Unul dintre cele mai importante situri arheologice din judeţul Satu Mare şi din România se află la aproximativ trei kilometri de municipiul Carei. Puţin cunoscut chiar de către locuitorii judeţului, Dealul de la Bobald a dat istoricilor artefacte datând din preistorie, rezultate spectaculoase care au atras atenţia chiar şi cercetătorilor străni. Descoperirile unice de la Bobald au făcut ca aşezarea de aici să fie comparată cu o adevărată Troia a bazinului Carpatic. Descoperirile arheologice făcute de-alungul timpului la Bobald au arătat că încă din perioada epocii bronzului, aici s-a format un centru de putere cu o civilizaţie înfloritoare şi cu un sistem de relaţii extins. Mărturie stau obiectele ceramice numeroase, dar şi cele de metal extrem de diverse care ilustrează complexitatea vieţii în preistoria din regiunea noastră, dovedind şi fapatul că, în esenţă, comunitatea de aici a rămas una paşnică şi predominant agrară.
Începând cu anul 2010, o echipă formată din cercetătorii de la Muzeul Judeţean Satu Mare şi Muzeul Municipiului Carei, respectiv Németi János, Liviu Marta, Szőcs Péter şi Hágó Attila Nándor, împreună cu profesori universitari de la Universitatea Babeş-Bolyai, au început colaborarea pentru cercetarea siturilor arhelogice de la Bobald cu universităţi din Ungaria, precum şi cu cele din Koln şi Bochum. Rezultatele spectaculoase nu au încetat să apară. Istoricii au stabilit că cea mai importantă etapă de locuire a aşezării de la Carei aparţine epocii bronzului. În epoca bronzului, între 2500-1000 î.Hr., în regiunea ce cuprinde Câmpia Sătmarului, Câmpia Careiului şi Valea Eriului s-a format o civilizaţie înfloritoare, activă, cu un sistem de relaţii extinse. Comunitatea de aici, în esenţă, una rurală, care se ocupa cu agricultura şi creşterea animalelor, a lăsat în urma sa o superbă producţie de olărit. Trei ani după începerea noi campanii de cercetare, arheologii au făcut o descoperire unică în România. Folosind o tehnică specială dar migăloasă, pentru identificarea resturilor paleovegetale, cercetătorii au găsit la Bobald singura pâine din epoca bronzului de pe teritoriul ţării noastre. Descoperirile de pâini preistorice sunt o raritate, nu doar în România, ci în întregul spaţiu european. Potrivit cercetătorilor, pâine de la Bobald este specială şi datorită făinii din care a fost făcută, repectiv o făină bine cernută, cel mai probabil dintr-o specie de grâu superioară.
Pâinea preistorică nu a fost singura sursă de mândrie pentru arheologii ce au studiat pe situl de la Bobald. Acum Muzeul Judeţean din Satu Mare se poate mândri cu vase ceramice de o calitate şi frumuseţe extraordinară, ornamentate cu ghirlande şi spirale, realizate prin diferite tehnici. Directorul Muzeului Judeţean Satu Mare, Liviu Marta, a declarat că, odată cu începerea construirii centurii de ocolire a municipiului Carei, șoseaua cea nouă trece printr-un sat preistoric de la lângă aşezarea Bobald. „Ştim foarte bine ce este acolo. Avem sate preistorice, o mare cetate din epoca bronzului şi singurul sat dacic din zona Careiului. Este foarte important pentru că am făcut cercetări, am adunat date şi când apar date noi în urma săpăturilor cercetările sunt de anvergură”, a spus Liviu Marta. Despre Bobald se ştie că era un sat străvechi, dispărut în timpul lui Rakoczi Francisc al II-lea (1676-1735), când toţi locuitorii au fost mutaţi în actualul oraş Carei, lângă castelul Karoly. În timpul cercetărilor, angajaţii Muzeului au adunat izvoare scrise, fiind cunoscute numele capilor de familie din fosta localitate. „Vom descoperi unde au locuit şi cum au trăit. Este o şansă rară să punem cap la cap izvoarele scrise, poziţia cimitirului, poziţia bisericii şi a locuinţelor”, a adăugat Marta. Obiectele de valoare ce vor fi descoperite vor fi prezentate publicului într-o expoziţie.
