Tezaurul dacic de argint descoperit la Mădăraș

Totul a început când directorul Muzeului Judeţean Mureş, Soos Zoltan, a anunţat într-o conferinţă de presă, că Ministerul Culturii a avizat printr-o comisie muzeală, achiziţia de către autoritatea judeţeană a primului tezaur dacic descoperit în judeţ, în comuna Mădăraş, în așa zisul Ținut Secuiesc. Este vorba despre un set de 14 bijuterii din argint dacice, datând de dinainte de cucerirea romană. Acestea au fost prezentate oficial de 1 Decembrie 2014, în foaierul Palatului Culturii, unde au fost expuse pentru câteva ore, la cererea preşedintelui Consiliului Judeţean Mureş, Ciprian Dobre. Potrivit sursei citate, bijuteriile respective au fost probabil ascunse de către femeia căreia i-au aparţinut, iar descoperirea a constituit o surpriză, având în vedere că aşezările dacice cunoascute se aflau pe valea Târnavei Mari, Valea Bârsei, în Munţii Orăştiei şi mai puţin în zona Câmpiei Transilvaniei, şi că cercetările ulterioare au arătat că nu se află situri arheologice în zonă.

Directorul Muzeului Judeţean Mureş a precizat că tezaurul a fost expertizat, iar valoarea estimată a acestuia se ridică la 25.000 de euro. Cel care l-a găsit va primi, conform legii, preţul stabilit de achiziţie, de 10.000 de euro, a mai precizat el. „Mulţumim Consiliului Judeţean Mureş că a făcut posibilă achiziţia acestui tezaur dacic, care provine din comuna Mădăraş, satul Mădăraş. (…) Este primul tezaur găsit în judeţul Mureş. În zonă mai este un tezaur important găsit la Sâncrai, lângă Miercurea Ciuc, în anii ’60. Dar în zona Mureşului e primul tezaur dacic identificat. A fost găsit de un domn Ioan Gal, care are aviz pe detector şi a reuşit să recupereze accidental aceste piese. Noi, în urma solicitării la C.J. Mureş, am primit finanţarea şi comisia muzeală de pe lângă Ministerul Culturii a avizat achiziţia acestor piese, declarând piesele în categoria tezaur”, a spus directorul Muzeului Judeţean Mureş. Potrivit acestuia, cele 14 piese urmează să fie restaurate, întrucât sunt făcute din argint cu o puritate de peste 99 la sută şi din acest motiv sunt destul de fragile, iar la extragerea din pământ s-au rupt mai multe dintre ele. Soos a mai spus că aceste bijuterii se vor regăsi acum, alături de alte obiecte descoperite în toată ţara, în expoziţia națională itinerată „Aurul şi argintul antic al României”, care va fi organizată și la Palatul Culturii din Târgu Mureş. Daniel Cioată, arheolog la Muzeul Judeţean Mureş, a arătat, la rândul său, că tezaurul dacic, care cuprinde o pereche de cercei, trei colane, mai multe inele sau verigi care se puneau pe costumaţia femeii (ca aplice), poate fi datat „cam de la jumătatea secolului I înainte de Hristos până la cucerirea romană”, iar piesele respective reprezintă setul de podoabe al unei femei dintr-o familie înstărită.

Ca și semn al unității statale românești, mai avem – în afară de localitatea Mădăraș din jud. Mureș – localitatea Mădăraș situată în partea centrală a județului Harghita, în Depresiunea Ciucului, pe valea pârâului Mădăraș, la poalele estice ale Munților Harghitei și la cele vestice ale Munților Ciucului, la 17 km. distanță de municipiul Miercurea Ciuc, pe DN12 Sândominic – Mădăraș – Ciceu. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satului acesta aduc dovezi materiale ale existenței omului pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri, astfel, în partea de sud-est a localității s-au descoperit fragmente de vase dacice (din secolele I î.Hr. și I d.Hr), lipitură și bucăți de zgură de fier (Periegheza P. János, V. Crișan, I. Ferenczi). De pe teritoriul satului mai provin trei fusoiale de lut din epoca bronzului. Mădăras este și satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. Se află la o distanță de 3 km de Salonta. Mai este un Mădăraș, ca localitate componentă a orașului Ardud din județul Satu Mare, Transilvania, România. În Munții Harghita, care sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali, cel mai înalt pisc este Vârful „Harghita Mădăraș”, având 1.800 m și fiind  declarat Muntele Sfânt al Secuilor). Râul Mădăraș este un curs de apă, afluent al râului Olt. Este format la confluența celor două brațe Mădărașul Mare și Mădărașul Mic. Ca și legătură cu geții sudici, avem localitatea Madara în Bulgaria, unde se află marele basorelief săpat în stâncă al Cavalerului Trac, Danubian, Zamolxian (început sec. VIII), declarat ca Monument UNESCO, aparținând patrimoniului cultural mondial.

