Piesele metalice de armament de acum 2200 de ani au fost descoperite în cursul anului 2015 la Desa (jud. Dolj). Este vorba despre o sabie cu teacă îndoită ritualic, o lamă de ras din antichitate, un vârf de lance folosită de pedestrași, un cuțit, două vârfuri de suliță, apanajul războinicilor călare și alte trei piese de acum 2200 de ani, care au fost descoperite de un deținător autorizat de detector de metale în localitatea Desa, județul Dolj. Experții sosiți la fața locului au ajuns la concluzia că era vorba de câteva arme din fier din inventarul funerar a două morminte de războinici.
„Este vorba de morminte celtice (?). În literatura de specialitate se folosește denumirea de celți, dar se pare că populația care a deținut aceste arme e o mixtură etnică cu indivizi aparţinând triburilor scordiscilor (celți), tribalilor şi dacilor. Armamentul din cele două morminte este foarte interesant. Într-un mormânt s-au găsit un cuțit, un vârf de lance și o sabie îndoite ritual, plus o lamă folosită pentru bărbierit. În al doilea mormânt au fost găsite două vârfuri de suliță tot din aceeași vreme. Ca datare, piesele se încadrează în perioada cuprinsă între sfârșitul secolului III a Chr. și mijlocul secolului II a. Chr. Au o vechime de aproximativ 2200 de ani“, a precizat managerul Muzeului Olteniei din Craiova, Florin Ridiche. „Astfel de piese aparținând culturii celtice din perioada premergătoare lui Burebista erau foarte puțin cunoscute în urmă cu doi, trei ani, când au început să fie făcute descoperiri pe șantierul arheologic de la Desa. „În perioada interbelică și în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, reputatul savant C.S. Nicolaescu Plopșor a găsit mai multe piese de acest gen în zona de S-V a Olteniei. Au fost însă semnalări de descoperiri izolate. Misterul lor constă în faptul că mormintele se află la distanțe mari unul de celălalt. Chiar și în cazul celor două morminte descoperite la începutul lunii ianuarie la aproximativ șase kilometri de siturile de la Castravița, localitatea Desa, unde Muzeul Olteniei desfășoară săpături arheologice de mai bine de 15 ani, distanța este de aproximativ cinci metri. Plopșor, când a găsit piesele în vremea interbelică s-a dus, a verificat locul descoperirii și imediata lui vecinătate. Nu a mai găsit nimic. A crezut că sunt descoperiri izolate. De fapt, în realitate avem de a face cu adevărate cimitire de războinici. E vorba de un fel de aristocrație tribală din vremea scordiscilor. Acesta este numele tribului celtic care a locuit în această zonă“, a mai precizat Florin Ridiche. Interesantă nu este numai starea foarte bună de conservare a pieselor de armament găsite, dar și ritualul de incinerare specific acestei culturi celtice, ieșite la iveală odată cu descoperirea mormintelor. Ca și în cazul celor nouă morminte scoase la suprafață în urma săpăturilor arheologice în siturile de la Castravița, localitatea Desa, și în aceste ultime morminte se aflau oase incinerate alături de inventarul metalic.
„Războinicii uciși în timpul luptei erau arși, așa cum am constatat în urma analizelor de oase. Erau incinerați pe un rug format din papură. Incinerarea în vremea respectivă nu ducea la transformarea cadavrelor în cenușă, așa cum se întâmplă astăzi. Rămâneau mici așchii de oase. Papura este planta care reușește să dezvolte o temperatură foarte mare de incinerare pe o perioadă scurtă de timp, mult mai mare decât lemnul. Așa se face că și armele alături de care războinicul era incinerat se află în stare foarte bună. Trecând prin focul incinerării au căpătat o formă de călire a metalului care a dus la buna lui conservare. Ele sunt confecționate din fier. Se știe din scrierile antice că războinicii celți în urma unei bătălii își îndreptau săbiile pe genunchi, după ce le foloseau. Cu siguranță, acesta este și motivul pentru care sabia s-a putut îndoi în teacă așa de ușor“, a mai precizat managerul Muzeului Olteniei. Piesele descoperite, de mare importanță pentru patrimoniul local, sunt extrem de rare.
