Recenta lege votată în Rada supremă de la Kiev, intitulată cu un număr de lagăr 3419 – D, prin care sunt închise treptat școliile minorităților și desființat învățământul în limbile română, maghiară, rusă și poloneză, pur și simplu scoate Ucraina din Europa, dar și din rândul statelor civilizate.
Noua lege a educației este o extracție sintetică nazisto-comunistă care duce la purificare etnică și ucrainizare forțată a minorităților naționale. Astăzi se dovedește că revoluția euromaidanului din 2014 a fost de fapt un puci de sorgintă totalitară împotriva democrației și a minorităților naționale. Prin această lege Ucraina dorește să omogenizeze etnic țara, fapt ce amintește de vremurile întunecate ale bolșevismului leninist și comunismului stahanovist. Istoricul George Damian ne arată într-un editorial recent publicat, cu cifre și date, că în Ucraina „se desfășoară de mai bine de 25 de ani un adevărat masacru al școlilor românești al căror număr scade de la un an la altul. Conform recensământului din 2001 în Ucraina trăiesc 150.989 români și 258.619 moldoveni – o separare menținută cu insistență de guvernul de la Kiev. Vorbitorii de limbă română din Ucraina sunt concentrați în regiunea Cernăuți (181.780 dintre care 114.521 români și 67.258 moldoveni, majoritari în 86 de localități), regiunea Odessa (124.475, dintre care 700 declarați români, restul moldoveni, majoritari în 28 de localități) și regiunea Transcarpatia (32.668 români, majoritari în 10 localități)”. Un parlamentar român a comparat Ucraina cu ISIS privind măsurile din legea educației.
În timp ce România sprijină Ucraina de dragul aliaților NATO în ciuda intereselor sale naționale, limba română și învățământul românesc sunt eliminate samavolnic de către Kiev. Piotr Poroșenko, după ce s-a văzut în 12 iunie cu vizele ridicate pentru UE și a recitat o poezie provocatoare scrisă de Lermontov, își permite să promoveze legi care lovesc puternic în minoritățile naționale istorice din Ucraina. Puțină lume știe că de fapt limba ucraineană este un fel de poloneză stricată și îmbâcsită de regionalisme și ”rusisme”. Numeroși prieteni din fosta URSS îmi spuneau că în era sovietică ucrainenii se uitau la posturile de televiziune poloneze și înțelegeau tot ce se vorbește și dacă doreau le traduceau în limba rusă moldovenilor sau rușilor prezenți, ce nu înțelegeau o iotă. Ucrainenii sunt un fel de polonezi de religie ortodoxă, care s-au rupt de aripa catolică a slavilor de vest, în perioada lui Bogdan Hmelnitki din secolul XVII, când s-a înființat republica căzăcească din iobagii ruteni și polonezi fugiți de pe moșiile nobilimii din Polonia. În realitate vestul Ucrainei este catolic și un teritoriu primit cadou de URSS în urma înțelegerii de la Yalta. Transcarpatia este ungurească, Liovul este polonez iar Maramureșul istoric, Bucovina de nord și Bugeacul sunt pământuri românești. În estul Ucrainei, deja cunoscuta regiune Donbas, este un teritoriu cu o populație majoritar rusească. În 2014 președintele Putin le-a propus polonezilor să preia orașul Liov de la Ucraina. De altfel, Varșovia promovează turistic și filatelic Liovul ca oraș al Poloniei, lucru ce a enervat la culme Kievul. Pe de altă parte, Viktor Orban cere ca Transcarpatia să revină la Ungaria. În Ucraina rusofobia le-a luat mințile parlamentarilor pentru că au votat o lege a educației în care a lovit la pachet limbile rusă, română, maghiară și poloneză, propuse la anihilare într-un viitor apropiat. În toată Uniunea Europeană școliile în limbile minorităților naționale sunt ocrotite prin lege. La Viena sau la Cluj-Napoca se învață în limbile minorităților naționale la toate nivelurile. În schimb în Ucraina sunt desființate prin fărădelege. Asta a înțeles Kievul din integrarea în Uniunea Europeană și din obsesiile antirusești extinse la români, maghiari și polonezi.
Tot mai multe voci de politicieni, jurnaliști și analiști susțin împărțirea vestului Ucrainei între Polonia, Ungaria și România pentru protejarea populațiilor minoritare româno-maghiaro-poloneze. Ucraina nu a înțeles nimic din gestul Uniunii Europene de a le ridica vizele în iunie anul acesta. E timpul ca Bruxelles să reacționeze oficial și să impună sancțiuni Kievului. O primă măsură ar fi instituirea de noi vize ucrainenilor și un embargo economic până la anularea controversatei legi a educației. Dacă Kievul nu se aliniază normelor europene în domeniu va rămâne doar cu două soluții de avarie: se aruncă în brațele Moscovei, ori se va împărți vestul și estul între Polonia, România, Ungaria și Federația rusă? Situatie ce pare imposibila in ziua de azi. Ucraina trebuie să înțeleagă că Europa înseamnă nu numai beneficii, ci mai ales responsabilități însoțite de norme democratice, standarde și respectarea minorităților naționale. Prin noua lege a educației de factură radical-etnicistă Kievul și-a semnat ieșirea din Europa într-o derivă specifică republicilor totalitare central-asiatice. România ar putea închide, ca protest, granița cu Ucraina până la anularea legii votate în rada ucraineană.
Lasă un răspuns