Un „lait motiv” bine întemeiat, voia să iasă din propriul gând.
Prototipul personajului dedicat personalităţii umane, nu pune farduri
pe chipul iubirii, crede în simplitatea formei, cuprinzând ambele laturi ale realităţii.
În contemplările lui încearcă să depăşească părţile negative ale
sufletului uman şi-n această succesiune de momente să afle drumul
spre nefiinţă.
A trăi, implică înţelepciune. Uneori nebuniile inspirate şi
rapiditatea mişcărilor, modifică forma „şlefuind-o”.
Braţul puternic al timpului se descompune în fantasme efemere
ţintind către esenţă şi prezentul continuu.
Acest design expresionist ia forma unei flăcări ce se desfăşoară
permiţând scopului Divin să se dezvăluie în adâncimile naturii umane.
CONTRAST
Limitele trecutului ne conturează viaţa şi-n funcţie de nuanţele date
de fiecare în parte, o întunecă sau o iluminează.
Inconştienţi de cele mai multe ori, trăim la marginea „teoriei haosului”
într-o nepăsare generală înconjurată de ispita nimicului.
Această materializare a dorinţelor şi-a dramelor ieftine, este o insultă
adusă celor cu simţ estetic dezvoltat.
Vanităţi gratuite şi celebrităţi frivole. Otravă murdară a puterii carnale.
Omenirea se află la o mare răscruce, ca să poţi rezista acestui război nuclear
interior, trebuie să fii tu însuţi.
O viaţă onorabilă e greu de trăit, dar nu imposibil. O lume ideală, fantomatică,
un fluviu imens, un drum roditor, o matrice aparte.
Inacceptabila condiţie umană cheamă în minte glasul talentului ce
reuşeşte să treacă podul mişcător, îndreptându-se către pădurile
ferecate, dincolo, către tunelul ce duce spre Soare.
O ninsoare neaşteptată a apărut din senin, spulberând tristeţile de duzină…
Straniu interludiu…
*Interludiu = episod muzical care face legătură între două momente mai importante ale unei opere muzicale
DOAR GÂNDURI
Imperiile impuse cu forţă se prăbuşesc repede. Nu suntem stăpâni aici, este doar o iluzie,
Dumnezeu vrea, omul doreşte. Este o mare diferenţă, dorinţele duc întotdeauna la suferinţă.
Cel mai mare act de nobleţe este să-ţi înţelegi propriul suflet şi odată cu el, acţiunile
şi reacţiunile naturii umane. Când liniştea îţi devine sunet şi mintea un instrument al păcii, înseamnă că ai pătruns deja în spectrul iconografic al Divinităţii.
Ataşamentele, egocentrismul, patimile, aceste seminţe otrăvite ce înveninează omul, sunt
transformate în fine cristale de quarţ deîndată ce păşeşti fără teamă în cercul lotusului.
Locuind în trecut sau în viitor, înseamnă a nu permite liberului arbitru să-şi exercite
funcţia. Liberul arbitru poate lucra doar în present, asta-i teorema lui.
Pe tărâmul viziunilor interioare, tu eşti şi actor şi regizor.
O completă predare de Sine, înseamnă o întrepătrundere a legilor cauzalităţii, trecând
dincolo de mişcarea şi conflictul interior.
Muntele de diamant al eternităţii îl urci cu picioarele goale, să simţi totul, să vezi totul cu claritate şi să realizezi cum durerea intră în existenţă, transformând-o.
CONTEMPLATIV
Tânărul Pelerin privi la toată această povară lumească ce-l înconjură şi încercă
să-şi afle echilibru spiritual fixând cu ochiul un punct de sprijin nevăzut în spaţiu,
dincolo de poarta măruntă a simţurilor.
Adâncul ascuns al mării interioare aflată într-o veşnică schimbare, îşi frământă
necontenitul balans, dizolvandu-şi forma în libertate.
Freamătul lumilor îşi desfăşoară simfonia pe bolta arcuită a cerului într-un joc
bidimensional.
O transfigurare treptată are loc permanent pe scena universală şi-n jurul formelor,
modelând o lume a suprafeţelor şi-a obiectelor tridimensionale.
Tânărul Pelerin vroia să-şi trăiască lăuntric experienţa într-o atmosferă emoţională plină
de culoare şi sunet. Forma defineşte şi limitează, traversând lumile alternative, ţintind către
temelia primordială în procesul difinirii ei ca principiu al stabilităţii şi al statorniciei.
Puritatea spaţiului este fundamentul a tot ceea ce există şi dincolo de LUT, a golului metafizic „vidul”. Revenirea la o stare necreată, este un proces complex de transcedere a naturii noastre atemporale.
Dorinţa unui om de-a accede la aceasta, este umbrită doar de ataşamentul pe care-l
declanşează involuntar, încercând să traverseze la nivel cosmic Oceanul.
Finalul însă, este iluminarea.
FERICIT
Drumul către tine este cel mai lung, pentru că-l faci cu teamă.
Dacă oferi iubire, oferi sens tuturor lucrurilor, chiar şi când eşti dărâmat.
Zâmbeşte şi sigur te vei înălţa. Un suflet simplu şi pur are la bază experienţe profunde.
Dăruieşte-te semenilor fără să pui condiţii, iartă-i şi-n acel moment eşti mai presus de ei.
Nu poţi rămâne surd la strigătul vieţii, fără revelaţie nu poţi şti cine eşti cu adevărat.
Imaginaţia vorbeşte permanent, ea are o forţă imensă transformând şi mişcând totul
până la nivel atomic. Iubirea necondiţionată este un stadiu al conştiinţei.
Nu poţi lăsa sabia ta în mâna altuia, numai ţie îţi este permisă atingerea ei.
Cicatricile altora dor mai tare decât propriile-ţi răni. Cu cât stai mai departe cu
atât vezi mai bine. Cu toţii ne ferim de spini, dar spinul este realitatea în deplinul lui.
Virtutea formei este claritatea, iar a culorii, profunzimea.
Lasă un răspuns