Basilica paleo-creştină din secolul IV aflată în curtea Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Constanţa

În apropiere de faleza înaltă a portului din Constanţa, pe strada Traian, parţial sub clădirea Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”, se ascund ruinele unei bazilici paleo-creştine, din care întâmplător s-a descoperit, în jurul anului 1960, numai cripta de sub altar. Aceasta s-a păstrat destul de bine, după descoperire fiind consolidată şi amenajată împotriva distrugerilor. Pe opt trepte de piatră, zidite într-un culoar lung de 3,20 m şi larg de 0,83 m, situat pe latura de vest a criptei, se coboară la 2,50 m adâncime faţă de nivelul solului actual, unde se află o intrare înaltă de  1,66  m şi largă de 0,80 m, cu chenarul din lespezi mari de piatră cioplită. În pragul de sus şi de jos se văd scobiturile pentru uşă, iar muchia interioară a tocului din dreapta este tocită, indiciu al unei folosiri îndelungate. Pe aici se păşeşte în interiorul criptei propriu-zise: o încăpere dreptunghiulară, cu laturile de N şi S de câte 6,15 m, cele de E şi V de câte 3,75 m şi cu tavan boltit. Aproximativ 2/3 din  partea de V a criptei o constituie o încăpere destul de bine  păstrată, cu dimensiuni de 3,70 x 3,75 m şi înălţimea maximă de 2,32 m (în mijloc), pe ai cărei pereţi laterali (de N şi S) se mai păstrează o bună parte din tencuiala pictată cu roşu, verde şi gălbui, culorile fiind însă foarte mult şterse, pe alocuri abia distingându-se.

Pictura este alcătuită în jumătatea inferioară a pereţilor, din chenare dreptunghiulare mai mari, iar în jumătatea superioară şi la baza bolţii, din chenare mai mici, în care se află  crenguţe şi flori (ca symbol, reprezentarea unor elemente vegetale au legătură cu primatul acestui regn în fața celorlalte; fără vegetație dispare și regnul animal și cel uman; legătură cu sacralitatea codrilor și folosirea cu parcimonie a elementelor vegetale din natură; de aceea simbolul cosmic al vieții este reprezentat de un Pom). În restul de aproximativ 1/3 din partea de E a criptei (2,45×3,75 m) sunt zidite trei morminte boltite, în formă de nişe, fiecare cu înălţimea de 1,68 m şi lărgimea de 0,90 m. Pe pereţii lor se mai păstrează resturi de  tencuială neşlefuită, fără nici o urmă de pictură. În peretele de S şi respectiv de N al mormintelor laterale, aproximativ la jumătatea înălţimii, sunt scobite două nişe mici pentru opaiţe, necesare iluminării. Înăuntrul criptei s-au găsit două fragmente de plăci de marmură albă-vineţie, unul decorat cu semnul crucii suprapunându-se cu un glob (crucea care fixează planeta), iar celălalt cu o pasăre într-un chenar trapezoidal – un porumbel (în mitologia greco-romană, porumbelul era sacru pentru Atena, semnificând reînnoirea vieţii. Pentru Afrodita, pasărea reprezenta un simbol al dragostei. Egiptenii antici îl considerau reprezentativ pentru inocenţă şi se credea că stă în Copacul Vieţii, în timp ce în China antică semnifica longevitate. Mitologia japoneză asociază porumbelul cu zeul războiului Hachiman. În trecut, porumbelul era singura pasăre pe care evreii o acceptau ca jertfă pentru purificarea mamei după naşterea odraslei. În trecut, atributele antice ale zeiţelor fertilităţii ca Ishtar şi Astarte, erau porumbeii, un cuplu de turturele, întruchipează dragostea. În creştinism, precum şi în alte culturi, porumbelul simbolizează pacea, dar are şi alte interpretări. Potrivit tradiţiei slave, sufletul se transformă într-o turturea la moarte, iar în multe alte religii, incluzând hinduismul, porumbelul este reprezentantul sufletului. Duhul Sfânt al creştinismului este uneori întruchipat într-un porumbel, asemeni apostolilor. În islamism, porumbelul este considerat un protector al lui Mahomed). Porumbelul provenea de la amvonul ce se afla deasupra, în bazilică. Datată în a doua jumătate a secolului al IV lea d.Hr., basilica din curtea Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Constanţa ar fi îndeplinit, conform specialiştilor, funcţia de episcopie a oraşului în secolul amintit. Pe scările de piatră cobori cu emoție, căci în fața ta se deschide o criptă pictată în care s-au odihnit osemintele înalților prelați de atunci. Este doar o parte din ceea ce a fost, în urmă cu 1700 de ani, însăși Episcopia Tomisului, spun istoricii. Din păcate, monumentul suferă o degradare agresivă și continuă.

