Monede romane din argint descoperite la Poiana Mică, la Braşov

Comoara antică de argint a fost descoperită la o adâncime de 20 – 30 cm. de către inginerul Ovidiu Popescu, un detectorist autorizat, pe Drumul Poienii (Poiana Mică) în luna mai a anului 2013. Brașoveanul spune că făcea cercetări în zonă când a descoperit monedele de argint. Tezaurul este format din 75 de monede romane de argint, din secolul IV d.Hr. Punga de piele în care au stat s-a dovedit un bun adăpost, pentru că bănuţii s-au păstrat foarte bine. Braşoveanul, care a ţinut să-şi păstreze ascunsă identitatea, a sunat la muzeul din Bucureşti pentru a întreba unde să predea comoara.

Având în vedere importanţa descoperirii, reprezentanţii Muzeului Naţional l-au chemat în Capitală. Monedele, care se află acum în patrimoniul naţional, au o valoare istorică destul de mare, mai ales că în zona Braşovului nu s-au mai găsit astfel de piese. Importantul tezaur este format din 76 de monede romane de argint, bătute în secolul IV d.Hr.. Este vorba de monede, silicve şi imitaţii de silicve, cam de mărimea monedei de 10 bani, bătute cu chipul împăraţilor Iulianus, Constantius II, Iovianus, Valentinianus şi Valens. În zona Braşovului nu s-au mai găsit până acum astfel de piese. Doar patru tezaure similare, dar cu mai puţine monede, s-au descoperit până acum în ţara noastra. Suma echivalează aproape cu solda unui soldat roman pe un an de zile. Soldatul, mercenarul sau cel care intrase în posesia pungii cu bani probabil a pierdut-o.

Istoricul Delia Moisil a explicat că „…acest tezaur poate proveni de la populaţiile migratoare aflate în jurul anului 378 pe teritoriul României, pentru că, în acea perioada, zona Braşovului nu mai făcea parte din Imperiul Roman“. Monedele din tezaur se eșalonează cronologic între anii 351/355 d.Hr. și 367/375 d.Hr. (conform datării emisiunilor romane oficiale). „Silicva” este un termen modern ce desemnează unitatea monetară din argint în sistemul monetar roman târziu, aplicat, prin convenție numismatică, monedei de argint de 2-3 g din secolele al IV-lea și al V-lea. Termenul de „silicvă” denumea inițial sămânța unui copac originar din regiunea mediteraneană, roșcovul (ceratonia siliqua), utilizată ca unitate de măsură a greutății. Valoarea pieselor din tezaur se ridică la o sumă care, în jurul anului 378 d.Hr., reprezenta, cu aproximație, valoarea soldei pe un an de zile a unui soldat roman. Estimarea se bazează pe valorile atinse de donativa și stipendia, așa cum rezultă din sursele istorice ale veacului al IV-lea. Istoricul Ammianus Marcellinus, confirmat de Zosimos, menționează că după cucerirea Perisaborei, Iulianus a promis soldaților romani donativa în valoare de 100 de monede de argint (silicve). Stipendium era solda militarilor romani sau a mercenarilor din armata romană, fiind evaluată la 5-6 monede de aur (solidi), anual, respectiv o livră romană de argint (cca 80-100 de silicve). Donativum reprezenta distribuția de monedă sau metal prețios brut sau prelucrat (sub formă de lingouri, obiecte de podoabă, vase) acordată soldaților sau ofițerilor, cu prilejul unor evenimente speciale – aniversarea zilei în care împăratul a preluat puterea imperială, începerea unor campanii militare, obținerea unor victorii militare. Uneori, aceasta dublează valoarea soldei dintr-un an. Mai mult decât oricare alt nominal bătut de romani în perioada târzie a Imperiului, silicvele erau destinate distribuțiilor imperiale către armată.

Tezaurul trebuie văzut ca fiind constituit din monede provenind din stipendium sau donativum, acordate unui soldat roman sau unui mercenar barbar înrolat în armata romană. Mercenariatul era o ocupație obișnuită în cazul goților sau al altor populații războinice aflate în secolul al IV-lea la nordul Dunării. Ipoteze care ar explica prezența tezaurului în zona Brașovului ar fi pierderea lui de către mercenarul care l-a primit ca soldă sau preluarea tezaurului ca pradă de război. Starea de conservare excepțională a unor piese din tezaur ne sugerează că a fost îngropat sau pierdut la puțin timp după emiterea monedelor ce îl compun, care nu au avut timp să se uzeze în circulație. Atelierele romane oficiale care au produs aceste monede de argint prezente în tezaur sunt Siscia, Sirmium, Constantinopolis, Nicomedia și Antiochia. Lor li se adaugă un atelier barbar, foarte probabil gotic, care a produs monede de argint utilizând silicvele romane ca model. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*