„Eu am știut de la șase ani că vreau să fiu actriță!”

Născută la Piteşti, pe 28.02.1986, Oana Cornelia Burcescu urmează în perioada 2001 – 2005 cursurile Colegiului Naţional I.C. Brătianu din Piteşti, se înscrie şi termină Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, între anii 2005 – 2008. Pasiunea pentru actorie o urmăreşte non-stop, aşa că se înscrie în anul 2009 Facultatea de Arte, specializarea Artele Spectacolului (Actorie), la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti, clasa profesorilor Mircea Constantinescu, George Grigore, Ioana Visalon şi Cristi Toma.

În timpul facultăţii definitivează personaje ample şi caractere complexe precum: personajul Kess din spectacolul „Fetele din Iowa” de Lee Blessing (2009), personajul Martha din piesa „Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind (2009), personajul Maşa din spectacolul „Trei surori” de Anton Pavlovici Cehov (2009), rolul Lady Macbeth din „Macbeth” de William Shakespeare (2010), rolul Audrey din „Cum vă place” de W. Shakespeare (2010), rolul Veneţianca din „Veneţianca”, spectacol de Comedia dell’Arte (2011), rolul Zoe din „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale (2011), rolul Miţa din „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale (2011), rolul Rosita din spectacolul prezentat la Black Box Studio Sud în anul 2012, „Domnişoarele din Avignon” de Jaime Salome (semnând totodată şi traducerea acestei piese din limba spaniolă împreună cu colega şi prietena sa Diana Stoicescu) şi, bineînţeles, rolul Magdelon din spectacolul „Preţioasele ridicole” după Moliere, coordonat regizoral de către profesorul Mircea Constantinescu, scenografia fiind semnată de către arhitect Maria Duda, spectacol cu care dealtfel s-a şi deschis cunoscutul nostru studiou teatral studenţesc Black Box Studio Sud, la 8 martie 2012, dar şi spectacol care a participat la Festivalul Serilor Studenţeşti – 2012, unde Oana Burcescu a fost apreciată şi a primit diploma de Cea mai bună actriţă a festivalului. În afară de ceea ce a construit în facultate, ca şi creaţie artistică, Oana Cornelia Burcescu s-a implicat şi în alte proiecte culturale, precum: în perioada 2001-2002, în spectacolul „Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu (rol: Doruleț), în 2003-2004 spectacolul „Titanic vals” de Tudor Mușatescu (rol: Miza), sau în perioada 2008-2012 în spectacolul „Burghezul gentilom” de Moliere (Teatru Național București; rol: secretară; regia Petrică Ionescu).

După absolvire și susținerea examenului de licență pe care l-a trecut cu brio, Oana Burcescu a continuat să lucreze asupra personajelor dramatice apărând în spectacolele „The power and the glory” de Lee Wihelm (rol: Inez; 2013-2014), „Textul înainte de toate” de Doru Moțoc (rol: Domnișoara Sicuța; regia Mihai Lungeanu; 2015), „Niște fete” de Neil LaBute (rol: Tyler; regia Ioana Visalon), „Prețioasele ridicole” de Moliere (rol: Hagdelon; regia Mircea Constantinescu; la Teatrul Apropo), „Portrete” sau „Lasă-mă să te sărut!” pe texte de Tennesse Williams, Dumitru Solomon, J. Girodoux și Claudia Postelnicu (rol Eva; 2015; regia Tudor Sicomas; la Teatrul Arte Dell Anima), „Tu cine ești?” de Gyorgy Mehes (regia Mihai Lungeanu; se joacă la Godot Café-Teatru și „The Hub”) și „Ne dați ori nu ne dați?” de Tudor Sicomaș (rol Florence; 2015; regia Antonio Tadeus Mincă; la Teatrul Arte Dell Anima).

Participă la proiecte independente, precum spectacolul „Tolba cu poveşti”, primind rolurile „Albă ca Zăpada” (din „Albă ca Zăpada”) şi „Regina” (din „Croitoraşul cel viteaz”), spectacol pentru copii realizat în colaborare cu ARCUB, Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti, face figuraţie specială la filmul artistic „Marfă vie” (rol franţuzoaică şi rol servitoare) în regia artistică a lui Dragoş Câmpan. Interpretează şi pe „Doamna Crăciun” în spectacolul „Cadourile lui Moş Crăciun”, pentru copii, realizat în colaborare cu firma „Clown Party”, dar este şi foto-model în cadrul unei prezentări de modă organizate de către designer-ul Maria Constantinescu. Acum lucrează la un nou proiect artistic cu trupa Companiei Teatrale Independente „Teatrul de Pică”, un teatru nou apărut pe firmamentul noilor încercări teatrale de care are parte capitala noastră vie și înfloritoare. Sunt binevenite aceste noi trupe, noi teatre, ce oferă spațiu și șansa afirmării pentru zeci de tineri artiști, dar și posibilitatea de a sonda dorințele spirituale și culturale ale marii mase de spectatori. Am întrebat-o pe Oana de unde are această energie tainică care o face să abordeze proiecte noi în permanență. Răspunsul a fost următorul: „Eu am știut de la șase ani că vreau să fiu actriță. Atunci am fost la o piesă de teatru, iar la final actrița din rolul principal a primit un braț de flori cadou. I-am spus mamei că vreau și eu și mama a zis „fă-te actriță”. Mai târziu, mama a zis să fac întâi o facultate serioasă și am făcut litere, apoi am dat la teatru. Și asta a fost.”