Cavalerul din Madara (Bulgaria)

Printre obiectivele istorice importante aflate la sud de Dunăre trebuie menționat așa numitul „Cavalerul din Madara” (în bulgară Мадарски конник, Madarski konnik), acesta fiind un relief sculptat în Evul Mediu timpuriu într-o stâncă de pe platoul Madara, la est de Șumen, în nord-estul Bulgariei, lângă satul Madara. Monumentul datează din preajma anului 710 e.n. și este înscris în lista patrimoniului mondial UNESCO din 1979. Relieful reprezintă un călăreț, la 23 m înălțime, pe o stâncă aproape verticală, de 100 m înălțime. Călărețul este descris ca orientat cu fața spre dreapta, aruncând o suliță într-un leu aflat la picioarele calului. În fața lui zboară o acvilă și după el aleargă un câine. Istoricii au încadrat scena ca reprezintând simbolic o victorie militară. Monumentul a fost realizat în timpul domniei hanului bulgar Tervel, și îl reprezintă probabil chiar pe han și o faptă a bulgarilor, trib turcic nomad de războinici stabilit în Bulgaria de nord-est la sfârșitul secolului al VII-lea ce, după ce s-a amestecat cu slavii locali, a dat naștere poporului bulgar. Alte teorii leagă relieful de tracii antici, susținând că el reprezintă un zeu trac.

Pe această stâncă se află și o inscripție în limba greacă, în care sunt povestite evenimentele ce au avut loc în istoria timpurie a Bulgariei. Basorelieful, reprezentând un călăreț triumfând asupra unui leu, este singurul monument de acest tip din Europa. Inscripțiile care se află de o parte și de alta a călărețului  vorbesc despre evenimente care au avut loc în perioada 705 – 801 e.n. La baza stâncilor se află ruinele unor construcții din diferite epoci: un palat, un sanctuar precreștin, biserici și mănăstiri din secolele XI-XIV. În apropiere se află și ruinele cetății bulgare Madara, datând din 1386, iar în partea de sud-vest a platoului se afla Vila Romană, ruinele unei proprietăți romane antice. Întreaga regiune Madara este cunoscută sub numele Troia bulgară. Madara, sat situat la 15 km de Schumen, a fost principalul loc sacru al tracilor, cunoscut de-a lungul timpului ca un important centru religios cu numeroase sanctuare și mai târziu cu numeroase biserici creștine. În secolul XIV s-a construit aici cea mai mare mănăstire bulgărească din piatră, mănăstire cu 150 de încăperi. Shumen este al zecelea oraș din Bulgaria ca mărime, cu un număr de 120.000 locuitori. Așezarea fondată de traci a suportat treptat și alte influențe. A urmat venirea romanilor, apoi influența Bizanțului, dominația turcească și noul stat înființat, statul bulgar. Situat la mijlocul distanței dintre Varna și Veliko Tarnovo, Shumen este locul de unde poți ajunge ușor și la vechile capitale bulgărești Pliska și Preslav.

