Cei care au urmărit doar în diagonală fenomenul, ultimele declarații ale liderului UDMR Kelemen Hunor cu privire la relațiile româno-maghiare și sărbătorirea Centenarului Marii Uniri par șocante. Venite din partea unui lider maghiar perceput mult timp ca unul moderat (dat fiind faptul ca a fost urmașul lui Marko Bela), declarațiile făcute de Kelemen Hunor la începutul lunii august a.c. par a fi mai degrabă afirmațiile ale unui lider radical maghiar. Din păcate însă, ultimele declarații ale liderului UDMR fac parte dintr-un lung șir de afirmații stupefiante, neavenite, greu de înțeles și cu efecte negative la adresa imaginii minorității maghiare din România. Încet dar sigur, liderul UDMR s-a radicalizat și a umplut perfect locul lăsat liber de Partidul Civic Maghiar, cu care a semnat chiar un acord de colaborare, și de aproape anonimul Partid Popular Maghiar din Transilvania, condus de Szilagyi Zsolt.
Un nou moment care probează din nou viziunea radicală a liderului UDMR cu privire la relațiile româno-maghiare s-a produs în luna martie a.c., atunci când, în mod cu totul inexplicabil, Kelemen Hunor, deputat în Parlamentul României, s-a abținut la votul legii care a consfințit ca ziua de 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România, să fie declarată zi de sărbătoare naţională. Mai mult chiar, un alt deputat UDMR, coleg deci cu Kelemen Hunor a votat împotriva acestei legi.
Un gest complet gratuit al liderului UDMR care probează odată în plus radicalizarea acestuia și lipsa oricărei deschideri a acestuia către un respect reciproc cu românii. O chestiune extrem de importantă pentru români și complet lipsită de importanță, chiar politică, pentru comunitatea maghiară din România, a fost tratată cu dispreț de către liderul UDMR și formațiunea pe care o conduce (de menționat că un deputat UDMR a fost singurul parlamentar care s-a opus adoptării acestei legi).
A doua zi după ce s-a abținut de la votul acestei legi, Kelemen Hunor depunea la Parlament un proiect de lege prin care ziua de 15 martie ar urma să devină zi de sărbătoare națională. Gestul este sfidător dacă ne gândim la însemnătate istorică a momentului 15 martie 1848 pentru românii din Transilvania. Cu privire la declararea zilei de 15 martie zi de sărbătoare națională, la propunerea liderului UDMR, s-a pronunțat tranșant chiar și Academia Română.
Declarații extrem de surprinzătoare au fost făcute de liderul UDMR și în luna aprilie a.c. la Cluj-Napoca, la o reuniune a formațiunii maghiare. Din nou, liderul UDMR a subliniat în repetate rânduri faptul că situația problemei minorităților a rămas nesoluționată. „Scopul urmărit de Minority Safepack, o inițiativă demarată acum cinci ani, este crearea, în cadrul Uniunii Europene, a unui sistem normativ, a unui sistem de cerințe, de criterii. Într-o perspectivă îndelungată, este nesustenabil ca în Europa să existe o parte, cea vestică, unde problema minorităților a fost soluționată și să mai existe Europa Centrală și de Est, de care aparțin și fostele state comuniste, inclusiv România, unde problema minorităților rămâne nesoluționată”, a explicat președintele Kelemen Hunor.
Din nou, liderul UDMR Kelemen Hunor nu face absolut nicio remarcă pozitivă cu privire la beneficiile cadrului legislativ din România în privința apărării drepturilor minorităților ci se axează exclusiv pe remarci negative, foarte multe dintre ele bazate exclusiv pe neadevăruri.
În luna mai a.c., în deschiderea lucrărilor Congresului FUEN ce a avut loc la Cluj-Napoca, liderul UDMR face o nouă declarație negativă la adresa societății românești: „Diplomația română continuă să susțină că în România problema minorităților naționale este soluționată în mod exemplar. Noi, însă, spunem că, astăzi, această problemă este departe de a fi pe deplin rezolvată”.
Ultimele declarații ale liderului UDMR însă, cu privire la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, înlătură însă orice dubiu cu privire la radicalizarea unui lider al comunității maghiare care este considerat, în mod eronat, frecventabil de către clasa politică de la București.
