sarany Istvan
Kulcsar este solidar cu Kelemen / Un nou denunţător de carieră
Consider îngrijorător faptul că numărul denunţătorilor de carieră pare să fie în creştere în România -a declarat preşedintele filialei judeţene Covasna a PCM, Kulcsar Terza Jozsef. Deputatul enumeră printre denunţătorii de carieră inclusiv organizaţia pseudocivilă intitulată Coaliţia Naţională pentru Modernizarea României (CNMR). Kulcsar Terza a reamintit că în cursul lunii iunie, a fost ameninţat de către organizaţie pe motiv că declarase că anul 2018 va fi anul doliului pentru maghiarimea transilvană, iar de curând, organizaţia a propus ca preşedintelui UDMR, Kelemen Hunor, să-i fie retrasă cetăţenia română deoarece a afirmat că românii trebuie să accepte faptul că noi nu vom putea şi nici nu vrem să sărbătorim anul 1918. – Resping noua manifestare a antimaghiarismului şi îmi exprim solidaritatea cu Kelemen Hunor. Cetăţenia nu-i poate fi retrasă unei persoane care a dobândit-o prin naştere, însă dacă cineva ar urma să fie pedepsit cu retragerea cetăţeniei pentru opiniile formulate în urma lezărilor de drepturi ale maghiarilor transilvani, mă ofer şi eu să renunţ la cetăţenia română -a precizat el.
Sursa: Szekely Hirmondo nr. 150 din 09.08.2017, autor Erdely Andras
Noi nu putem sărbători
Afirmaţia făcută de preşedintele UDMR Kelemen Hunor, conform căreia românii trebuie să accepte că noi nu vom putea şi nici nu vrem să sărbătorim anul 1918, a generat o nouă isterie antimaghiară în presa de limbă română. Conform Coaliţiei Naţionale pentru Modernizarea României (CNMR), autodefinite drept organizaţie civilă, politicianul nostru a pus la îndoială existenţa statului român, legile, istoria, cultura şi identitatea naţională. Sunt acuzaţii grave, despre care trebuie să se ştie că au fost lansate de o organizaţie aflată în strânsă legătură cu ministerul român de interne şi care se întreţine din sprijinul financiar al acestuia. Este limpede că nu întâmplător. Ca atare, poziţia adoptată reflectă şi modul de gândire, referitor la noi, care domneşte în ministerul de interne, respectiv felul în care se raportează el la noi. In acelaşi timp, este clar şi mesajul din subtext: să ascultăm şi să suportăm, că dacă nu. Referitor la afirmaţia făcută de Kelemen Hunor, salutăm faptul că s-a exprimat, în sfârşit, într-un mod demn de liderul organizaţiei de apărare a intereselor maghiare, precis, conform situaţiei reale şi în numele nostru, al tuturor. Pentru că la comemorarea morţii mamei, toată lumea este în doliu, nu sărbătoreşte! Iar odată cu dezlipirea Transilvaniei de Ungaria, noi ne-am pierdut mama spirituală, patria! Iar de atunci încolo, România care îndeplineşte de aproape 100 de ani rolul de părinte vitreg, ne-a tratat şi ne tratează ca pe nişte duşmani şi atentează la existenţa noastră! Ca atare, acest jubileu este, pentru noi, maghiarii, o zi de doliu! Tocmai din acest motiv trebuie să ne asumăm poziţia exprimată pe această temă de către preşedintele uniunii şi să înfruntăm unitar forţele obscure care atentează la existenţa noastră. In felul acesta, ne apărăm dreptatea şi demnitatea şi îi aducem la cunoştinţă puterii de la Bucureşti că noi nu putem fi intimidaţi.
