Folosesc acest titlu, pe care îl poartă volumul de debut al Mihaelei Modorcea, un volum bilingv, română-engleză, cu titlul variantei engleze Rage and Love, întrucât filmul The Upside of Anger / Culmea furiei (2005) are ca temă chiar aceste două stări definitorii pentru fiinţa umană.
E limpede că tot ceea ce împiedică iubirea să se împlinească, răul, sub varii forme, declanşează un act de mânie. Poeta îi spune Sburătorului iubit: „Să te ucid în mine-aş vrea cu-atâta dor”. De altfel, aici, între aceste două stări, se concentrează şi învăţătura Mântuitorului, care a spus: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc”. Şi care este suprema învăţătură a Bibliei despre Dumnezeu? Apocalipsa. Văzând că prin puterea iubirii Sale, Dumnezeu nu-i poate schimba pe oameni în bine, a declanşat un război nemilos cu răul, iar sfârşitul răului este tocmai Apocalipsa lui Dumnezeu.
Pe aceste coordonate merge şi filmul The Upside of Anger, regizat de Mike Binder, în care o mamă cu patru fete îşi revarsă toată iubirea prin violenţă, apărându-şi odraslele cu furie. Conform sinopsis-ului, povestea nu evidenţiază tema:
„Terry Wolfmeyer (Joan Allen), o femeie inteligentă din suburbia americană se vede nevoită să-şi crească sigură cele patru fiice încăpăţânate atunci când soţul ei dispare pe neaşteptate. Lucrurile se complică şi mai mult când se îndrăgosteşte de vecinul ei, Denny (Kevin Costner), o fostă vedeta de baseball care a ajuns D.J. la radio. Fetele se văd astfel nevoite să-şi rezolve singure problemele emoţionale, dar şi pe ale mamei lor”.
Fetele se numesc Emily (Keri Russell), care vrea să devină scriitoare, Hadley (Alicia Witt), care se mărită, Popeye (Evan Rachel Wood), care lucrează la radio, şi Andy (Erika Christensen), care vrea să devină balerină. Ele sunt de o furie nebună, datorită faptului că sunt la vârsta dragostei şi caută iubirea cu disperare. Dialogul dintre ele şi mama lor, pe care o iubesc nespus, ca şi mama lor pe ele, degenerează mereu în stări de furie, fapt care îl place din cale-afară lui Denny.
Contrastul între furie şi iubire este permanent şi Terry poate să fie descrisă aşa cum citim în volumul Rage and Love: „Ochii-mi săpaţi de furie se-nvârtesc în pian / Şi–aruncă şi scuipă de frică-armonii”. Sau: „Scântei de furie răsfrânte în lacrimi / Îmi brăzdează obrajii în patimi”. Totul se balansează în acest contrast plin de exaltare: „Cu chiot nebun de iubire în valuri mă–nec”. Tot acest volum, Rage and Love, se potriveşte perfect celor patru fete şi cred că tuturor fetelor aflate la vârsta când furia şi iubirea convieţuiesc într-o unitate dialectică.
Evident, filmul are umor din belşug, dar este şi o dramă, marcată atât de crizele repetate ale personajelor, dar şi de descoperirea în final a cadavrului tatălui dispărut, care căzuse în puţul din fundul curţii, fiind descoperit întâmplător de muncitorii care lucrau la refacerea casei. Finalul este neaşteptat întrucât şi Terry şi fetele ei credeau că el a fugit în Suedia împreună cu asistenta sa. Desigur, personajul Denny este un permanent liant între mamă şi fete, dar şi iubirea lui pentru Terry are un episod de furie, atunci când nu mai poate suporta ca ea să-l trateze ca pe o minge la discreţia ei, care se considera racheta partidei. El are o criză, loveşte cu piciorul uşa pe care ea a închis-o, o sparge, îi spune câteva vorbe grele şi pleacă, închizându-se în sine, fără să mai vorbească cu Terry zile întregi, până află că şeful lui de la radio s-a dat la ea.
Cele mai frumoase momente din film, care fac din el o ars poetica, se derulează în contrast cu imagini din filme mute. Sunt momemte simbolice atunci când acţiunea este punctată cu citatele unor gaguri clasice. Persoanjele văd la televizor secvenţe din câteva filme mute emblematice, în care dragostea e cu năbădăi, se îmbină cu violenţa, ca în secvenţa când consoarta îşi bate cu un măturoi soţul care vrea să o încornoreze. Iar comentariul unei dintre fete, Emily, care vrea să devină scriitoare, este tocmai în acest spirit dual.
O altă fată vrea să devină balerină, cum am spus, una ajunge producătoare de emisiuni la radio, iar a treia reuşeşte să-l facă pe un băiat să se lepede de ceea ce crede el că este vocaţia sa, iubeşte bărbaţii, deci ar fi gay.
Mike Binder atacă şi problema evreiască atunci când mama are o observaţie la adresa familiei în care a intrat fata ei, Hadley, care s-a căsătorit cu fiul unui evreu. Desigur, ironia nu arată că ea are prejudecăţi rasiale. Nu are prejudecăţi de nici un fel, dar are morală, atunci când îl pălmuieşte în public pe Goodman, şeful de la radio al lui Denny şi al fiicei ei, Popeye, care trăieşte cu el. Şi cheia o dă personajul Adam Goodman, jucat chiar de către regizor, Mike Binder (n. 1958, Detroit), el însuşi evreu.
Sigur, Terry nu a privit cu ochi buni această relaţie a fiicei ei cu un om de două ori mai în vârstă ca ea, da, dar el se apără şi spune că a făcut-o să ajungă din asistentă, producătoare de emisiuni! În privinţa libertăţii sexuale, filmul nu are nici un fel de prejudecăţi şi maniera îl apropie pe Binder de Woody Allen, de felul cum tratează acesta problemele erotice, toată opera sa fiind un reper în domeniu. Woody e marele profesor, care oferă lecţii, iar The Upside of Anger / Culmea furiei este o astfel de lecţie excelent învăţată, concretizată, poate şi datorită jocului actoricesc remarcabil, realizat de Joan Allen, Kevin Costner, cele patru fete, ca şi de partenerii lor. Obligatoriu un film de văzut!
Lasă un răspuns