S-au scris multe despre Cavalerul din Madara, iar părerile au variat în funcție de stadiile diferite în care a fost explorat acest monument. Inițial, această sculptură fusese datată ca aparținând perioadei antice târzii, iar mai târziu s-a presupus că datează din perioada timpurie a Evului Mediu. În 1954, a avut loc o expediție sub patronajul Academiei de Științe din Bulgaria, care a fost extrem de importantă pentru descifrarea misterelor sculpturii. Această expediție a făcut o analiză detaliată asupra sculpturii și a inscripției de pe stâncă, și au descoperit date noi. Această expediție a confirmat faptul că sculptura care îl reprezintă pe Cavalerul din Madara este similara cu reliefurile din Persepolis din Iran și cu reprezentările călăreților din Saltovo, Soulek, Pliska și Preslav. Tot atunci sculptura a fost atribuită tradiției proto-bulgare, iar legătura cu cavalerul din Tracia a fost negată. În cadrul aceleiași expediții s-a mai făcut o încercare de a descifra și a completa inscripția găsită pe stâncă. Astăzi, Cavalerul din Madara, Bulgaria, se poate vedea că nu este într-o stare prea bună. În afară de eroziunea de la suprafață, datorită proprietăților fizico-mecanice ale rocii destul de slăbuțe ca duritate, integritatea acestei sculpturi este amenințată și de crăpăturile verticale care străbat porțiunea inscripționată. Ceea ce se poate vedea clar sunt doar formele mari ale sculpturii și câteva detalii anatomice. Capul călărețului, leul și calul sunt șterse, iar pasărea ce se află în fața călărețului și nimbul din jurul capului călărețului au rămas ascunse de ochii exploratorilor. De asemenea, și unele porțiuni din inscripție sunt șterse sau neinteligibile. Primele zece rânduri inscripționate, cele în care se află probabil și cheia descifrării textului, sunt șterse complet. Datorită acestui fapt și a lipsei unor modele paralele cu care să se poată efectua o comparație, întreaga sculptură a fost interpretată în multe feluri și de asemenea, a fost datată greșit de câteva ori. În ciuda condițiilor proaste în care se află această sculptură, există câteva elemente care au indicat cercetătorilor în ce direcție să caute originile sale și cum să identifice unele detalii care au fost șterse în timp. Este foarte probabil ca această lucrare din Bulgaria să combine imagini de cult ale tracilor și ale proto-bulgarilor, care erau crescători de cai. Tradiția proto-bulgară este cea căreia i se datorează aspectul sculpturii, mărimea sa magnifică, iconografia și toate detaliile (nimbul, pasărea, scara șeii, craniul folosit drept cupă). Călărețul din Tracia (Cavalerul Trac, Danubian, Zamolxian) este posibil să fi fost sursa din care s-a inspirat sculptorul când a așezat cavalerul orientat spre dreapta și când a sculptat leul, care este singura creatură din imagine ce stă așezată pe pământ. Cât despre inscripția găsită se crede că nu poate fi mai veche de secolul IX. Craniul, folosit drept cupă din mâna cavalerului, și inscripția în limba greacă a numelui hanului Kroum, duc la un citat din cronicile bizantine în care se spune cum hanul Kroum a făcut o cupă din craniul Împăratului bizantin Nicephorus I Ghenyk, care a invadat Bulgaria în anul 811 și a fost omorât aici. Aceste cronici spun de asemenea cum noul Împărat Leo V a stabilit o ambuscadă la zidurile Constantinopolului și cum credulul Kroum a căzut în capcană și a fost rănit de un leu. Leul îl reprezintă pe Împăratul Leo V. Ca operă de artă, Cavalerul din Madara, reprezintă un apogeu în arta păgână bulgară și este acceptată ca aparținând de secolul IX, o perioadă în care societatea medievală bulgară a avut parte de o perioadă de avânt în crearea propriei culturi și arte. Acest monument reprezintă o mărturie a unor schimbări culturale ce au avut loc între popoarele asiatice, iar cultura migratoare a crescătorilor de cai nomazi merită menționată în mod special pentru acesta. Institutul Național al Monumentelor Culturale din Bulgaria a avut întotdeauna grijă de bunăstarea și conservarea acestui monument, și au existat numeroase rapoarte și sugestii despre cum să fie păstrat în condiții cât mai bune. Până acum, posibilitatea ca acest monument să fie dus la un muzeu a fost luată în calcul, însă nu a luat forma concretă, deocamdată. Această posibilitate este ținută însă ca alternativă, datorită faptului că monumentul continuă să se degradeze, iar viteza ștergerii detaliilor sculpturii este de 22 de milimetri în 1200 de ani. Nu pare mult, însă doar ștergerea câtorva detalii, cum ar fi capul călărețului, sau nimbul din jurul capului său, au fost îndeajuns încât să creeze confuzie în rândul cercetătorilor.

Dacă nu există o datare temporală unanim acceptată pentru Cavalerul din Madara, după cum nu există nici o interpretare unică, putem propune o nouă ipoteză de lucru. Se spune că etimologic numele de Madara poate proveni din protobulgară (unde ar avea semnificația de „stânca sfântă”) sau din greaca veche. Dar noi avem în România MĂDĂRAȘ, comună în județul Bihor, situată în vestul Câmpiei Crișurilor, pe canalul Crișurilor, la granița cu Ungaria. Avem și Mădăraș (în maghiară: Csikmadaras), o comună în județul Harghita din Transilvania, formată numai din satul de reședință cu același nume. În nord avem Mădăraș ca sat, în comuna Ardud, județul Satu Mare. Apoi râul Mădăraș este un curs de apă, afluent al râului Olt, format la confluența celor două brațe Mădărașul Mare și Mădărașul Mic. În Munții Harghita  – ce sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali – cel mai înalt pisc este Vârful Harghita – Mădăraș, având 1.800 m. Acesta este declarant ca și Muntele Sfânt al secuilor.  Dar ce înseamnă „madara – mădăraș” ? MADARÁNȚĂ este „cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă”. MĂDĂRAN, (Ard), cf. vb. a mădări „alinta” și magh. madár „pasăre”; Mădăraș (ib.), magh. madárász = „păsărar” (cel ce umblă cu pasărea). MĂDĂRÍ, mădăresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) „A (se) răsfăța”; Refl. „A face mofturi”. MĂDĂRÍ vb. v. alinta, cocoli, dezmierda, mângâia, răsfăța, răzgâia, râde. Iar „mădărí” (-résc, -ít), vb. Are sens de „A mima, a momi”. În Mold. și Trans. – Der. mădăran, s. m. (încrezut, înfumurat); mădăritură, s. f. (înv., alintare). Aceleași intenții expresive pare să-i aparțină și mărdăși (var. mărdăgi, mărdăci), vb. (a murdări, a păta), cf. modîrlă. Mai avem „mădărésc” = a strica din nepricepere. Trans. „Răsfăț, alint”. V. refl. „Mă alint, fac mofturi”: nu te mădări și ascultă (rev. I. Crg. 14, 43; Șez. 36, 12). Vechĭ. A te mădări de rușine, a te clocoti de rușine, a simți mare rușine. Dos. Îmi bat joc. S-ar putea ca „mădări” să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui slav” (Russu, 1981: 347). – Origine incertă (Șăineanu, DER, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981). Posibilă semnificație a lui Madara de „Mă-dă RA”, adică „Zeul RA va lovi” (Vechea Biserică Pământeană Valaho – Egipteană).

