În graiul latin-românesc,
O limbă de dor construită
Pe-un plai cu pământ pitoresc.
.
Un grai ce aduce lumină
În viața poporului dac,
Cu inima blândă, creștină
O doină alină cu drag.
.
O limbă în scumpe veșminte
Doinește pământul român,
Cu apa din sfânta sorginte
Seduce un neam prin destin.
.
Înalță în slăvi limba mamei,
Elogiu purtat din strămoși,
Cântare purtată în palmă
De oameni frumoși, curajoși.
.
O limbă dorită, vorbită,
Simbol unitar la români,
O limbă eternă, slăvită
De neamul dacic-latin.
Lasă un răspuns