Cavoul de la Axiopolis, din sec. VI-VII (jud. Constanţa)

La sud de Cernavodă se află cetatea Axiopolis, cetatea ce servea pe vremuri drept port la Dunăre, reşedinţă a unor unităţi militare, dar şi ca important centru religios creştin al Scythiei Minor, fiind întâlnit chiar pe lista episcopatelor provinciei. În urma săpăturilor arheologice întreprinse aici, au ieşit la iveală dovezi clare ale existenţei creştinismului în zonă. Numele celor trei martiri – Sfinţii Chiril, Chindeas şi Dasius (Tasios) – care au fost ucişi la Axipolis, apar pe o inscripţie din faţa porţii de nord a cetăţii. Astfel, existenţa creştinilor la Axiopolis este datată încă din sec. III d.Hr.

Au fost identificate şi câteva basilici în zonă. Prima bazilică este situată chiar în afara fortăreţei, în faţa intrării de pe latura de nord. Ea se compune dintr-un naos mononavat şi absida altarului. Naosul avea o lungime de 11,40 m şi o lăţime de 4,95 m. Deschiderea absidei altarului este de 2,20 m. Pe latura de sud a bazilicii a fost adaugată în secolele V-VI o capelă funerară cu dimensiunile de 4 x 2 m. Aici au fost înmormântaţi comitele Gibastes şi fiica sa Antusa. Cea de-a doua bazilică de la Axiopolis era prevăzută cu un baptisterium, dovadă a existenţei aici a unui scaun episcopal. Pe lângă aceste basilici de o importanţă deosebită, la aproximativ un kilometru de cetatea romano-bizantină Axiopolis (zona Hinog), se află Cavoul de la Axiopolis, Cernavodă.

Monumentul a fost cercetat în anul 1980 de arheologul Virgil Lungu, care a declarat că „…această construcţie funerară creştină constă dintr-o singură cameră funerară, de formă rectangulară. Podeaua camerei funerare este construită din pământ viu, bine tasat, iar întregul interior este lutuit cu un amestec de pământ galben şi paie peste care a fost aplicată pictură cu vopsea roşie”. Arheologul spune că pictura constă dintr-o alternanţă de cruci şi pomi de diferite mărimi (este vorba de imaginea Pomului Cosmic al Vieţii). „Pe peretele de vest este redată o cruce bizantină, încadrată de doi pomi, câte unul în fiecare parte, în timp ce pe peretele de sud sunt redaţi în mod schematic trei pomi, aceeaşi pictură. Pomii întruchipează paradisul… Jos, la bază, în dreapta intrării, se află redată încă o cruce simplă“, a subliniat Lungu. La intrarea în cavou, în exterior, se află pictate, tot cu roşu, două litere: O şi Y (OY, sau YO), o cruce (cea care fixează planeta) şi un pom slab reprezentat. Construcţia funerară constă dintr-o cameră de formă rectangulară, cu axul orientat pe direcţia est-vest. Are pereţii construiţi din piatră de calcar nefasonată, legată cu mortar, iar tavanul, boltit din cărămizi dispuse radial. Dimensiunile sale exterioare sunt de 4,07 m lungime, 2,60 m lăţime. Accesul în criptă se făcea direct printr-o intrare săpată în peretele ei de răsărit. Ea are 0,97 m înălţime şi 0,73 m lăţime. În interior, pe peretele de nord sunt săpate două nişe de 0,25 x 0,20 m, situate la un metru faţă de nivelul podelei şi 1,50 m una faţă de alta. O altă nişă pentru opaiţ se afla la interior, deasupra intrării în criptă.

Pereţii interiori ai criptei sunt pictaţi cu vopsea roşie (alternanţă de cruci şi pomi de diferite mărimi). Pe peretele interior al intrării este reprezentată şi o litera grecească, posibilă abreviere a cuvântului „Dumnezeu”. Intrarea în cavou era blocată de o placă de calcar, piatră ce are reprezentată pe ea o cruce încadrată într-un chenar ornamentat cu frunze de acant (ciuline, symbol al „Coroanei de spini a Lumii”). Pe spatele plăcii este dăltuită o altă cruce („văzute și nevăzute”). Această placă este un fragment dintr-un „cancelli” (balustradă care în vechime separa în lăcaşurile de cult creştine încăperea altarului de naos) al unei bazilicii locale. Ea a fost aşezată aici de un bun creştin, după distrugerile provocate de marea invazie slavo-avară de la cumpăna secolelor VI-VII d.Hr. În cavou au fost descoperite cinci schelete, două de bărbaţi, două de femei şi unul de copil. Cele cinci schelete sunt o dovadă că lăcaşul reprezenta un cavou de familie, iar înmormântările s-au făcut succesiv. Nu se poate preciza intervalul de timp între aceste înmormântări.

Alte obiecte găsite în cavou sunt: o cruciuliţă confecţionată din foiţă de aur (dimensiunile braţelor sale sunt de 2,6 x 2,2 cm, iar greutatea de 4,17 g), cu o montură circulară în care este încadrată o piatră şi doi cercei din aur, descoperiţi la fiecare schelet de femeie. Unele analogii se pot stabili cu exemplarele găsite în necropola creştină de la Callatis. Este vorba de sistemul de prindere al bijuteriilor, realizat prin îmbinarea celor două capete, un capăt fiind ascuţit, iar celălalt având un orificiu. De asemenea, în cavou a fost găsit un cuţit de fier, împreună cu resturile unei casete de lemn. Se pare că erau folosite în scopuri cosmetice. Arheologul Virgil Lungu spune că întregul complex funerar de la Axiopolis datează de la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea d.Hr. Tipul de mormânt cavou de la Axipolis îşi are sorgintea în mormintele hypogeice, a căror tradiţie s-a perpetuat prin filiera romană şi în arhitectura funerară creştină a epocii romano bizantine. Vestigiile antice apar peste tot prin ţară, specialiştii le identifică, le inventariază, dar fără a ajunge să fie cunoscute publicului larg. Arheologul Virgil Lungu s-a arătat sceptic că această cetate va deveni vreodată vizitabilă. Chiar dacă Dobrogea geme de monumente, situri şi alte vestigii, atât autorităţile locale, cât şi cele centrale, sunt depăşite de evenimentele zilnice. La acest moment doar se constată, se inventariază şi „se fac eforturi“ de a păstra în picioare ce a mai rămas ca moștenire milenară. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*