Și pentru că modernitatea își pune amprenta sa specifică, avem astăzi „Vârful Madara” de pe insula Livingston, din Insulele Shetland de Sud, în Antarctica, care este botezat după situl istoric de la Madara.

Este adevărat că oricare dintre marile figuri de conducători din perioada închegării primului Țarat Bulgar poate fi legată de imaginea Cavalerului de la Madara. Cea mai veche inscripție este lucrarea lui Tervel (695-721 d.Hr.), alte inscripții se referă la Krum (796-814 d.Hr.) și Omurtag (814-831 d.Hr.), dar nu este exclus să fie vorba despre Asparuh (681-701d.Hr.; dacă vă amintiți reprezentarea lui Asparuh de la Monumentul Întemeietorilor Bulgariei, cu calul și câinele), ori chiar despre o zeitate supremă a protobulgarilor – Tangra. Inscripțiile găsite în apropierea sculpturii nu oferă mai multa lumină și sunt oricum deteriorate si incomplete, șterse parțial de eroziune. Mai toți istoricii sunt de acord că sculptura precede cu mult în timp orice inscripție scrisă găsită aici. Dacă sculptura este mai veche, posibil antică, atunci inscripțiile au fost săpate în stâncă mult mai târziu, în evul mediu.  Având un nimb în jurul capului, personajul reprezentat poate fi al unui sfânt, un precursor al lui Sfântu Gheorghe, cel ce se luptă cu balaurul (aici leul). Reprezentarea leului, ca symbol al Forței Vieții (zeița Sarmis), mai poate fi întâlnită pe vechea stemă a Daciei, unde doi lei „urcă” un munte central (simbol cu dublă valorizare, unul îndreptat spre dreapta și celălalt spre stânga; „De-a dreapta Tatălui și de-a stânga Tatălui”, ca schimbare de sens a timpului la sfârșitul Lumii actuale; timpul dublu sau beat). Fixând în lance leul ce se îndreaptă către stânga, cavalerul scurtează Timpul Zeilor, spre a acorda o șansă în plus omenirii. Dacă vom presupune că aici este reprezentat cavalerul Trac (Danubian, Zmolxian), devine justificată și prezența câinelui (cel ce simte înaintea omului; symbol al Câinilor Pământului), dar și a păsării de pradă (Mama Gaya Vultureanca; a Gaeților), așa cum acesta apare pe Falera Mare din Tezaurul geto – dacic de la Surcea (jud. Covasna).

Cavalerul din Madara este reprezentat și pe aversul monedelor bulgărești de mică valoare (1 până la 50 stotinki) emise în 1999 și 2000. Imaginea acestuia a câștigat în anul 2008 un sondaj pentru stabilirea designului viitoarelor monede euro bulgărești, cu 25,44% din voturi. Madara a fost principalul loc sacru al Primului Imperiu Bulgar, înainte de trecerea Bulgariei la creştinism în secolul al IX-lea. Înainte a fost un loc sacru al tracilor (geții sudici). „Călăreţul din Madara” este un relief unic, o lucrare excepţională de artă, notează site-ul UNESCO. Acesta este singurul gen de astfel de relief, neavând nici o asemănare în Europa şi care a supravieţuit în stare autentică, fără nicio modificare în trecut sau în prezent. Un basorelief mai puțin schițat cu imaginea acestui cavaler avem la Cetățeni – Negru Vodă (jud. Dâmbovița), înr-un schit rupestru românesc, aflat în zona așa numită ca Meteora României. Cavalerul „cel ce se pune în mișcare din piatră” (cel crezut mort) are un element comun și cu zeul Mithra, cel ce se ridică tot din piatră, așa cum Mântuitorul se naște într-un grajd cu boi (symbol vechi, taurobolid), dintr-o grotă (peșteră de piatră). Mesajul ancestral spune că nașterea în materie are tainele sale, pe care nici nu le gândim, nici nu le bănuim.

Dacă în România avem triunghiul bisericilor săpate în piatră (Corbii Mari, Negru Vodă și Nămăiești) și în Bulgaria, în secolul XIV, la Madara, a fost ridicată una dintre cele mai mari mănăstiri rupestre, aici existând mai mult de 150 de peșterile naturale aflate la diferite nivele în stânci, care au fost folosite ca biserici, paraclise, chilii sau cavouri pentru călugări. Fiind un centru de spiritualitate creștin, ipoteza noastră cu imaginea Cavalerului Trac (Danubian, Zamolxian), „înaintaș” al Sfântului Gheorghe, devine viabilă, iar „Cavalerul de la Madara” poate fi văzut într-o altă lumină.