„De mâna a doua” în propria-ți țară…

De parcă noi nici nu am mai fi pe aici… Sau dacă încă ne mai „tolerează” prezența, că trebuie să le plătim lefurile, huzurul și sinecurile, guvernanții ne tratează în sictirul care a luat locul rictusului de nepăsare și indiferență de până mai ieri, considerându-ne pară-se, nu cetățeni de mâna a doua la nivel european, ci chiar în țara noastră! Iar strategia acelui „întâi să asigurăm binele celorlalți” devine opis de lucru cu mult dincolo de simpla gratitudine pe care o afișau guvernanții față de minoritățile de aici. Ajunge, pe zi ce trece, subiect principal al strategiilor de orice fel. Întâi binele altora, apoi al nostru. Sau cel puțin așa era până… acum. Căci astăzi ni trântește în față o altă paradigmă „în evoluție”. Într-o evoluție în bine pentru alții, involuție pentru noi.

Să ne mai surprindă dară discursul guvernamental „produs”, de exemplu, de ministrul nostru de externe, Teodor Meleșcanu? Un discurs pentru fundamentarea unei noi strategii de securitate în care noi, aici, în țara noastră, devenită acasă pentru cei poftiți să-și găsească o casă, un refugiu, am ajuns să nu mai fim menționați nici măcar la „și alții”, nemaiavând parte de vreo mențiune nici măcar la sfârșitul „drafturilor” pe teme de securitate.

Cu o seninătate în… etate, ministrul Teodor Meleșcanu vine și așterne pilonul central al strategiei noastre de securitate la nivel european. „Trebuie să oferim un cadru în care emigranții să se simtă în siguranță”. Atât! Fără nici un cuvânt despre siguranța pe care trebuie să ne-o asigure nouă pentru a ne simți (nu „la rândul nostru”, ci în primul rând!) confortabili în „anvelopa” de siguranță pe care autoritățile o pun la dispoziția emigranților.

Așadar, fără nici o mențiune de condiționare, de genul „siguranța lor, firește, dar nu înainte și nu afectând traiul stăpânilor de drept ai acestor meleaguri”! Iar ministrul nu s-a limitat la acest nivel de „pattern” grijuliu cu semințiile de aiurea… Acest moș Teacă al afacerilor (externe, desigur!) s-a extins cu „bula” lui umflată din grijă pentru alții, strategia pe care a devaluat-o ieșind la suprafață cu toate colțurile ei de nepăsare, colțuri ascuțite, rigide și, în curând, morbide, care vor decupa în societatea nostră blazată poate cea mai mare și mobilă „enclavă”. „Ținutul refugiaților”…

Este adevărat, non-sensurile și felul în care ideile divergente se poticneau în același discurs grijuliu al ministrului Meleșcanu nici nu ar fi putut să nu dea la iveală realitatea pe care doar noi o tratăm ca improbabilă (la timpul verbal al ministrului Pop!). Iar după manifestarea necesității de a asigura „un cadru de siguranță emigranților”, Mele’ a venit și cu motivația, fundamentarea și asigurarea specifice. Toate trei într-un „expresso” de garantare pentru noi (nerostit, dar sugerat), căci, țara noastră fiind „doar una de tranzit”, emigranții, cărora trebuie să le asigurăm „cadrul de securitate”, nu or să stea oricum prea mult pe aici (realitatea dovedește însă contrariul!), așadar, practic nu e nimic grav ca noi suntem lăsați la urmă…

Adică, printre rânduri deslușim mențiunea că totul va fi vremelnic, pentru că nu există vreun viitor aici pentru emigranți! Că doar „se află în tranzit”, nu?! Dar „în tranzit” spre ce? Pentru că acolo unde vor ei să ajungă nu îi lasă autoritățile! Deh’, angajamentul european, care nu te lasă să închizi ochii când vor să iasă din țară dacă ai făcut imprudența să-i lasă să intre…

Numai că totul este greșit! Emigranții chiar au un viitor aici. Probabil, mai puțin noi… Cel puțin în viziunea actualilor guvernanți, căci ei despre noi nici nu mai vorbesc când vine vorba de „cadrul securității”.

Iar emigranții au un viitor cel puțin din defectarea pe care o face același ministru, vorbind despre contextul pe care trebuie să-l asigure autoritățile noastre aici pentru a le da emigranților „încredere într-un viitor pentru ei şi pentru copiii lor”. Iar dacă acel „pentru ei” poate fi prezumat a fi temporar, deși tinerețea migranților denotă altceva, „pentru copiii lor”, mai ales pe scheletul actual al demografiei noastre, poate fi privit la un timp al viitorului la pătrat…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*