Horia Sima și asasinatele din septembrie 1939

– Domnule profesor ION COJA, nu este clar pentru cei interesați dacă sunteți sau nu un anti-simist, un critic sau chiar un contestatar al lui Horia Sima. Adversarii lui Horia Sima îl fac vinovat de carnagiul din septembrie 1939. Dumneavoastră ce credeți?

– Vinovat de moartea a peste 300 de legionari, fără judecată, fără niciun act de acuzație, fără a se respecta cea mai elementară prevedere juridică, este regele Carol al II-lea. Ce l-a împins să facă acest act scelerat, este o întrebare cu un răspuns complex, pe care eu nu l-aș putea da. Nu sunt istoric, nici măcar un istoric al Mișcării legionare, despre care am scris sute de pagini. Constat însă că legionarii care cunosc multe detalii ale celor petrecute legate de asasinarea lui Armand Călinescu și ce a urmat, legionari pe care i-aș putea considera martori, sunt bine divizați în două categorii: pro Sima și anti Sima. De bună credință sunt și unii, și alții! Așa că nu mă simt tentat să înregistrez toate detaliile, toate amintirile, memorii etc., ca să ajung și eu într-una din tabere! E greșit să li se spună unora „codreniști”. Toți legionarii sunt codreniști. Eu am cun0scut bine înainte de 1990 o mână de legionari, e drept, din elita legionară: Simion Ghinea, Nicolae Cojocaru, Petre Țuțea, Marcel Petrișor… Pe niciunul nu l-am auzit vorbindu-l de rău pe Horia Sima. Abia după 1990 am aflat de acuzele aduse lui Horia Sima. Am rămas cu impresia că le-au adus legionarii întorși în țară după 1990.

– Acest detaliu dă greutate mai mare acuzațiilor respective?

– Mă gândesc prima oară la acest aspect. În principiu, legionarii care au fost în exil împreună cu Horia Sima au de unde să-l fi cunoscut mai bine pe Sima. Am cunoscut câțiva dintre ei, în frunte cu George Petre, elev de liceu în ianuarie 1941, cel mai tînăr dintre legionarii refugiați. Am petrecut ore lungi de discuții la Bușteni pe acest subiect: Horia Sima. Avea multe să-i reproșeze George Petre… Regret că eu nu l-am cunoscut pe Traian Puiu, care a trăit la Constanța până după 1990. Am aflat de el după ce a murit, foarte probabil asasinat, printr-un accident de mașină bine regizat. Știa multe. Colaborase direct cu Sima ani buni!

– Ce acuzații îi aducea Petre George?

– Mai multe, dintre care asupra uneia mă pot pronunța și spune că era îndreptățită: refuzul lui Horia Sima de a da Mișcării Legionare un regulament de funcționare, un statut, care să completeze Cărticia și Circulările. Un statut care să reglementez măcar problema succesiunii la conducerea Mișcării! Care să stabilească în ce temei Horia Sima nu s-a gândit la un înlocuitor, la un succesor!… Iată, a murit Horia Sima de atîția ani și Mișcarea legionară nu are un șef! Este una din cauzele pentru care, ca organizație, Mișcarea legionară dă înapoi!… Mă tentează o comparație a lui Sima cu Vadim: nici Vadim nu s-a îngrijit ca statutul PRM să prevadă clar mecanismul de înlocuire a președintelui, de succesiune măcar!… Firește, în rest nicio asemănare între cei doi! Din fericire, sigur Mișcare Legionară va suprabiețui și va crește ca doctrină!… Ca organizație, cu statut etc., oricând se poate reface! Aurel Ionescu, un mare legionar, a elaborat împreună cu alți camarazi o Constutuție Legionară pe care i-au prezentat-o lui Horia Sima. Nici n-a vrut acesta să se uite pe text!… Nu se poate numi constructivă o asemenea atitudine, ci mai degrabă demolatoare! Subversivă? Punct ochit, punct lovit?

– Să revenim la septembrie 1939. Ce vină ar avea Horia Sima?

– Nu mă pot pronunța decât dacă aș avea răspuns la o întrebare: a știut Horia Sima de complotul legionar care urmărea asasinarea lui Armand Călinescu? Și întrebarea cea mai umportantă: ce a făcut Horia Sima pentru ca un asemenea atentat să nu se producă fără știința sa?

– Putea să facă ceva?

