Dovezi ale existenței mamuților pe meleaguri ieșene

Două noi descoperiri paleontologice făcute la peste 30 kilometri de orașul Iași fac senzație în rândul cercetătorilor arheologi și paleontologi ieșeni. Concret, un tânăr din localitatea Alexandru Ioan Cuza a găsit, în timp ce lucra la o balastieră în zona văii Siretului, o spadă din perioada medievală, o veche piatră de moară formată din cinci bucăți, dar și o piesă din fier din mecanismul acestei mori de apă. Unică este, însă, descoperirea și a doi molari (măsele) de mamut, vechi de peste o sută de mii de ani. Acesta a fost ajutat în identificarea acestora de către fostul său profesor de istorie, arheolog dr. Sergiu-Constantin Enea – de la Liceul Teoretic „Ion Neculce” din orașul Târgu Frumos. Împreună aceștia au predat obiectele descoperite reprezentanților Direcției Județene pentru Cultură (DJC) Iași. Tot un molar de la un mamut, care a trăit – conform specialiștilor – în urmă cu peste un milion ani pe aceste meleaguri, a fost confiscat de către polițiști de la o persoană din comuna ieșeană Scânteia. Comuna Scânteia (în trecut s-a numit Bodești) se află în extremitatea sudică a județului, pe malul stâng al râului Rebricea, la limita cu județul Vaslui.

Mamuții fac parte din ordinul Proboscidea al clasei Mammalia. Originea mamuților, care au dat naștere elefanților actuali, este în Africa, procesul având loc în urmă cu circa 60 de milioane de ani. Primele specii de mamuți au apărut în Asia, după o migrare din Africa. S-au obișnuit la condițiile de trai destul de grele, fiind situați într-o perioadă glaciarăacum 80 000 de ani. Pentru a putea supraviețui, mamuții migrau în Europa pe timp de iarnă, unde condițiile erau ceva mai bune. Mamuții au ajuns chiar și în America de Nord prin istmul Bering, format acum 3 milioane de ani, pe parcursul celorlalte ere glaciare. Istmul unea America de Nord cu Asia. Înrudit cu deinotheriumul și mastodontul, spre deosebire de elefanții actuali, mamutul avea o blană de păr lung și des, care se îngroșa pe abdomen și în zona membrelor, astfel că putea rezista climei reci. Era înzestrat cu o pereche de colți lungi și cu o curbură pronunțată, cu care putea căuta prin zăpadă crengi și lăstare. Capacitatea de adaptare la temperaturi scăzute se datora și grăsimilor acumulate, mai ales în zona gâtului, pe timp de vară, când mamuții se adunau în turme mari și străbăteau distanțe întinse în căutarea hranei. Imaginea mamutului apare frecvent în picturile rupestre doarece acesta, prin enorma sa cantitate de carne și grăsime, constituia o importantă sursă de hrană pentru omul primitiv. Pentru vânătoare, oamenii peșterilor se adunau în grupuri mari și atrăgeau mamutul într-o capcană pregătită anterior și anume o groapă mascată de crengi. Dispariția acestor exemplare din Europa, Asia și America de Nord este posibil să se  datoreze mai multor factori, printre care merită amintiți următorii: vânătoarea excesivă practicată de Neanderthalieni și de oamenii moderni (Homo sapiens) și încălzirea globală ce a determinat sfârșitul ultimei ere glaciare Würm acum circa 10.000 de ani. Specii de mamuți au existat și pe teritoriul țării noastre. Au fost găsite fosile aparținând speciilor Mammuthus Primigenius – celebrul mamut lânos -, și unora dintre strămoșii acestuia: Mammuthus Trogontherii (mamutul/elefant de stepă) și Mammuthus Meridionalis (Archidiskodon). Prin aceste descoperiri paleontologice din zona județului Iași se confirmă prezența mamuților preistorici și în acestă zonă moldavă a României. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*