Cea mai mare galerie pictată cu chipurile domnitorilor Ţării Româneşti în Biserica Domnească din Târgovişte

Pentru cei ce călătoresc pe plaiurile dâmboviţene, vizitând Curtea Domnească de la Târgovişte, este bine de ştiut că aici, în Biserica Mare Domnească, se găseşte cea mai amplă galerie a unor chipuri de domnitori munteni, păstrată şi reprezentată de tablourile votive din pronaosul bisericii. Pe peretele de la intrarea în biserică apar portretele a nouă chipuri de voievozi români, respectiv Matei Basarab, Neagoe Basarab, apoi Constantin Brâncoveanu şi Petru Cercel (în postură de ctitori, ţinând macheta bisericii), urmaţi de Mihai Viteazu (prima reprezentare cu coroană pe cap), Radu Şerban, Constantin Cârnul, Şerban Cantacuzino şi Radu Mihnea. Ei stau ca o eneadă antică (reunire a nouă lucruri asemănătoare, sau de nouă personae – semn al Vechii Biserici Pământene Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali), ca o „cărare” pregătitoare așezată în carea Zeului (Domnului) Mare ce va veni (cel de al zecelea, care va apare sub semnul lui IO (Io Mircea, Io Mihai, etc), sau „Dece” (Deceneu, Decebal, etc)).

Religia egipteană antică (cea care s-a născut din perceptele Vechii Biserici Pământene Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali), specifică faptul că, la începutul noului timp și a noii lumi pământești rezidite, au fost cei nouă zei ai Egiptului antic, reuniți în Marea Eneadă, în care erau personificate frumusețea, magia și puterea. Fiecare din ei era o întruchipare a zeului creator ATUM (în oglindă „Muta” (Cea care vine pe neauzite, pe neașteptate), sau „A” – zeul începutului crezut mort și care se ridică (înviază) din Tumul (piramidă)). Textele hieroglifice descoperite pe pereții interiori a șapte piramide datând din dinastia a 5-a și a 6-a, îi invocau pe cei nouă, toți ca Unul: „O tu Mare Eneadă, ca Unul ATUM, Shu, Tefnut, Geb, Nut, OSIRIS, ISIS, Seth si Nephtys, o voi fiii lui Atum, binecuvântați acest copil … ” (Noua Naștere; Noul Timp aflat la început). Misterele Marii Eneade erau celebrate de generațiile de inițiați de la HELIOPOLIS (Cetatea Soarelui; la sfârșitul timpului are loc căderea în întuneric, până la apariția noului Ziurel de Ziuă). Rugăciunile lor se aflau în centrul vieții miilor de bărbați și femei, identitățile lor abstracte fiind făcute cunoscute credincioșilor, astfel încât „Cei Nouă”, au domnit timp de secole (Egiptul era un fel de stat papal de astăzi, iar Faraonul era un fel de Papă; șantierele de construire a monumentelor egiptene erau șantiere internaționale cu oameni din toate popoarele epocii), până când lumea egipteană s-a schimbat pentru totdeauna sub influența popoarelor cuceritoare, grecii (ce au adus modificări în simbolistica religiei vechi pământene Valaho – Egiptene, dorindu-și supremația) și mai târziu, romanii (și ei dorindu-și să mute „Centrul Lumii”).

Tracul (getul sudic) Alexandru Macedon a încercat să refacă teritoriile ancestrale ale Geților de Aur primordiali și să redea strălucirea Egiptului, ca și capitală spirituală. Toate cruciadele creștine au încercat și „eliberarea” Egiptului din capcana islamului. Egiptenii au continuat însă să creadă că „Cei Nouă” (Ca nou început)  s-au retras într-un regat ceresc sau într-o altă dimensiune, pentru ca, într-o zi, să se reîntoarcă în deplină glorie. Orașul lor sacru, Heliopolis, ascundea secrete păstrate cu mare grijă. Utilizând cunoaștera antichității, inițiații construiseră piramidele, ale căror mistere continuă și astăzi să provoace și să captiveze. Cei „Nouă” își educaseră preoții în cunoașterea lor secretă, iar în prezent sunt pe punctul de a se reîntoarce, pentru a-și relua lucrarea divină asupra lumii oamenilor (lumea pământească). Sfinxul românesc și Sfinxul egiptean zâmbesc încă enigmatic. Revenind la cercetarea noastră, menționez că în timpul războaielor din secolul al XVIII-lea, Biserica Mare Domnească din Târgoviște a fost incendiată, apoi reparată, dar cutremurul din 1802, şi un incendiu, au afectat-o din nou din temelii. La începutul secolului al XX-lea, biserica se afla aproape în stare de ruină. Prin hotărârea Comisiei Monumentelor Istorice, între anii 1907 şi 1910 a fost refăcută după proiectul arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti.

Dintre piesele de mare valoare artistică care mobilează biserica se remarcă iconostasul brâcovenesc realizat în lemn, sculptat şi poleit cu aur, având pe registrul de deasupra uşii împărăteşti stema Ţării Româneşti, iar pe bagheta superioară, anul realizării încrustat cu cifre chirilice şi arabe: 1693. Constantin Brâncoveanu a fost cel care a pictat-o a doua oară, ca formă de legitimare de la predecesorii săi. Ctitorie a lui Petru Cercel (1583-1585) Biserica Mare Domnească din Târgovişte este ctitoria voievodului Petru Cercel (1583-1585). Biserica a fost zidită în acelaşi timp cu Casa Domnească. Lăcaşul poartă hramul Adormirea Maicii Domnului şi a fost realizat după modelul bisericilor de tipul cruce greacă înscrisă. Monumentul se distinge de lăcaşurile ridicate la sfârşitul secolului al XVI-lea prin proporţiile sale nemaintâlnite până atunci, dreptunghiul în care se înscrie conturul exterior măsurând 14 metri lăţime şi 30 de metri lungime. Constructorii au gândit proiectul ca domnitorul să intre direct din Palatul Domnesc în Biserică, aşa cum împăraţii bizantini (romaioi) din Constantinopol intrau din Palatul Porfirogenetului, prin sălile Okeanos şi Dunărea în Biseriva Blachernae (Valahă), unde se afla icoana Maicii Domnului Blachernitiza (Valaha; Mijlocitoarea). Deasupra pronaosului i s-au adăugat două turle şi un exonartex (semn al trinităţii cereşti), iar în dreptul naosului, un culoar care făcea accesul între cele două corpuri. Biserica Mare Domnească se găseşte în incinta actualului Complex Muzeal „Curtea Domnească” şi cuprinde monumentele de arhitectură medievală ce formează ansamblul întregii Curţi Domneşti, dintre care unele adăpostesc în prezent expoziţii: în Turnul Chindiei se află expoziţia „Dracula. Legendă şi adevăr istoric”; în Biserica Domnească, „Colecţia de artă brâncovenească”; în beciurile casei domneşti din sec al-XVI-lea – „Din istoria Curţii domneşti” şi „Lapidarul”, iar în „Biserica Sf. Vineri” se află „Colecţia de icoane”. Biserica Mare Domnească din Târgovişte adăposteşte nouă chipuri de domnitori munteni, păstrate şi reprezentate prin tablourile votive din pronaosul. Cei ce trec pe aici pot vedea acestă pleiadă (eneadă) de domnitori români ce au lucrat pentru acest popor român minunat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*