Nu, nu este treaba lui să declare România „arie protejată”! Oricum este un personaj mult prea neînsemnat pentru o misiune atât de mare! Este însă de datoria lui să se comporte așa cu ea! Pentru că la asta îl obligă jurământul pe care l-a depus. Să se îngrijească de fiecare colț al ei. Iar dacă nu se poate ridica la nivelul înaintașilor, să-i aducă măcar o brazdă din țarina risipită înapoi acasă, să o întregească după putința lui în prag de „Centenar”, măcar să nu o ciuntească! Să o lase așa cum a primit-o!
Țara nu este un birt din balta Brăilei! Nu poate să intre în ea mereu împleticit și să se tot dedea la câte o răfuială cu mesenii care nu vor să plece. Nu are voie să țipe la ea, nu are dreptul să o ia peste picior ori să o denigreze! Și ‘geaba falsează în spațiul public pe teme de românism, agitându-se despre cum o să discute el cu proprietarii de drept pe marginea redeschiderii negocierilor de achiziție a „Cumințeniei Pământului”! Pentru că nu poți fi, preț de o miime de conștiință, apărător de țară, apoi un negustor gata să dea tot ce nu e al lui pentru niște mărunțiș.
Nu este rolul lui să poarte astfel de „discuții”! Nu este cămătarul acestei țări! Nici a istoriei, nici a bogățiilor ei! Nu poate să vină să ne taxeze apa la preț de spirt îmbuteliat, plescăind din dosul limbii prea uscate un timbru anti-evaziune pus la gura sticlei, doar pentru că, vremelnic, poate lua orice decizie.
Nu are dreptul să se atingă nici de aurul acestei țări și nici de orice altceva de aici!
Este prea împleticit pentru a vorbi despre astfel de subiecte. Și mult prea mic pentru a avea dreptul să (mai) atingă identități pe care nu le poate cuprinde în măreția lor! A avut ocazia să se comporte după cum a pozat a cătană de garnizoană pusă în slujba țării. Dar și-a vărsat arama peste obrazul țării și am văzut ce poate. Sau poate nu ce poate el, ci ceea ce vor alții…
Și nu mai ajunge să molfăie supărat la masa de la Palatul Victoriei pentru a ne convinge ce spirit de conducător are. Pentru că a fost pus acolo să gestioneze o țară, nu să dea exemple de congres cincinal.
Mai întâi ar trebui să priceapă ce înseamnă o Țară. Să se uite adânc în brazda gliei, să vadă sângele de jertfă a atâtor generații. Poate ar înțelege singurul lucru de care e demn cu adevărat: tăcerea. Iar dacă vrea să-și verse „tăria” să o facă, dar în mod real, nu așa îndoită cu zeama chioară a unui bufon sacagiu ce se lăfăie cu „aldele” lui Terente în jilțul unei țări.
Or, dacă tot are atâtea prune tari pe țeava alambicului, să-i „ardă” pe aceia care merită! S-a deranjat ca o muiere nesatisfăcută de cei ce (se pare) nu prea vor să mai dea bani țării pe datorie. A început cu băncile de aici, care au cam tras șireturile la sacul disponibilității de a împrumuta statul, apoi a trecut la porțile mai mari. Dar dacă tot are atâta „tărie”, iar ficatu-i duce orice negociere, să-i cheme pe canadieni de la Gold Corporation să-i ia la întrebări. Nu să scoată prin spate așteptările unei țări, să ne terfelească în încercarea de a-i îmbuna pe canadieni. Că poate nu mai cer ăia despăgubiri, nu?! Ba poate trec și la exploatare, să aibă bani guvernul lui Terente să achite factura unei neîncrederii care s-a tot lungit. Pentru că în Dosarul Roșia Montana depus la UNESCO nu este vorba doar de așteptările unei generații, ci de file întregi de istorie milenară. Și nici măcar un premier nu are dreptul să dea liber la retezarea munților doar pentru a da aurul la alții și a achita facturile unor promisiuni de partid.
De fapt, guvernanților le este frică de un proces cu Gold Corporation din alte considerente… Că o să pună canadienii pe masă și cheltuielile „de protocol” făcute aici… Și în ele, dacă nu chiar ele în întregime (!), se vor găsi și comisioanele date clasei politice.
De aici poate toată această agitație de birt de gară a premierului terentist! Care, în loc să lărgească puțul PSD-ului (că de aia a fost pus acolo, nu?!) s-ar putea să-l astupe sub un maldăr de documente cu șpăgile date de canadieni clasei politice. Acele „comisioane confidențiale” ce ar putea căpăta consistența unui dosar gheșeft pentru DNA!
Iar disperarea de a cădea la pace e uriașă! Atât de mare că premierul nu mai nimerește nici măcar noțiunile. Că Roșia Montana nu e balta Brăilei să fie „arie protejată natural” (!), ci poate arie naturală protejată. Și nu pentru calitatea de „primoniul natural” este depus dosarul la UNESCO, cum dezinformează Terente, ci pentru cea de patrimoniul cultural.
Dar, de la un premier care „confundă” apa cu tăria, de vrea să-i pună timbru, amestecul de idei se poate explica prin împleticirea pe care o are cel ce riscă să plece de la birtul (puterii, de data asta!) spre peronul unei gări politice uitate…
Lasă un răspuns