Detectoristul Ioan Gal, cel care a descoperit în zona localității Mădăraș primul tezaur dacic de pe teritoriul județului Mureș, a declarat că a decis să vândă Muzeului Județean Mureș cele peste 20 de piese de argint, întrucât consideră că acestea trebuie să îmbogățească moștenirea arheologică a zonei. Tezaurul descoperit de Ioan Gal cântărește 315 grame, cuprinde, potrivit inventarului, 11 fragmente de Torques Dacice din argint (coliere torsadate), șapte inele de buclă, trei cercei de argint și două fragmente de sârmă de argint, toate confecționate manual. „Din start am zis că locul lor e aici, eu sunt născut în Târgu Mureș, e istoria județului, era păcat să ajungă în altă parte, mi-ar fi părut și mie rău. Locul lor e aici, să le vadă copiii și nepoții mei. Poate pe unii îi încurcăm, dar dacă o faci cinstit și cu pasiune și ce găsești duci la muzeu — ce interesează muzeul — eu zic că îți aduci un aport la descoperiri. Pentru că la nivel național s-au făcut undeva la 300 de descoperiri, s-au găsit tezaure, s-au îmbogățit muzeele după detectoriști. Dacă găsești ceva și îți stă gândul să te aventurezi, asta nu-i recomandat pentru nimeni, pentru că a pleca cu ele din țară e ca o trădare, e un lucru urât. Acum, oricât îți dă muzeul, să fii mulțumit, pentru că ceea ce găsești nu-i al tău, e al nației, e normal să rămână aici în țară. Noi așa le judecăm. Și oricare dintre colegii mei ar fi făcut ce am făcut eu”, a declarat Ioan Gal. Acesta a accentuat că locul obiectelor arheologice este în muzeul pe raza căruia au fost descoperite, nu pe e-Bay sau în străinătate. Detectoristul a spus că niciodată un pasionat nu merge la întâmplare, ci în locuri despre care a citit în cărți sau au fost însemnate pe hărțile vechi. Un ghid foarte bun, în viziunea detectoristului, este harta Jozefină din 1760, care arată drumurile comerciale, pădurile, popasurile și zonele cele mai des frecventate, iar un detectorist are voie să inspecteze doar zone care sunt în afara siturilor arheologice.

