Actorul Valentin Mihalache a trecut prin multe încercări și profesii înainte de a se hotărâ să se dedice artei interpretative cu totul. Născut în București în 1978, Valentin plănuia să fie polițist, ca bunicul lui, dar nu a dat decât o dată la Academie de poliție și nu a intrat. Și-a căutat tot felul de preocupări încă din liceu, în timpul vacanțele de vară, pentru că voia să aibă banii lui; a lucrat în construcții, a livrat pizza, a vândut lenjerie de damă într-un centru comercial din Floreasca, pe vremea când nu existau încă Malluri.
Era prin anul 1997 când lucra ca realizator TV, iar un coleg i-a spus că el s-a hotărât să dea examen la Teatru. Lui Valentin i s-a părut o idee bună și pentru sine, așa că, la scurt timp după, a dat examen la Facultatea de Teatru din cadrul Universității Ecologice din București București. Primul rol obținut într-un teatru profesionist după absolvire a fost în Visul unei nopți de vară, de William Shakespeare, la Teatrul din Giurgiu, unde-l juca pe Demetrius. A fost angajat la acest teatru (Teatrul Valah din Giurgiu) unde îl mai „joacă” și pe Vlad din spectacolul „Comedia zorilor”. Angajat apoi la Teatrul Masca, apare în peste 30 de spectacole, dintre care amintim: „Flecărelile femeilor” (rol: Musa; 2013), „Destin” (rol: Mihai Eminescu; 2013), „Militarul fanfaron” (rol: Pyrgopolinices; 2013), „Țara unde îngerii vin degeaba” (rol: Polițistul; 2012), „Mătrăguna” (rol: Nicia; regia Dominic Dembinski; 2011), „Comedia Erorilor” (rol: Antipholus; 2011), „Una Historia de tango” (coregrafia și regia Ioana Macaria; 2010), „Venexia” (rol: Zuane; regia Michele Modesto Casarin; 2010), „Gigi Amoroso” (rol: Giorgio; 2010), „Prințesa din castelul de aramă” (adaptare după H.C.Anderssen; rol: Proprietarul hanului; regia Cristian Pepino; 2009), „Acul cumetrei Gurton” (rol: Cock; 2009), „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni (rol: Lombardi; 2009), „Ghetto Blaster” (rol: Băiatul cu ziare; regia și mișcarea Vava Ștefănescu; 2009), „Intrusa” adaptare după nuvela omonimă a lui J.L.Borges (rol: Eduardo), „Oglinda” după Valeri Briusov (rol: Cel care alergă în cerc), „Gemenii” (rol: Leonzio; regia Michele Modesto Casarin), „Cafeneaua” (rol: Arlecchino; 2006), „Domnul de Pourceaugnac” (rol: Eraste), „Clovnii” (rol: Clovnul Alb), „Prostia omenească” (spectacol pentru spații neconvenționale; roluri: Soacra, Soarele și Omul cu carul). A mai interpretat Pierot îndrăgostit, Pierot lunaticul, Chiriac (din ”O noapte furtunoasă”), Gheorghe Bibescu (din „Umbre pe Calea Victoriei”), Titus (în „Statuile”), Îndrăgostitul (din „Fior d’amor în Bucuresci”), Gardianul (în „Gardienii se întorc”), Un bărbat (în „Fuga de Bach în Cartier”), Țăran (în „La români”). Oferindu-și chiar și timpul liber activităților teatrale, Valentin Mihalache, este și asistent de regie la spectacolele: „Militarul fanfaron”, „Acul cumetrei Gurton”, „Canarul albastru”, „Mușchetarii”, „Zânele” și „Cocktail”. Este deasemeni coordonator la Școala de Teatru Gestual Masca, la cursurile de jonglerie și catalige, dar și coordonatorul workshop-ului ,,Isolation – tehnica de bază pentru statuia vivantă”, workshop ce își propune inițierea în tehnica statuilor vivante.
Aceste ore de curs au ca scop însușirea unor elemente fundamentale cum ar fi nemișcarea, mișcarea întreruptă și în relanti, respirația, noțiuni despre machiaj și costum. La finalul cursului, cei prezenți vor realiza și un scurt moment artistic în tehnica statuilor vivante. Povestea statuii vivante este înțeleasă de oricine, dincolo de limba vorbită, de rasă, de vârstă ori de educație. Aparține universalului. Un zâmbet, o îmbrățișare, ori un simplu gest, poate înmagazina mai multă emoție decât o mie de cuvinte. Și ce ne dorim de fapt noi oamenii, dacă nu energia care provoacă emoție.
De ce am avea nevoie de cuvânt, când în esență, noi avem nevoie de emoție? Acest actor minunat a venit la Masca în decembrie 2003, iar aici s-a întâlnit cu Alina, cea care i-a devenit și soție, în anul 2004. În cei nouă ani de când se știu cei doi au tot jucat îndrăgostiți pe scenă, dar nu au devenit un cuplu cu acte în regulă decât din mai 2013. Valentin își amintește: „Eu îi spuneam: „Nu te uiți la tine la cât ești de împiedicată. Vai de băiatul ăla care o să stea cu tine. Uite-o cum se îmbracă. Parcă e bunică-mea.” Ea îi răspundea: „Doamne, cine te ia pe tine acasă, Valentin, că ești înfiorător. De ce trebuie să bombăni pe toată lumea?” „Îi spuneam la un moment dat că dacă am sta amândoi pe-o insulă pustie, unul ar sta la un capăt, iar celălalt, la celălalt capăt, și probabil ne-am întâlni o dată pe an…să facem schimb de zahăr și de ulei. Ne amuza foarte tare cum am fi noi împreună. Ha ha ha. Ceva imposibil.” „Și brusc, într-o zi – spune el – mi s-a pus pata. Dar instant. Vorbind cu o prietenă despre Alina. Pentru că eu vorbeam foarte mult despre Alina. Vorbeam despre ea și zic: „Nu te uiți la ea, că e împiedicată și întârzie”. Și prietena mi-a spus: „Asta să fie singura problemă”. Și atunci am simțit așa: cling!.”Alina a terminat Liceul Pedagogic la Brăila, apoi a făcut Actorie la Constanța. În acest teatru a ajuns printr-o întâmplare norocoasă. Totul părea normat până în seara când l-a văzut pe Valentin îngenunchind în public cu inelul în mână și s-a simțit plutind, ca într-un vis. Și-l amintește întorcându-se voios spre public și spunându-le: „A zis daaaa!”, înainte ca ea să apuce să zică vreun cuvânt. E o glumă a lor de culise, că, de fapt, tot nu i-a răspuns lui Valentin. „Lasă să mai treacă vreo 20 de ani – râde Alina – și după aia spun:„Să știți că eu n-am vrut. Tatăl vostru a insistat, copii.”
Actorul Valentin Mihalache și aleasa lui, Alina, repetă acum la un spectacol de teatru gestual după cunoscuta piesă shakespereană „Romeo și Julieta”. El va fi Ducele, iar ea, Doica. Sunt împreună acasă, la repetiții, dar puteți să îi vedeți împreună și pe scenă… Un alt fel de Romeo și o altfel de Julietă…
Lasă un răspuns