A mai murit un militar.
A mai murit un tată.
O cruce s-a mai înălțat
În cerurile noastre…
Nu mergem, cum am fi crezut,
Să apărăm o vatră
Din calea celor ce ne-ar fi cerut,
Nemilostiv, pământ şi apă…
Nu mergem nici să-l apărăm
Cumva pe Dumnezeu,
Stăm doar cu sufletul pustiu,
Murind în țara altora…
În zări străine, noi sfârşim,
Plătind tribut de sânge,
Dar nu ştim, Doamne, pentru ce,
Cotropitori n-am fost! Nu suntem!
De ce să mai murim şi azi?
De ce să ne uităm la fiii,
Care se-ntorc tăcuți, acasă,
Dar numai între cele patru scânduri?
De ce să-ndoliem copiii,
Care îşi plâng părinții morți?
Ei nu vor bani, nu vor medalii,
Vor să trăiască lângă tați!
Sunetul morții se aude,
Sângele lor vărsat în van,
Peste păcate infinite,
Sărută mâna celor dragi…
A mai murit un militar,
La fel cum vor muri mulți alții…
Cerul s-a transformat în cimitir,
Pământul drag e plin de cruci…
Lasă un răspuns