Documentare trebuie să facem neapărat, să vedem unde sunt siturile, să nu mergem pe situri și să nu mergem aiurea. Că trebuie să te iei după ceva, să te orientezi. Inițial știam că în zonă (în zona Mădărașului., n.r.) s-a găsit o verigă dacică prin 1910, undeva în zonă, și în prima zi nu am găsit nimic în pădure, dar în a doua zi am găsit un depozit dacic de metale, compus din plug, seceri, ciocane, cuțite, dălți care au fost predate la muzeu. Apoi într-o altă zi am insistat în zonă, deodată un semnal foarte înalt și tezaurul pe care l-am găsit era îngropat undeva la zece centimetri de suprafață, nu foarte adânc. Ce am simțit? O mare emoție. Prima dată am scos un cercel care am vazut că nu-i ruginit. Mi-am dat seama imediat că e argint. Că nu le-am văzut toate deodată. Și încet, pe rând, le-am scos și le-am recunoscut. Adrenalina și bucuria au fost imense, cam ca și cum v-ar ieși șase numere la Loto. Eram singur, colegii erau în altă parte. Imediat am dat telefoane, am și venit acasă. Am făcut ceva poze, dar îmi tremura mâna. Am fost cuprins total de emoție. Știam că e de valoare foarte mare și cred că o dată în viață te întâlnești cu așa ceva. La Mădăraș l-am găsit, acum e declarat sit așa că în zona aceea nu se mai poate merge”, a afirmat Ioan Gal. Acesta a spus că emoțiile sale au fost atât de intense încât a dezgropat piesele în doar zece minute și că un astfel de sentiment a mai trăit doar atunci când i s-a născut primul fiu. „Mă consider foarte norocos. Am mai găsit și înainte un inel roman de argint cu camee roșie, un inel sigilar, o monedă și un cuțit roman. Și atunci era ceva extraordinar. Dar asta a fost copleșitor pentru mine. După ce am ajuns cu piesele acasă m-am bucurat, le-au văzut și colegii, a doua zi le-am și dus la Muzeul Județean, pentru că noaptea de emoții nu am dormit. Le-au apreciat și le-am predat pentru că acolo e locul lor”, a subliniat acesta. Ioan Gal, care acum este pensionar, a spus că marea sa pasiune a fost pescuitul, până acum un an, când s-a întâlnit cu un prieten care i-a schimbat optica și l-a făcut să se îndrăgostească iremediabil de detectoarele de metale. „Având probleme la un picior, cu circulația, având și un stent, doctorul mi-a recomandat să fac multă mișcare. La pescuit nu făceam mișcare. Când am auzit de detecție nu știam dacă sunt în stare să mă țin după colegi, dar încet m-a cuprins această pasiune care am zis că este ultima, altceva nu mai doresc să fac. Această pasiune am dobândit-o cam de un an, în urma unor discuții cu un alt coleg care era detectorist și plăcându-mi foarte mult istoria. Primul pas pe care l-am făcut a fost să-mi cumpăr un aparat, care se ridică undeva la 600 de euro cu toate dotările, apoi m-am autorizat la Poliție și am început munca de detectorist pe teren, prima dată prin păduri, aici aproape, la Platoul Cornești și pădurile Budiului (ambele în zona Târgu Mureșului.), și apoi încet prin alte părți ale județului. Locurile le alegem în funcție de unde ne hotărâm să mergem, studiem hărți și istoria unor păduri și a unor localități unde vrem să mergem, ce s-a găsit înainte în localitățile respective și în funcție de ce s-a găsit, mergem și căutăm”, a arătat Gal. O zi din viața unui detectorist, după cum ne spune Ioan Gal, este cam aceeași, însă e presărată pe alocuri cu surprize: „…plecăm dimineața cu mașina, în special în păduri, avem sculele pregătite, bateriile încărcate să ne țină toată ziua și începem să periem pădurea, sunt zile când nu venim cu nimic, însă aproape mereu se găsește câte ceva”. Detectoriștilor care nu au avut norocul său Ioan Gal le spune că pământul oferă foarte multe surprize, care așteaptă să fie scoase la suprafață și că cineva va fi cu siguranță următorul norocos. Directorul Muzeului Județean Mureș, Zoltan Soos, a precizat că acest tezaur dacic, descoperit în luna iulie 2014, este primul de acest gen din colecția instituției și că nu se poate compara cu piesele de argint descoperite în Munții Orăștiei.

Argintul are 97 la sută puritate și este fragil din acest punct de vedere. A fost găsit într-o zonă semi-împădurită (…) Piesele sunt într-o stare relativ bună, câteva sunt rupte din cauza purității argintului. Este probabil un tezaur de la începutul secolului I, era noastră, iar pentru această perioadă zona Văii Mureșului nu are un tezaur mai semnificativ. Zona este săracă în piese sau complexe arheologie dacice. Fără doar și poate, pentru județul Mureș este cea mai importantă descoperire din perioada Regatului Dac”, a arătat Zoltan Soos. Unul dintre locurile cu cea mai mare densitate de cetăți și așezări dacice identificate (aproape 40) este așa numitul Ținut secuiesc. Fără îndoială că celor care visează la ruperea acestuia de România nu prea le vine bine această realitate, ca și eventualele descoperiri care ar vorbi despre o prezență dacică consistentă în zonă. Desigur, ceea ce supără cel mai mult sunt însă dovezile continuității dacice al căror fir roșu ajunge până în zilele noastre. Și cum într-un astfel de loc este imposibil să nu găsești și alte urme materiale ale prezenței strămoșilor noștri, iată că a ieșit la lumină un tezaur dacic din argint care merită toată atenția noastră. Un pasionat de istorie – Ioan Gal – le-a descoperit cu ajutorul unui detector de metale, pe raza județului Mureș, într-o pădure, o zonă care nu este înscrisă în Repertoriul Arheologic Național și le-a predat Muzeului Județean Mureș pentru evaluare. Viitorul ne va scoate la lumină și alte dovezi importante ale continuității noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*