Sursa: Szekely Hirmondo nr. 151 din 10.08.2017, autor Bedo Zoltan
100 de ani de la Bătălia de la Oituz
Seria de evenimente organizate cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Bătălia de la Oituz se vor desfăşura în perioada 12-13 august, în comuna Breţcu, respectiv satul Oituz, în organizarea Consulatului General al Ungariei la Miercurea Ciuc şi al autoguvernării locale din comuna Breţcu. Sâmbătă: între orele 15:00 – 17:30, la Centrul de Cultură Breţcu, se va desfăşura o conferinţă istorică. Programul conferinţei: istoricul şi arhivistul dr. Nagy Szabolcs – efectele invaziei române din 1916, în Trei Scaune; istoricul militar dr. Pollmann Ferenc – Mărăşeşti – Oituz – renaşterea armatei române din 1917; istoricul militar, muzeologul Illesfalvi Peter – participarea infanteriei nr 82 din Odorheiu Secuiesc la bătăliile desfăşurate în zona Oituz – Poiana Sărată în 1916 – 1017; istoricul, arhivistul Gottfried Barna – atac protestatar de la Oituz spre Nord; istoricul Nagy Jozsef – bătăliile armatei regale române în Ţinutul Secuiesc, din prisma participanţilor români; Brummer Krisztian – istoria regimentului de fier din Sopron, Ungaria: discurs în cadrul căruia va fi prezentat o carte; istoricul local Tibad Sandor – de la Poiana Sărată la Oituz – retrospectivă la Primul Război Mondial; De la orele 17:30 dezbatere publică, întrebări; De la orele 18:00 programe alternative, vizitarea casei memoriale Gabor Aron, vizitarea muzeul satului şi al castrului roman. Duminică: de la orele 09:30, la biserica romano – catolică din Oituz, slujbă religioasă celebrată de preotul Tamas Jozsef; orele 10:30: în grădina bisericii romano – catolice inaugurarea unei plăcuţe în memoria soldaţilor maghiari care au luptat şi au murit eroic în perioada 1916 – 17. Discursuri vor fi rostite de către Gerzsa Istvan însărcinat guvernamental; Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Firtl Matyas, deputat parlamentar, Farkas Balazs, însărcinat cu afaceri şi primarul comunei Breţcu, Dimeny Zoltan.
Sursa: Haromszek nr. 8171 din 11.08.2017
Ce a primit Transilvania de la România?
Nu doar sezonul mort a făcut ca vorbele rostite acum o săptămână de către preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, despre sărbătorirea, respectiv nesărbătorirea unirii, să descătuşeze atât de vehement pornirile. Articolele, comentariile apărute în spaţiul public reflectă bine starea actuală a societăţii, felul în care se raportează ea la noi, maghiarii, şi semnalează în acelaşi timp şi la ce ne putem aştepta în anul marelui centenar. Foarte puţini şi-au dat osteneala să se gândească la esenţa vorbelor preşedintelui UDMR: ce i-a dat România Transilvaniei în ultimii 100 de ani? A avut de pierdut sau de câştigat regiunea de pe urma marii unirii? I-a fost mamă bună sau mamă vitregă statul român acestei regiuni pe care a folosit-o, a exploatat-o, căreia i-a împiedicat dezvoltarea? In ultimii 100 de ani, elita bucureşteană s-a străduit în continuu să distrugă economia, cultura şi spiritul Transilvaniei. Iar toate acestea s-au îndreptat, sunt îndreptate nu numai împotriva maghiarilor, ci şi a transilvanismului. Anexarea Transilvaniei la Ungaria nu mai este de mult ceva real, până şi transformarea ei într-o regiune independentă este lipsită de şanse, atât de românească a devenit în ultimii 100 de ani. Kelemen Hunor a ridicat o problemă extrem de sensibilă, de aceea răspunsul a fost atât de vehement. Aparent, pornirile au fost dezlănţuite de afirmaţia că maghiarii nu au ce sărbători anul viitor, deşi, de fapt, se vrea evitarea confruntării cu ideea că Transilvania a fost sacrificată pe altarul temerilor naţionaliste. Se ştie exact ce i-a dat România Transilvaniei, iar acest lucru este dezolant atât pentru maghiari, cât şi pentru români.
Sursa: Haromszek nr. 8173 din 14.08.2017, autor Farkas Reka
Naţiunea trebuie edificată!
