Vernisajul expoziției intitulată „Țara Oașului – O istorie milenară”, a avut loc în luna martie 2017, la sălile de la parterul Muzeului Județean Satu Mare de pe B-dul Vasile Lucaciu nr. 21. Cele mai spectaculoase artefacte descoperite de-a lungul anilor în zona Oașului, sunt expuse aici. Potrivit curatorului expoziției, arheologul dr. Liviu Marta, multe dintre exponate sunt expuse chiar pentru prima dată în Satu Mare. De altfel, expoziția este rodul colaborării dintre Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul „Jósa András” din Nyíregyháza Ungaria), Muzeul de Istorie şi Arheologie a Maramureşului şi Muzeul Judeţean Satu Mare.
Printre obiectele expuse pot fi văzute: vase de ceramică, monede antice, ofrande de bronzuri (sec. XIV-XIII î.Hr.) descoperite la Prilog (comuna Orașu Nou, jud. Satu Mare), piese de piatră cioplită (neoliticul timpuriu, mileniu VI î.Hr.) de la Călinești-Oaș, fragmente de ceramică (neoliticul timpuriu mileniul VI î.Hr.), tezaurul monetar de la Tămășeni (loc. Bătarci – jud. Satu Mare; aici în anul 2016 s-au descoperit mai multe monede. „Este vorba despre 130 de monede de argint, de prin 1680. La ultimul asediu al Vienei, din 1683 au fost chemați și tătarii, care au trecut prin județul Satu Mare. Pentru a scăpa de aceștia, oamenii s-au refugiat în mlaștină. Probabil au încercat să ascundă ce aveau mai de preț din fața invadatorilor”, a declarat Liviu Marta. Cele 130 de monede sunt austriece și poloneze. În urmă cu 10 ani, în localitatea Tămăşeni, arheologii au mai dezgropat 1.800 de monede vechi), etc. „Pentru expoziție ne-am axat pe vestigiile demult descoperite, dar care au fost duse în alte muzee. Și aici mă refer la descoperirea de la Prilog (comuna Orașu Nou, jud. Satu Mare – n.a.), o ofrandă de bronzuri care a ajuns în Muzeul de la Nyiregyhaza (Ungaria – n.a.). De ce a ajuns acolo? Deoarece la vremea când a fost descoperită, în 1868, nu exista muzeu la Satu Mare. Și ca atare, cel care a făcut cercetarea de acolo, fiind și comite suprem în județul vecin a dus-o în Comitatul Szabolcs. Apoi, avem o descoperire interesantă de la Bătarci (jud. Satu Mare – n.a.), atât piese de bronz cât și piese de aur. De la Târșolț (jud. Satu Mare – n.a.), tot așa o ofrandă de bronz care a fost găsită de un păstor și a stat vreo 10 ani în pod, până ce fratele dânsului a făcut Facultatea de Istorie și și-a dat seama că sunt piese preistorice și că ar merita aduse la muzeu”, spune dr. Liviu Marta. Judetul Satu Mare, străbătut de vechiul râu Samus (Someș) și locuit din timpuri imemoriabile de geto-daci, a fost leagănul culturii și civilizației românești.
Săpăturile arheologice din Țara Oașului, de la Ardud, Medieșu-Aurit, Homorod și Sănislau au scos la lumina relicve atestând existența vieții umane în această regiune începând din Paleolitic. Un punct de reper al istoriei acestei regiuni este reprezentat de daci, care au trăit aici aproape 1000 ani creând o remarcabilă civilizație a cărui model este așezarea Medieșu-Aurit unde se găsesc rămășițele a 13 cuptoare de olărit care au fost scoase la lumină, reprezentând cel mai mare tezaur arheologic de acest fel din țară. La sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea, regiunea a făcut parte din „Voievodatul lui Menumorut” care a avut cetatea de scaun la Satu-Mare (Castrum Zotmar), cucerită de unguri după lupte crâncene care au durat trei zile, după cum menționează Cronicarul Anomin în „Gesta Hungarorum”. Situându-se la intersecția unor importante drumuri comerciale și având bogate resurse naturale, atestat în scrierile istorice din anul 1181, județul Satu-Mare a avut o istorie tumultoasă. Cetățile de la Satu Mare, Ardud, Medieșu-Aurit, Carei, etc, ale căror ruine rezistă până astăzi și bisericile romane de la Acaș (secolul al XIII-lea) și bisericile gotice de la Ardud, Eriu-Sâncrai, Beltiug, ș.a., atestă continuitatea existențială a locuitorilor acestei zone. După bătălia de la Mohacs (1526), județul Satu Mare a fost revendicat atât de principii austriaci cât și de principii transilvăneni. În vara anului 1601 Mihai Viteazul și-a stabilit tabăra la Moftin pentru 20 de zile pregătindu-se pentru bătălia de la Gurăslău, unde a avut parte de ultima sa victorie. Peste mai bine de o sută de ani, în 1711, armata prințului Francisc Rakoczi al II-lea s-a predat trupelor austriece la Moftin. În 1657, cetatea și județul Satu Mare au fost cucerite de polonezi. Tratatul de pace poartă semnătura colonelului Ian Sobietski, viitorul rege al Poloniei. Între 1660-1661 trupele otomane au devastat întreg ținutul. Guvernarea habsburgică de după 1711 a adus o perioadă de stabilitate și prosperitate în zonă. Coloniștii germani ajung aici în secolul al XVIII-lea și se stabilesc pe proprietatea Conților Karoly de Carei. Cele două războaie mondiale și Unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918 sunt cele mai importante evenimente istorice ale județului din secolul XX. Memorialul ridicat la Carei în 1964, o sculptură a marelui artist Vida Geza, este probabil cel mai elocvent simbol al istoriei secolului XX – războaie devastatoare, calamități naturale și comunism, dar speranțele au reînviat după evenimentele din Decembrie 1989. Expoziţia „Țara Oașului – O istorie milenară” de la Muzeul Judeţean Satu Mare a oferit ocazia unei întâlniri peste milenii a unor prețioase artefacte scoase din pământul Țării Oașului și a condus la „redescoperirea” unor mesaje antice, la decodificarea elementelor comune ce a condus la naşterea poporului român actual și a culturii sale. Ţara Oaşului este un colţ de rai din multitudinea de „ţări” care formează România Mare, vatră centrală de cultură şi artă a Europei. (G.V.G.)
Lasă un răspuns