O vorbă românească veche spune „pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești!”. Acum cațiva ani, domnul Varujan Vosganian se plimba pe holurile Parlamentului cu potera după el, fiind amenințat, împreună cu domnul Adriean Videanu, de subminarea economiei naționale și aducerea unui prejudiciu statului român de vreo 130 de milioane de euro. Pe vremea comuniștilor, această acuză s-ar fi putut materializa în ani lungi de închisoare și chiar în scaunul electric. Dar iată că acum, în epoca în care iezuiții au instaurat la nivel planetar un joc de-a „alba neagra”, în care „albul” este prezentat „negru” și viceversa, domnul Varujan scapă nu numai cu basma curată, dar și cu un elan nou, triumfalist, care ne face să ne amintim de veșnicul zâmbet iliescian din anii post-revoluționari. Zâmbetul acela al celui ce „nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase”…
Și pentru că „punguța cu doi bani” a guvernanților devine tot mai ușoară pe zi ce trece – cu atât mai mult cu cît hegemonia dolarului, valuta deținută de vaca de muls americană, se apropie și ea vertiginos de sfârșitul poveștii, iată că domnului Vosganian i-a venit o idee năstrușnică: să facă vinovată în egală măsură găina babei cu găina moșului de faptul că oul ieșit din cuibar, în drumul său spre tigaia străvezie a moșului și a babei, nu a fost in stare să facă un gălbenuș dublu, din care să lase unul și in covata niciodată îndestulătoare a jupânului stat. Fără a ține seama că biata babă sau bietul moș au ajuns să nu mai aibă nici opinci în picioare din cauza grijii pe care statul o are neîncetat pentru buzunarele baronilor, dar cel mai adesea pentru buzunarele „sărmanelor” bănci care încheie anul fiscal cu profit „0”, surclasată numai de grija pentru multinaționalele care nu pot pleca nici ele cu mâna goală din țară, pentru că, deh, nu-i așa? Se știe doar că românul este ospitalier și darnic și trebuie să-și dea până și cămașa drept zestre pentru aceste jupanese multinaționale; altminteri, fără de zestre, cine ar putea să le mai curteze, și cu ce obraz s-ar mai putea întoarce ele peste mările și oceanele pe care le-au străbătut?
Acuma nu știu dacă ideile astea nu i-au venit domnului Vosganian chiar de la jupânul de Facebook, pentru că am aflat de curând că această insulă virtualizată până la recunoașterea facială, adică până la băgatul în sufletul omului fără de voia lui, poate să conțină în adâncurile apelor sale tulburi mai mulți spiriduși responsabili cu ideile năstrușnice…
Cum-necum, era de așteptat ca această calamitate naționala să se producă. Cum adică? Numai bătrâna de 83 de ani din Arad să dea de bucluc, cu frunzele de patrunjel neimpozitate???… Numai ei să i se pună poprire pe „conturi”, titluri mobile, disponibilități prezente și viitoare (aici s-au cam fript, că mă îndoiesc că echipa ANAF s-a dotat cu rachete interdimensionale, care s-o însoțească pe bătrânică dupa ce va da colțul în altă dimensiune…), bunuri corporale și necorporale… Noroc că bătrânica venea din alte timpuri, fără balanțe contabile, că altminteri te pomenești că s-ar fi putut apăra și întreba cu o voce stinsă și nesigură: „Dar cine a calculat cheltuielile cu sămânța, curentul electric, munca neremunerată a săpătorului grădinii, cu omizile care au ajuns să mănânce și frunze de nuc, dar cheltuielile provocate de vestejire, după statul în soare cine le-a luat in seamă?”.
Și iată, pentru că ideile năstrușnice sunt ca râia, adică zboară unde nu-ți vine să crezi, ele au poposit din divanul țării taman la Brăila, căci vorba ceea: „a nimerit orbul Braila”, și așa se face că un procuror zelos a aruncat nemilos un bărbat în închisoare pentru gigantica sumă de 72 lei. Nu, nu e vorba de miliardul de euro furat de Hrebengiuc și păpat în tihnă de Hrebengiuc, la domiciliu, printre perne pufoase… nici măcar de milioanele furate de Udrea să-și plătească poșetele cumpărate la preț de garsonieră… ci este vorba de o amărâtă de garsonieră închiriată de un brăilean fără acte, din care statul (căruia i-a stat norocul de când a uitat să mai producă) s-a păgubit cu astronomica suma de 72 de lei, care nu acoperă nici măcar cheltuielile în justiție ale statului pentru recuperarea pagubei de la inculpatul vinovat de moartea prin inaniție a bugetului statului.
Lasă un răspuns