Ediţia din acest an, a XIII-a, a Taberei EMI a fost organizată mai repede ca de obicei. După cum a reieşit, a trebuit să se procedeze astfel pentru a putea fi prezentă în tabără şi echipa Kulturtaj, care în perioada 11-13 august a organizat cea mai mare manifestare de păstrare a tradiţiilor, la nivel european: a IV-a ediţie a Zilei Strămoşilor. Astfel a putut fi prezent în tabără şi renumitul antropolog Biro Andras Zsolt, cercetător al Muzeului de Ştiinţe Naturale şi preşedinte al Fundaţiei Magyar-Turan. Expunerile pe care le-a susţinut au avut tematici diferite: istoria străveche maghiară în oglinda ştiinţelor naturale, epoca de glorie a hunilor şi rolul lor în istoria străveche a maghiarilor, caracterul uman al maghiarilor descălecători. In ultima zi de tabără a participat, alături de preşedintele Tinerilor Maghiari din Transilvania (EMI), Sorban Attila Ors, la forumul intitulat Viitorul maghiarimii din Bazinul Carpatic. Spicuim câteva idei din expunerea pe care a susţinut-o sub titlul Forţa tradiţiilor şi edificarea viitorului, sau identitatea naţională este baza autonomiei. Limba, cultura sunt pietrele de construcţie, iar tradiţiile, familia şi comunitatea, respectiv învăţământul public joacă un rol în menţinerea vie a conştiinţei naţionale. În lumea de azi, care se schimbă rapid, trebuie să selectăm legăturile care îi ţin uniţi pe maghiari – cunoaşterea la un anumit nivel a tradiţiilor, culturii şi istoriei naţionale este indispensabilă. Trebuie să ştim de unde ne tragem, cine ne sunt înaintaşii, cum a unificat şi înflorit maghiarimea Bazinul Carpatic. Naţiunea este o construcţie care trebuie consolidată în continuu. Problema este complicată de diferenţele dintre părţile de ţară rupte, iar cei care dirijează de la Budapesta politica naţională trebuie să ţină cont de faptul că ceea ce este, eventual, bun în Transilvania, nu este bun în Slovacia.
Sursa: Szekely Hirmondo nr. 154 din 16.08.2017
Cine îi alungă pe români?
Dacă este august, este Izvorul Mureşului, şi dacă este Izvorul Mureşului, sunt universitatea liberă de vară şi şirul nemulţumirilor exprimate de liderii românilor din Ţinutul Secuiesc. Reţea rămâne aceeaşi de la un an la altul: defilează cei care se consideră reprezentanţi ai românilor din această regiune, vin de la Bucureşti invitaţii de rang înalt sau şi mai înalt, apoi dă-i înainte, pentru că vor apărea în ştirile zilnice doar cei care reuşesc să vorbească despre lucruri cât mai periculoase. Despre Universitatea Liberă de Vară de la Izvorul Mureşului nu se ştiu prea multe, nu are site, ultimele postări de pe pagina de Facebook sunt de anul trecut. Doar câteva articole de ziar îi semnalează existenţa, programul şi obiectivele manifestării pot fi regăsite exclusiv pe pagina denunţătorului de serviciu, Dan Tanasă. O parte din programul ediţiei din acest an se ocupă de situaţia românilor de dincolo de graniţe, însă în ziua de miercuri, s-a axat în mod explicit pe situaţia românilor din Ţinutul Secuiesc. Evident, nu numai pe păstrarea identităţii lor, pe greutăţile cu care se confruntă, tonul fundamental fiind determinat de expunerea despre identitatea română a catolicilor moldoveni, respectiv de tema privind sustragerea Transilvaniei şi modul în care străvechiul pământ românesc a ajuns – în urma retrocedărilor – pe mâini străine, ostile. In aceste circumstanţe au fost exprimate îngrijorările lui Eugen Popescu, preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, potrivit cărora românii din Ţinutul Secuiesc sunt ameninţaţi de pericolul maghiarizării, emigrării în masă, iar acest lucru se va transforma într-un risc la adresa securităţii naţionale. In opinia sa, sunt nevoiţi să-şi croiască altundeva drum în viaţă, pentru că nu-şi găsesc loc de muncă dacă nu vorbesc limba maghiară. Majoritatea românilor din Ţinutul Secuiesc au fost colonizaţi în oraşele din regiune de pe la finele anilor 60. Retragerea lor a început în anii 90, iar copiii celor rămaşi aici încearcă să-şi facă un rost în viaţă în străinătate, la fel cum procedează şi cei din alte regiuni ale ţării. Nu pe motiv că nu cunosc limba maghiară, ci pentru că sunt mai bine plătiţi în Occident. Dacă de 27 ani încoace, statul român ar lucra nu la subminarea economică a Ţinutului Secuiesc, românii din regiune, la fel ca maghiarii, ar avea şanse mai mari, mai mult chef să rămână aici. Dacă singurul scop pe care-l urmăresc cei care organizează universitatea liberă de la Izvorul Mureşului, şi se declară drept reprezentanţii românilor, nu ar fi acela să-i asimileze pe maghiari, adică să-i facă să dispară, mai mulţi lauri ne-ar creşte pentru noi toţi. E adevărat, declaraţiile lor, universităţile libere cum este şi cea de la Izvorul Mureşului, ar deveni inutile. Ei ar avea de pierdut, însă restul, noi toţi – maghiari şi români – am avea de câştigat.