Noi presupunem că a fost sediul Episcopiei Tomisului. În mod normal, orice episcopie este în mijlocul orașului. Starea actuală este jalnică. Cred că acesta este termenul. Din păcate, o parte din ea este distrusă”, a declarat Paula Pop, profesor de istorie la colegiul sus amintit. Cripta pictată, în care se odihneau trupurile neînsuflețite ale clericilor primei episcopii a Tomisului, nu este izolată corespunzător, aşa încât nu este ferită de variațiile de temperatură şi nici de umezeală. Cărămida, dar şi fresca sunt tot timpul ude din cauza condensului. Iată de ce preţioasa pictură, asemănătoare cu cea de la mormântul Hipogeu, se distruge văzând cu ochii. O soluție urgentă ar fi izolarea criptei. Reprezentanții liceului spun că suma nu este extrem de mare, câteva mii de euro, dar de acești bani atârnă soarta basilicii. „Pentru izolare, avem nevoie de 10 – 15.000 de euro. În aproximativ 10 ani, pictura ar putea fi distrusă cu totul”, a mai explicat Paula Pop. Cripta a fost descoperită în anul 1962 de Popa Bran Romulus, fostul director al Colegiului Național „Mihai Eminescu”. La primele săpături pentru construirea aripii de Est a Colegiului au ieșit la lumina zilei fragmentele osuarului. „Pictura de factură creștină este cea mai veche din întregul Imperiu Roman de Răsărit”, a precizat Popa Bran Romulus, fostul director al Colegiului Național „Mihai Eminescu”. În 1994, dar şi în 1995 o echipă de cercetători francezi a inspectat zona, a fotografiat şi a încercat conservarea parțială a criptei. De atunci însă, nimeni în afara reprezentanților liceului nu s-a mai implicat în salvarea basilicii. Autoritățile din Constanţa ridică din umeri și spun că refacerea criptei depinde exclusiv de deciziile pe care le iau experţii lnstitutului Naţional al Patrimoniului. Din păcate, e doar o chestiune de timp până când fresca din cripta fostei Episcopii a Tomisului va rămâne o amintire. În aceeaşi situaţie delicată se află şi Edificiul Roman cu Mozaic, dar şi Mormântul Pictat Hipogeu din Constanța. Uşa de tablă de la intrarea în basilică pare să acopere gura unui beci. De fapt, este accesul într-unul dintre cele mai vechi temple creştine de pe teritoriul României. „Ne găsim în prezenţa unei basilici, una dintre cele şapte basilici ale Tomisului, construită de unii dintre primii creştini din Tomis”, explică arheologul Constantin Chera de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa (MINAC). Dobrogea este unul dintre primele ţinuturi creştinate. Apostolul Andrei a adus numele Mântuitorului în ţinutul Pontic, iar basilica este dovada prezenţei aici a primilor creştini. „Un simbol este crucea sfântă, plăcuţa de canceli care despărţeau altarul de restul bisericii, iar un alt simbol creştin este un porumbel, fragmentat bineînţeles. Este unul dintre cele mai importante simboluri creştine”, mai arată arheologul. Basilica nu este inclusă în vreun traseu turistic şi nu este promovată în niciun fel.

Chiar puţini dintre constănţeni ştiu că sub oraşul Constanţa se află aceste adevărate comori. Respirăm istorie la orice pas, Dobrogea fiind zona din ţară unde au fost ridicate cele mai multe basilici, între secolele IV-VII. Cum italienii au cele şapte coline, aşa şi dobrogenii au cele şapte basilici. Roma a fost construită pe şapte coline, iar Constanţa a fost construită peste cele şapte basilici. Diferenţa dintre noi şi poporul italian este că noi nu avem bani să ne dezgropăm comorile, spre a le putea arăta lumii întregi. Aceste basilici încă stau în picioare, dar sunt îngropate în uitare. Peste unele dintre ele s-au construit blocuri, s-a turnat asfalt, în timp ce altele au rămas sub grămezi de pământ şi moloz. Cercetătorul ştiinţific Virgil Lungu spune că toate basilicile din zonă au fost identificate, fiind în atenţia cercetătorilor. Din păcate, nu există nici un program care să valorifice comorile de sub pământ. Constănţenii s-ar putea mândri și cu cele două basilici paleo-creştine aflate între strada Traian şi Bulevardul Ferdinand. Basilica Mare, a cărei dimensiune depăşeşte 40 metri lungime şi peste 15 metri lăţime, se află sub blocurile „comuniste“ dintre cele două străzi. În lipsa unui program de punere în valoare şi această bazilică este dată uitării.

Basilica Mică măsoară peste 30 metri lungime şi se află tot în zonă. La Poarta I, locul unde întorc autobuzele la cap de linie, găsim o altă basilică, din secolul V. Şi sub Hotelul Ibis din Constanţa, la intersecţia străzilor Mircea cel Bătrân cu Negru Vodă, se află o basilică cu care orice oraş al lumii s-ar mândri. Aceasta din urmă datează din secolele lV-VI şi este cea mai mare dintre toate, având o lungime de peste 50 de metri şi o lăţime de peste 20 de metri. De-a lungul anilor, specialiştii nu au căzut de acord asupra locaţiei Basilicii Metropolitane a Tomisului. Experţii şi-au dat cu părerea că fie lăcaşul de sub Hotelul Ibis a fost sediul Mitropoliei datorită dimensiunilor mari, fie templul de sub blocurile din zona Ferdinand -Traian. În acea vreme, în spaţiul Dobrogei existau edificii şi mai mari, cum este cel de la Histria, care are peste 60 de metri lungime, ceea ce a făcut ca teoriile iniţiale să cadă. Chiar dacă sediul Episcopiei Metropolitane rămâne necunoscut, Dobrogea ar putea concura la capitolul moştenire culturală cu orice capitală europeană. Basilicile enumerate mai sus aparţin stilului basilical din epoca paleocreştină şi fac parte dintre cele mai vechi locaşuri de cult creştine din România. Pe atunci, la începuturile creştinismului, biserica – basilica (vasilica) era subterană, spre a simboliza grota în care s-a născut Fiul Domnului acum 2000 de ani (posibil pentru a proteja viața ce va veni), aşa cum zeul Mitra cu două mii de ani înainte se năştea din peştera (peşte – Ra) sacră (din piatră). Din păcate, lipsa interesului de la nivel naţional faţă de istorie şi lipsa oricărei viziuni de dezvoltare a zonei din punct de vedere turistic, aruncă Dobrogea, cu o moştenire de invidiat, într-o zonă de anonimat. Din lipsa banilor nu se face nici conservare şi nici nu se scoate la lumină această bogăţie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*