DOAR LIBERTATE
La unitate eu facut-am un îndemn
voi discutaţi mereu despre dreptate
când sinele-apăsat vă face semn,
de ce trădaţi când ţara asta arde?
Şi alergaţi ca nişte bieţi mişei
vedeţi, îi condamnaţi pe toţi la moarte,
şi spargeţi fără milă atomu-n trei
borfaşi născuţi cu sufletele moarte.
ADEVĂR
Nu te învechi în rele, căci nu mai poţi aduce schimbare în drumul tău.
Nu arunca peste suflet valul negru al disperării, păstrează-ţi gândul curat.
Nu-ţi fă ateul frate, căci trădarea este cea mai odioasă armă.
Pietrele mândriei se pot rostogolii peste tine strivind frumosul din templu-ţi.
Inima anesteziată nu-şi simte bătăile.
Nu pendula în vitrina trecutului, căci pierzi spectacolul prezent şi nu există decât un singur loc.
Adevărul celorlalţi poate să nu coincidă cu al tău, fii tolerant şi atent la propriile-ţi diferenţe.
Prietena cea mai fidelă îţi este tăria lăuntrică.
Privilegiul de-a fi în viaţă, este cea mai mare bucurie,
mulţumeşte-i nopţii că a aşteptat dimineaţa.
Doreşte-ţi imposibilul şi va deveni posibil.
Existenţa cântă şi duce mereu cruciade, nu-ţi fie teamă, e firesc, este o luptă permanentă, şi marea-şi frământă valurile dar le iubeşte.
Izolările orgolioase sunt un mediu propice psihozelor.
Ritmurile mari ale vieţii impun reguli noi.
Dacă-ţi accepţi trecutul în întregime, reuşind să transformi nereuşitele în glorii, poţi trăi plenitudinea clipei.
Dorinţele sunt insaţiabile, n-au limite.
Căutarea plăcerilor hrăneşte dorinţa, gelozia, ura şi duce la conflict.
Nu vă temeţi de propriile voastre reprimări şi nici de subconştient.
Copilul inocent doarme în tine învelit intr-o panză de borangic.
Trezeşte-l şi lasă-l să conducă . . .
UN VIS
În cuibul veşniciei oglindesc genele unei amintiri, o elegie întreagă cuprinsă într-un mic evantai ce descrie povestea unei gondole argintate ce se-avăntă să salveze pruncul omenirii.
Cununa de spini e un martor al sacrificiului ce-şi răspândeşte rapsodia în nuanţe de roz absolut, dăruind amiezii din Rai, codul ascuns al Evangheliei. Mirosul de smirnă ţine departe cuvintele ce provoacă la duel, spulberând confuzia.
Războaiele Sinelui nu sunt deloc comode. Ego-ul vrea să-şi păstreze otrava nedând crezare aureolei de pe frunte.
O mâna albă aprinde lampadare ţinând în echilibru copacul celest ce-şi coace roadele dincolo de frigul constelaţiilor.
Mirosind a gutui, buzele unui copil înalţă rugăciunea evadând din neant spre ireal. O entitate a intrat cântând pe fereastră, dându-mi de înţeles că-n bordelul fiinţei există totuşi un loc sacru.
Pe zebra cuvintelor n-ai voie să treci. Acrobaţiile mentale au pietrificat sentimentele. Privirea unui înger mişcă conştient o barcă fără vâsle, aşezând-o lângă colţul lumii.
Păsările fără vise spulberă nisipurile mişcătoare, pregătindu-se pentru marea trecere. Dumnezeu a oprit respiraţia, dând fragedelor petale forţă să traverseze marile întunecimi.
Procesele alchimice au deschis o curbură între spaţiu şi timp dând viaţă energiei / forma „supra Eul.”
– Un vis vine dintr-o idee –
Lasă un răspuns