Punctual, „Iași 1941”…

1. Înainte de 1990, cifra victimelor de la Iași recunoscută de istoricii care s-au ocupat de acest subiect oscila în jurul a 600 (șase sute) de victime. Printre acești istorici s-au aflat și câțiva evrei.

2. Represaliile asupra populației civile nu au avut o motivație anti-semită. Motivația celor care au declanșat aceste represalii a invocat două categorii de fapte pe care legislația din toată lumea civilizată le condamnă: deschiderea focului de armă asupra trupelor (germane) care mărșăluiau spre front și semnalizarea luminoasă făcută noaptea pentru orientarea aviației inamice (sovietice) care bombarda Iașiul! Autorii acestor acte criminale nu puteau rămâne nepedepsiți. Se uită acest aspect, ca și când asemenea gesturi, dacă le săvârșesc niște evrei iresponsabili, în folosul Armatei Roșii, nu se pun, își pierd caracterul laș și criminal! În mintea multor evrei din Iași asemenea gesturi păreau acte de eroism! Discuția asupra celor petrecute la Iași în iunie 1941 de aici trebuie să înceapă: au existat sau nu aceste gesturi provocatoare, imposibil de trecut cu vederea? Or, acest aspect este ignorat total de cei care deplâng victimele de la Iași! Chiar dacă nu au fost pedepsiți civilii propriu zis vinovați de aceste acte iresponsabile, ci pentru aceștia au plătit evrei nevinovați, justificarea represaliilor rămâne în picioare. Intră la categoria de fapte „în legitimă apărare”!

După 1990 am avut ocazia să-l cunosc pe generalul aviator Ion Mogâldea, învățător din Cartalu – Hârșova, care mi-a povestit că în acele zile se desfășurau la Iași manevre și acțiuni militare pentru identificarea celor care noaptea emiteau semnale luminoase pentru a orienta bombardamentul aviației sovietice. Mărturia sa este consmnată și într-un volum de amintiri publicat după 1990. La Constanța, pentru un gest similar, românul Filimon Sârbu a fost condamnat la moarte și executat!

Faptul că persoanele identificate sau numai suspectate că ar fi săvârșit la Iași asemenea fapte erau evrei desigur că unor „istorici” ca Jean Ancel nu le convine a fi amintit.

3. Jean Ancel? Gheorghe Buzatu îmi povestea că au fost colegi de grupă. Era vestit de nerod printre colegi! Nu cred că era întreg la minte. Era frate cu Paul Celan, poetul care s-a sinucis după război la Paris! Nu am idee din ce cauză poetul era un anti-român declarat! Cestălalt, istoricul, a excelat după 1990 în inventarea unor fapte, a unor gesturi anti-semite scornite de o minte evident bolnavă! Nu este singurul dereglat mintal printre așa zișii holocaustologi din România. Înainte de a muri mi-a transmis o vorbă: să-l iert!… Am primit mesajul său prin dl V., persoană apropiată de conducerea FCER, un om serios. Exact-exact, nu mi-e clar pentru ce ar trebui să-l iert anume! A încercat să ne facă atâta rău știind bine care era adevărul!… L-am iertat, deși nu mi-e clar cum aș putea ierta o persoană necunoscută. „Ni vu, ni connu!”…

4. Contenciosul româno-evreiesc și mai ales episodul Iași 1941 a foct cercetat cu multă seriozitate de Mihai Pelin. Lui i se datorează dezvăluirea imposturii lui Malaparte, ca reporter „de teren”! A mințit când a susținut că a fost la Iași pe urma evenimentelor! A stat la București, la hotel, și a scos din ziare ce i-a făcut plăcere să figureze în reportajul său de pe „linia frontului”. Mihai Pelin mi-a povestit că după război s-au ținut trei procese legate de Iași. Un proces la Haifa și unul la Cernăuți, cu acuzați germani care și-au recunosut crimele în toate detaliile. Al treilea proces a fost la București, fără inculpați nemți. Pe banca auzaților au luat loc numai români: foști agenți ai Siguranței, ai poliției, care avuseseră printre informatorii strecurați în partidul comunist și mulți evrei, ajunși acum, după 1945, mari lideri comuniști. Mulți dintre acuzați nu călcaseră în viața lor prin Iași! Dar trebuiau cu toții izolați și împiedicați să vorbească despre evreii care jucaseră la două capete în anii de „ilegalitate”. Vai de ilegalitatea lor. Amintirile lui Ștefan Voicu, publicate în „Viața Românească”, sunt deplin edificatoare. Să tot fii deținut comunist evreu înainte de 1944! O comparație cu regimul carceral de care aveau parte legionarii arestați în 1941 este cutremurătoare!…

5. La Iași au existat două categorii de evrei trecuți prin represaliile din acele zile: evrei arestați de jandarmeria română și evrei arestați de poliția militară germană. Cei arestați de jandarmii români au fost deferiți justiției și condamnați la ani grei de închisoare. S-au eliberat înainte de termen în august 1944. Niciun evreu din acest grup de câteva sute nu a murit, au supraviețuit cu toții.

Evreii arestați de germani au trecut prin supliciul numit „trenul morții”, au murit câteva sute înainte de a fi strămutați la Călărași și dați în grija autorităților românești. La Călărași niciun evreu nu a murit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*