Premierul vrea să deschidă o adevărată cutie a Pandorei?! Și asta doar pentru a-și consolida imaginea de haiduc?! E prea puțin pentru haosul pe care l-ar putea stârni! Mai ales că avem o veste proastă: țării s-ar putea să nu-i mai placă atitudinea asta de presupus haiduc salvator al nației! Mai ales că ea este oricum strâmbă din capul Pieței Victoria, pur și simplu pentru că și-a pupat imaginea de haiduc din postura de guvernant! Nu „cadrează”, cel puțin nu din partea cealaltă a „baricadei”. Acolo unde e acum… Nu se potrivește ca mod de a raționa; și nu i s-ar fi potrivit nici de i se spunea „Iancu Tudose”!
Desigur, nu despre haiducie este vorba… Pentru că nu a luat băncile în cătarea de pe coama flintei de dragul țării. Și nu ar sfărâma nici un ban de argint în patru să scoată la lumină, pe leșurile de fișic de la câteva bănci, pungile ascunse de lotrii sistemului bancar.
De fapt, răfuiala nici măcar nu e a lui. El face doar pe haiducul. Și ar fi de admirat în acest „new age” din codrii rași ai Vlăsiei dacă nu ar știi și el prea bine că acționează în numele unor lotri de partid. Al lotrilor și al camarilelor ce le țin spatele.
În schimb, Mihai Tudose riscă formularea unor teze socialiste de lucru! Pentru că a ascuți un glonț de argint pe seama ideii că băncile care nu fac profit sunt depozitare ale nesiguranței și neseriozității ridică penibilul doctrinar PSD la rang de kitsch irefutabil! Mâine-poimâine poate va și generaliza „teza” pe care ar trebui să o pună la corigența în materie de înțelegere a economiei de piață (sau la panoul fruntașilor la desăvârșirea, cu pixul și zerouri în plus, a economiei socialiste!).
De altfel, băncile ar trebui să riposteze! Și ar trebui să utilizeze exact arma pe care o folosește premierul împotriva lor: același „glonț”, dar care s-ar putea dovedi o lovitură de ghiulea împotriva „frontului” de impostură, neștiință și reavoință a PSD ului guvernamental.
Băncile luate la puricat pentru că nu fac profit (între a „a nu face” și „a nu declara” e o diferență pe care Mihai Tudose o traversează într-un Rubicond al sistemului) ar trebui să ceară premierului să facă același lucru și cu restul mediului privat. Să generalizeze teza vindecătoare! Să pună flintele ANAF și pe acestea: dacă un SRL nu are profit înseamnă că meșterește ceva necurat, nu?! Nu faptul că poate nu are profit pentru că i-au crescut exponențial costurile rămânerii pe o piață pe care statul a făcut-o extrem de ostilă… Păi, de unde să ai profit când, de exemplu, ți-au crescut costurile cu salariile?
Evident, sunt multe bănci pe care le putem prezuma că joacă incorect… Dar de aici și până la a generaliza de dragul discursului populist e cale lungă… Sau poate nu e deloc de dragul populismului!
Premierul riscă însă și o confruntare cu guvernatorul Isărescu! Nouă ne-ar plăcea, e drept, să vedem un Mihăiță Kramer contra Mugurel Kramă! Căci felul în care premierul a scos „paloșul” nu seamănă a colaborare instituțională. Ci încălecare. Pentru că în momentul în care prim-ministrul unei țări își justifică acțiunile de răscolire a sertarelor bancare sub motivarea haiducească „suntem datori să spunem românilor care sunt băncile unde există pericol să-şi ţină banii”, el anulează una dintre principalele obligații care revin băncii centrale, în cazul nostru, a Băncii Naționale a României, ca autoritate în domeniu. Iar pentru a nu rămâne în penibilul populismului de partid, ar trebui să-și completeze discursul cu aceea informație pe care o așteptăm de mult prea mult timp… Care sunt blaturile BNR-ului și care sunt băncile beneficiare? Pe care, se înțelege din apostila aruncată de premier, le lasă să funcționeze periclitând depunerile clienților și, evident, stabilitatea sistemului!
Mihai Tudose a mers mult prea departe de data aceasta. Sau poate că nu! De el depinde să ne convină… Căci a aruncat o anatemă asupra sistemului bancar iar aceasta s-ar putea dovedi mai contaminantă decât macul din grâul de export… Iar lucrurile nu pot rămâne la acest nivel decât dacă și el, la rându-i, este, de fapt, aidoma celorlalți premieri pe care i-a avut țara în acești ani jafului sistemic…
Intuim țintele trasate… Sunt acele bănci care s-au aliat și au aruncat pe piață informații când guvernanții pregăteau preluarea fondului II de pensii private în cămara unică a socialismului guvernamental. Dar pentru asta să riști o destabilizare a sistemului bancar, poate și o retragere în forță a anumitor jucători, intră la acele vulnerabilizări despre care CSAT-ul discută, dar numai din perspectiva simplilor cetățeni.
Lasă un răspuns