Înainte de 1989 la Bobald au fost descoperite locuinţa unui conducător de trib, 112 monede romane din timpul lui Constantin cel Mare, dar şi alte obiecte de valoare. Localitatea Carei este situată în partea vestică a judeţului Satu-Mare, în Câmpia Careiului, regiune cu înălţimi cuprinse între 120 şi 163 m, un relief montonon, pe alocuri cu denivelări. La nord-est de hotarul localităţii, odihnioară s-a întins mlaştina Ecedea, cu o suprafaţă de 400 kmp. Dealul Bobald este situat intravilan, pe malul pârâului Mergeş, pe o popină mai înaltă din zona inundabilă distanţa de la hotarul oraşului Carei, fiind de cca. 3 km în direcţia de sud-vest. Situl arheologic Bobald cuprinde atât tell-ul din epoca bronzului cât şi zonele situate în apropiere, aşezate între drumul naţional DN19 Satu-Mare – Oradea pâna la hotarul localităţii Ghenci. Această zonă a primit denumirile de Bobald I-XII. Câmpia Careiului are un mezorelief moderat prin eroziune fluvială, iar principele depozite de solificare sunt loturi lossoide cu un nivel freatic cuprins între 2-5 m. Această câmpie se încadrează între Câmpia Ecedea şi Câmpia Nirului. Această zonă este străbătută de mai multe pârâiaşe mai mici, care aprovizionau cu apă Mlaştina Ecedea, sau curgeau spre câmpia inundabilă a Crasnei. Această zonă, în special terasele mai înalte a pârâiaşelor este extrem de bogată în vestigii arheologice, de la epoca neolitică până în evul mediu tâziu. Datorită cercetărilor arheologice efectuate au fost localizate peste o sută de puncte cu material arheologic care sunt datate din epoca neolitică târzie pâna la evul mediu târziu. Situl de la Bobald este menționată prima dată într-o descrie din secolul al XVIII-lea de către Bél Mátyás, care menționează și fragmentele ceramice descoperite în această zonă. Primele cercetări arheologice au fost efectuate în 1908, de către Vende Aladár, când au fost descoprite fragmente ceramice din epoca bronzului. Primele săpăturile sistematice au fost efectuate de la mijlocul aniilor 1960, conduse de către dr. Németi János. Cercetările cu mici întreruperi au fost continuate pâna în 1998. În perioada 1999-2000 săpăturile arheologice s-au desfășurat cu o întreagă tabără arheologică pentru studenți, datorită colaborării Muzeului Județean Satu-Mare cu Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. După o pauză de opt ani, cercetările se continuă din anul 2010. Campania din 2016 a vizat reluareea cercetării de la tell și cercetarea așezărilor satelit. Echipa de cercetare a fost compusă dintr-o echipă de specialiști din partea MJSM (dr. Liviu Marta, dr. Szőcs Péter, dr. Hágó Attila Nándor), Conf. Univ. Dr. Molnár-Kovács Zsolt de la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Istorie-Filosofie, Institutul Maghiar de Istorie și 14 studenți de la UBB și de la Universitatea din Debrecen. Pe așezările satelit au fost descoperite urme de locuire din epoca Bronzului timpuriu și târziu (cultura Cehăluți), La Téne (celtic), epoca migrației. Au fost descoperite fragmente ceramice, unelte din os și piatră (epoca bronzului, epoca celtică, epoca migrației) înmormântări – incinerație în urne – din epoca bronzului timpuriu, fibulă din bronz, figurină zoomorfă (epoca celtică). Un tell reprezintă o colină artificială creată de mai multe generații de oameni care au trăit și au reconstruit în același loc. De-a lungul timpului, nivelul a crescut, formând o movilă. Cea mai mare contribuție la masa unui tell este reprezentată de cărămizile din chirpici, care se dezintegrează rapid. Excavările unui tell pot dezvălui structuri îngropate cum ar fi clădiri guvernamentale sau militare, altare religioase și locuințe, localizate la diferite adâncimi, în funcție de data folosirii. De multe ori, acestea se suprapun orizontal, vertical sau combinat.
Arheologii excavează telluri pentru a interpreta arhitectura, scopul și perioadele de folosire. Cum excavarea unui tell este un proces distructiv, fizicienii și geofizicienii au dezvoltat metode non-distructive pentru cartografierea locațiilor tellurilor. Cea mai veche atestare scrisă a locului datează din evul mediu, când într-un document din 1329 este amintită satul Bobald (Bobad) ca domeniu feudal al familiei Károlyi. Asezarea și-a păstrat caracterul rural și a fost locuită în permanență, începând cu epoca bronzului. Iar pe lângă capela de secol XVIII descoperită aici, săpăturile făcute la necropola satului medieval au scos la lumină un inventar funerar bogat în special ace cu cap în formă de bulb de ceapă confecţionate din bronz sau din argint ornamentate cu pietre semiprețioase încastrate. Pe cât de spectaculoase sunt descoperirile de la Bobald, orice cercetare arheologică are nevoie de fonduri. În cazul de față s-a demonstrat că pe lângă fondurile venite de la stat, prin Ministerul Culturii și cel al Educației, Universități sau instituții locale, precum Primăria Carei și Muzeul Județean, contribuția oamenilor de afaceri locali a fost destul de semnificativă și importantă. Hágó Attila, Hágó Áron, Keiser Lajos, Victor Micle, Pintér József, Zaharie Victor, Varga Norbert şi Nagy József au înțeles importanța susținerii demersurilor științifice. Fundaţia Communitas din Cluj Napoca şi Bethlen Gábor Alap din Ungaria susțin și ele demersurile cercetătorilor sătmăreni. În plus, siturile de la Bobald au deschis ușa pentru colaborări cu insituțiile de învățământ sătmărene, dând șansa elevilor să învețe mai multe despre istoria locală și să contribuie la o mai bună înțelegere a trecutului nostru. Iar cercetătorii doresc să prezinte rezultatele cercetărilor publicului sătmărean printr-o serie de acțiuni menite să aducă în centrul atenției opiniei publice importanța siturilor de la Bobald și frumusețea artefactelor descoperite aici de-a lungul anilor. (G.V.G.)
Lasă un răspuns