„Piatra scrisă”, aşa cum o numeau localnicii, era o piatră de formă paralelipipedică, având lungimea în jur de trei metri, înălţimea de aproximativ doi metri şi lăţimea cam de 1,5 metri. Pe trei părţi era acoperită cu o scriere necunoscută. Pe toate laturile avea nişte găuri în care presupun că s-au introdus drugi pentru deplasarea ei. După revoluţie, a fost aruncată în aer de către niște indivizi, mineri la o exploatare din zonă care umblau după presupuse comori, fragmentând-o astfel în mai multe bucăți. Cea mai mare bucată rămasă are aproape jumătate de metru cub. Piatra, sau ceea ce a mai rămas din ea, se află pe muntele Goia („cei goi de la începutul de lume – A”, „cei ce o iau periodic de la zero”; avem și localitatea Goia din comuna Ungheni aflată în județul Argeș, dar și numeroase nume de familie), aproape de izvoarele Sabasei (probabil „Șa – ba – Șa”, ca simbol al schimbării sensului timpului, al zeiței Ana – Hâța, care schimbă sensul de mers cum vrea ea – de-a dreapta Tatălui, sau de-a stânga tatălui – și când vrea ea) şi Cotârgaşului („cotârgea” – „argeaua – cotului”), evident în Carpaţii Orientali.
Mihai Ignea, cel ce face cunoscut toate acestea despre Pietrele Scrise avea să consemneze următoarele: „Dacă de tăbliţele de la Tărtăria descoperite de marele arheolog Nicolae Vlassa, pe malul Mureşului, în localitatea Tărtăria (anul 1961) se vorbeste mult, despre „Piatra scrisă” de pe muntele Goia nu se vorbeşte mai nimic, cu toate că, în opinia mea, reprezintă o relicvă arheologică de primă mărime în ceea ce priveşte istoria scrisului. De fapt, în zonă, se găsesc mai multe pietre scrise. În vara care tocmai a trecut am fost de două ori pe muntele Goia şi am făcut câteva fotografii la două din pietrele scrise care se găsesc în zonă. Se poate observa cu uşurinţă asemănarea dintre unele simboluri de pe tăblitele de la Tartaria şi unele simboluri de pe piatrele scrise.”
Din acele vremuri îndepărtate, de acum 7 500 de ani, comunicarea prin scris a continuat și, chiar dacă autoritățile științifce românești nu se înghesuie să descifreze tainele simbolurilor străvechi care pot fi decoperite în locuri greu accesibile din munții României, totuși acestea ajung în spațiul public datorită românilor care iubesc drumeția montană, care iubesc România și istoria acestui minunat pământ. Pietrele scrise de pe muntele Goia sunt un monument de primă mărime în istoria scrisului din țara noastră și din lume. „De-a lungul vremii au existat oameni care au încercat să sensibilizeze autoritățile și istoricii în vederea salvării pietrelor scrise. Am încercat și eu, dar nu am obținut decât promisiuni, care, bineînțeles, au fost uitate imediat. Că autoritățile nu se implică nu m-a mirat, dar am fost uluit că nici istoricii nu sunt interesați. Cel puțin cei cu care am discutat eu. Istoricii noștri par preocupați de istorie doar în măsura în care are legătură cu politica sau cu banii, stau mai mult în capul meselor, la emisiuni televizate și par preocupați să-și acorde unii altora titluri și doctorate. Nu sunt istoric și nici nu am pretenția că sunt, iar cele scrise în articolele de pe blogul UTOPIA și ANTIUTOPIA sunt opinii personale. Am scris și scriu despre pietrele scrise pentru că istoricii nu o fac.”
Pietrele Scrise se afla pe Muntele Goia (1150m), acesta fiind situat între Muntele Băișescu (1340m) și Muntele Bâtca Comorii (1513m; „bâtcă” ca și „măgură”), aparținând subunității montane Sabasa din Munții Stânișoarei, parte a Carpaților Răsăriteni.
Lasă un răspuns