Sursa: Haromszek nr. 8176 din 18.08.2017, autor Farkas Reka
Război informaţional pentru Transilvania / Interviu cu istoricul Zahoran Csaba, despre Trianon şi pregătirile jubiliare
Sunt sau nu legitime suspiciunile româneşti din jurul atitudinilor maghiare legate de Trianon? Am discutat cu istoricul Zahoran Csaba, membru al echipei de lucru Trianon 100, şi pe tema miturilor central-europene.
– Recent, o afirmaţie făcută de istoricul Ioan Aurel Pop, care susţinea că echipa de lucru Trianon 100 este o unealtă a războiului informaţional ungar, a generat o dispută româno-ungară care a avut ecouri. Nu avem nici o şansă ca maghiari să ieşim din mitul eternilor iredentişti?
– De fapt, a fost un fel de neînţelegere, pe care Ioan Aurel Pop a şi clarificat-o ulterior. Se pare că nu ştia că Trianon 100 este o echipă academică de cercetare şi nu un organism guvernamental precum Departamentul Centenar, înfiinţat în România. Problema a fost generată mai de grabă de faptul că vorbele lui Pop au fost rostite într-un context aparte, într-o conferinţă pe teme de geopolitică şi securitate naţională. Vorbele sale au fost interpretate aparte şi de către presă, iar mai apoi, rupte de expunerea iniţială a lui Pop, au devenit independente. Trianon 100 nu este o organizaţie de propagandă sau activitate revizionistă, nu intenţionează să submineze programele centenare din România. Este un grup de lucru alcătuit din istorici, istorici de artă şi sociologi, care funcţionează în cadrul Institutului de Istorie al Academiei Ungare de Ştiinţe şi studiază problematica trianoniană.
– Putem vorbi despre un război informaţional între cele două părţi?
– Într-un anume sens, afirmaţia lui Pop este corectă, şi anume că între maghiari şi români se duce un fel de război informaţional pentru Transilvania. El nu a început însă după Trianon, ci undeva prin secolul al XIX-lea, şi îşi are rădăcinile prin a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Si nu iredentiştii maghiari l-au declanşat. Odată cu răspândirea naţionalismului, cu formarea naţiunilor moderne, a apărut, în mai multe planuri, un fel de rivalitate pentru Transilvania între elitele politice şi intelectuale maghiare şi româneşti. In plan politic, preoţii greco-catolici români, savanţii Scolii Ardelene, s-au străduit să obţină emanciparea politică a românilor transilvani. In plan istoric, s-au străduit să-şi argumenteze legitimitatea cererii prin originea romană a românilor – adică prin caracterul lor indigen -, iar în plan social, prin faptul că românii alcătuiesc majoritatea locuitorilor din regiune. Nu exista nici o îndoială cu privire la fondarea argumentelor demografice, pentru că din secolul al XVIII-lea poate fi demonstrat caracterul majoritar al românilor în Transilvania. Continuitatea romano-română însă a fost edificată pe o teorie incertă, contestată şi dezminţită ulterior de mulţi – şi nu numai maghiari. Cu toate acestea, pe ea şi-a clădit treptat elita politică şi intelectuală română pretenţiile transilvane, aceasta a ajuns unul din pilonii identităţii româneşti moderne. După Trianon, maghiarii au depus strădanii în vederea revizuirii noului status quo, fapt respins la toate nivelurile de către românii care edificau statul naţional unitar român, modern, România Mare. Si aşa au mers lucrurile în perioada interbelică, iar mai apoi şi între anii 1940-1944, până la tratatul de pace de la Paris, de după cel de-al doilea război mondial, care i-a pus punct şi revizionismului maghiar. De atunci, subiectul disputelor nu îl mai reprezintă apartenenţa Transilvaniei sau hotarele, ci drepturile maghiarilor transilvani, problemele de ordin istoric.
– Suspiciunea română care învăluie atitudinile maghiare legate de Transilvania sau Trianon mai funcţionează?
– Fie că vorbim de proteste faţă de distrugerea satelor, de istoria în trei volume a Transilvaniei, cauza autonomiei Tinutului Secuiesc sau un film maghiar despre Trianon, toate sunt capabile să genereze reacţii exagerate, isterice ale părţii române, iar privite cu ochi maghiari, uneori par aproape comice. Dacă privim la atitudinea maghiară din perioada dualismului, întâlnim, surprinzător, reacţii similare. Pe atunci, intelectualii maghiari vedeau peste tot iredentism românesc.
Sursa: Haromszek nr. 8177 din 19.08.2017, autor Csinta Samu
Centrului European de Studii Covasna – Harghita
Lasă un răspuns