– Asasinarea lui I.G.Duca, în 1933, s-a produs fără știința Căpitanului, ca și asasinarea lui Stelescu. Situația din septembrie 1939 era însă cu totul alta, iar asasinarea lui Călinescu era de prevăzut că va declanșa represalii fără precedent! Mult mai aprige, mai abuzive ca-n noiembrie 1938, în pădurea Tâncăbești. Ca șef al Mișcării Legionare Horia Sima se cuvenea să descurajeze orice tentativă de acest gen. Trebuia să fie preocupat de prevenirea unui asemenea act! Dacă, așa cum susțin mulți legionari, Horia Sima a știut ce urmeează să se întâmple și n-a încercat să oprească acțiunea bezmetică și inconștientă a asasinilor, gestul său îl descalifica pentru funcția de șef al ML. De șef al unei organizații politice!

– Și ce spun istoricii legionari: Horia Sima a știut că se pregătește o tentativă de asasinat?

– Unii spun că da, alții că ba!… Istorici independenți susțin însă că regele Carol al II-lea a știut și i-a convenit să lase lucrurile să se desfășoare așa cum le plănuiseră grupul de asasini! Totuși, nu cred că numele de „asasini” li se potrivește! A fost o prostie ce au făcut, nu s-au gândit o clipă la camarazii lor ce preț vor plăti! Dar alții se vor fi gândit. Carol nu a ezitat o clipă să ia măsurile demențiale pe care le-a luat: asasinarea în „contrapartidă” a peste 300 de legionari. Părea că aștepta doar momentul cât de cât prielnic!… I l-au oferit echipa de legionari inconștienți. Veritabili kamikadze, dar la care nu ne putem gândi cu admirație sau cu alte sentimente bune. În urmă cu vreun an și ceva, un fost ministru de externe al României, într-o discuție banală, mi-a pus în brațe o informație, de care părea foarte sigur: amestecul german în asasinarea lui Armand Câlinescu! Acesta, ca prim ministru, se făcuse vinovat față de Germania prin atitudinea României față de Polonia. România fusese singura țară care nu închisese granița cu Polonia și prin vama româno-polonă au trecut zeci de mii de ofițeri polonezi care apoi se vor înrola în trupele britanice, împotriva Germaniei. Dar mai ales trecuse prin România, cu acordul primului ministru Armand Călinescu, tezaurul polonez, care n-a mai ajuns la germani, cum fusese sigur Hiler. Din ordinul acestuia s-a decis soarta lui Armand Călinescu. Hitler nu avea nevoie de un prim ministru anglofil în România. Acționase Armand Călinescu la cererea Angliei? Foarte probabil. Devine o chestiune de detaliu să se stabilească cum și prin cine grupul de legionari au fost manipulați „în orb” și determinați să acționeze fără să-și de a seama în profitul cui! Și mai ales spre dezastrul cui, al camarazilor și al neamului românesc! A avut Horia Sima vreun amestec în manipularea grupului legionar? Direct sau prin interpuși? Cine putea mai bine ca Sima să-i mobilizeze?… Dar să nu vorbim cu păcat! Să examinăm mai temeinic noua ipoteză. O să încerc și eu să mai vorbesc o dată cu dl fost ministru de externe. Să-l întreb de unde i-a parvenit ipoteza sau informația care ar schimba atât de sever explicația și înțelegerea celor petrecute la București în prima lună a lui WW2. După asasinarea premierului „Chior” a urmat ce a urmat: decapitarea Mișcării Legionare prin asasinatul în masă care s-a produs în orele următoare! Mai nimeni nu a protestat în „lumea liberă” pentru abominabila crimă politică! Tuturor guvernelor mari le convenea o Românie fără legionari!… Le convenea și germanilor, dar și rușilor și englezilor! Carol le-a făcut pe placul tuturor!… Singur?

– Ce i se mai poate reproșa lui Horia Sima?

– Vorbim altădată. Mi-ar plăcea să aflu și părerile celor care au motive să-l omagieze pe Horia Sima, eu știu prea puține, câte texte am citit semnate de Horia Sima sunt texte doctrinare valabile. Încă o precizare: copil fiind am auzit în casă numele emblematice ale celor doi lideri legionari rostite cu respect și speranță. Cu un plus, desigur, pentru Corneliu Codreanu, invocat deseori la mesele unde se făcea spiritim… Cred că a fost numele cel mai …solicitat.

A consemnat Tommy Stoicutz

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*