În timp ce societatea românească se pregătește (din păcate nu așa cum s-ar cuveni) să marcheze Centenarul Marii Uniri, Kelemen Hunor toarnă gaz peste foc și face câteva declarații în care poziționează, din nou, comunitatea maghiară din România într-o tabără adversă față de cea a românilor.
„Romanii trebuie sa accepte ca noi nu vom putea si nici nu vrem sa sarbatorim 2018. Aceasta acceptare ar trebui sa fie parte a intelegerii si respectului reciproc.
”Periodic ma tem ca din cauza faptului ca in Romania nu prea avem ce rezultate sa prezentam in anul centenarului, acest an va fi trecut cu un nationalism de prost gust, directie in care a avut o tentativa deja rectorul Universitatii Babes Bolyai (UBB). Nu vor putea sa spuna ca am construit 1800 de km de autostrada, am legat dupa 100 de ani regiunile istorice prin infrastructura. Nu putem sa raportam ca daca ne urcam astazi in tren in Bucuresti, vom ajunge la Blaj mai repede decat acum 100 de ani. Vor putea sa spuna ca dureaza mai mult calatoria cu o ora si jumatate de la Blaj la Bucuresti decat acum 100 de ani. Deci, din acest punct de vedere pentru mine este o mare intrebare ce poate sa prezinta statul roman , in afara faptului ca exista si dupa 100 de ani. In astfel de situatii exista tendinta sa sarbatoreasc cu tot felul de retorici nationaliste cei 100 de ani”, a declarat Kelemen Hunor.
Din nou, nimic tolerant și nimic pozitiv în discurul public al liderului UDMR. Radicalizarea liderului UDMR nu mai poate fi mascată. Deși pare greu de crezut, Kelemen Hunor este nu doar un cetățean român, educat în România, dator să manifeste respect față de istoria acestui popor, ci și un demnitar al statului român. Afirmațiile plin de ură ale liderului UDMR l-au provocat chiar și pe scriitorul Andrei Pleșu să reacționeze.
După ce societatea românească a reacționat (timid, în opinia mea) la aceste declarații, Kelemen Hunor a simțit nevoia să facă alte precizări prin care să contureze și mai mult cele două tabere aflate în opoziție, românii și maghiarii.
„Noi am spus că nu avem nicio problemă cu Centenarul. Noi cu Centenarul putem ajunge într-o altă relație dacă, pe de o parte, societatea românească acceptă că noi le respectăm sărbătorile, dar nu putem sărbători alături de ei și vor înțelege de ce și vor accepta că va trebui să privim viitorul împreună, că viitorul ar trebui să fie comun în această țară. Poate că imaginea de viitor diferă, dar nu diferă într-o măsură în care să nu se poată cădea la un acord”, a mai afirmat Kelemen Hunor la sfârșitul lunii august a.c. la Tabăra de vară a UDMR din localitatea Subcetate, comuna Zetea.
Ultimele declarații ale liderului UDMR Kelemen Hunor nu surprind câtuși de puțin prin virulența lor. Liderul UDMR s-a radicalizat în ultimii ani pentru a putea umple astfel locul lăsat liber de celelalte formațiuni politice maghiare, considerate nefrecventabile de către București. În același timp, radicalizarea lui Kelemen Hunor pare oarecum firească dacă ne gândim la faptul că Ungaria alocă sume de bani din ce în ce mai importante pentru păstrarea identității maghiarilor din Transilvania, sume de bani care trebuie dirijate de către cineva de la fața locului, din Transilvania. Radicalizarea liderului UDMR se înscrie așadar în logica politicii de la Budapesta, iar cooperarea dintre conducerea UMDR si oficialii ungari vizeaza afectarea oricăror inițiative de cooperare bilaterală dintre România și Ungaria. În fine, de reconciliere nu cred că se poate face vorbire.
Rămâne de văzut cât va mai tolera clasa politică de la București această radicalizare a liderului minoritatii maghiare din România, care seamănă din punct de vedere al discursului cu un grof maghiar din Evul Mediu sau cu un locotenent al amiralului Miklos Horthy.
Lasă un răspuns