În prezent, Muzeul Olteniei din Craiova este singurul muzeu din țară care posedă un astfel de inventar funerar, dat fiind faptul că ele au aparținut unei populații care a locuit în N-V Bulgariei și S-V Olteniei. Conform procedurilor legale, Muzeul Olteniei, custodele descoperirii, va conserva piesele până la rezultatul expertizei. Zona comunei doljene Desa este ca o „mină de aur” nu numai pentru arheologi, ci şi pentru deţinătorii autorizaţi de detectoare de metale, care – mai mult sau mai puţin pasionaţi de istorie – „vânează” recompensele aduse de tezaurele descoperite. După ce, pe 14 ianuarie 2015, Dan Emil Cioclea a scos la iveală inventarul metalic funerar descris mai sus, acelaşi localnic pasionat de istorie a mai descoperit si un tezaur format din nu mai puţin de 220 de monede din argint (denari romani imperiali). Ca şi primele obiecte găsite, şi acestea se află în stare foarte bună de conservare şi au intrat în custodia Muzeului Olteniei din Craiova. Tezaurul monetary roman a fost găsit de acesta pe 24 decembrie 2015, pe un teren arabil, în punctul numit „Balta Stoicăi”, la aproximativ șapte kilometri de siturile arheologice în care specialiştii Muzeului Olteniei fac cercetări sistematice de ani buni şi la aproximativ cinci kilometri de locul celelalte descoperiri făcute tot de el. De altfel, bărbatul a şi făcut parte, în 2005 şi 2006, din echipa care i-a sprijinit pe specialiştii muzeului craiovean la săpăturile de pe şantierul arheologic deschis la Desa în punctul cunoscut sub numele „Castraviţa”. După ce autorităţile locale au înştiinţat Poliţia, iar reprezentanţii acesteia au semnalat Muzeului Olteniei descoperirea vestigiilor, o echipă de arheologi s-a deplasat la Desa pe 30 decembrie 2015 pentru cercetarea locului în care s-a găsit tezaurul monetar.
„Am constatat că este vorba despre o aşezare civilă sau rurală romană, din secolele II-III d.Ch. Într-adevăr, în zona respectivă – aflată la aproximativ trei kilometri sud-est de localitatea Desa – se aflau numeroase fragmente ceramice de epocă romană. Cercetarea s-a făcut în prezenţa a doi reprezentanţi de la Postul local de poliţie Desa şi a descoperitorului. Pe 11 ianuarie a.c., cele 220 de monede au ajuns în custodia Muzeului Olteniei, fiindu-ne predate de Cătălin Davidescu, inspector în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Dolj. Piesele vor rămâne în custodia instituţiei noastre până când Direcţia Judeţeană pentru Cultură Dolj va desemna un expert evaluator care să stabilească valoarea lor”, a precizat arheolog dr. Florin Ridiche, managerul Muzeului Olteniei. Potrivit acestuia, se pare că este vorba despre monede de argint – denari romani imperiali – emise pe o perioadă de aproximativ 100 de ani, din vremea împăratului Antoninus Pius până la vremea împăratului Gordian III. „Pe ele sunt reprezentaţi mai mulţi împăraţi romani, precum şi două femei care au trăit în epoca respectivă şi care au avut o influenţă politică foarte mare în vremea Imperiului Roman – Iulia Mamaea şi Iulia Maesa”, a mai adăugat Florin Ridiche. Descoperirea de la Desa nu este una surprinzătoare pentru specialiştii craioveni, având în vedere că o zonă întinsă – de la Calafat şi până la localitatea Ghidici – este foarte bogată din punct de vedere arheologic. «În zona siturilor cercetate de noi la Desa am găsit artefacte şi complexe arheologice din mai multe epoci, începând cu Epoca bronzului – morminte de incineraţie de acum 4.500 de ani, morminte de înhumaţie din prima Epocă a fierului, de acum 2.800 de ani, apoi sunt morminte de incineraţie de-acum 2.200 de ani, morminte de sorginte celtică. Mai avem un castru roman, datat secolele I-II, un cimitir roman datat secolele II-III. Am găsit şi artefacte de epocă medievală, probabil din secolul XVI. O zonă cu mai multe epoci în acelaşi loc…», a explicat arheolog dr. Florin Ridiche.
Cei 220 de denari romani imperiali nu constituie primul tezaur monetar din respectiva epocă descoperit la Desa. Tot aici – mai exact în zona siturilor unde Muzeul Olteniei desfăşoară în prezent cercetări arheologice – a mai fost găsit, în anii 1986-1987, un tezaur cu 100 de astfel de monede romane din argint. Piesele se află astăzi la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta-Turnu Severin. „Dintr-o întâmplare a vremii, ele au ajuns acolo. Descoperitorul a încercat atunci să le vândă în piaţa sârbească din oraş. A fost prins, monedele au fost confiscate şi au ajuns în patrimoniul muzeului severinean”, a povestit Florin Ridiche.
Specialiştii de la Muzeul Olteniei au continuat săpăturile arheologice la Desa, unul dintre cele mai interesante şi bogate situri din România, campania din 2016 fiind una dintre cele mai spectaculoase. Cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Dolj, arheologii au desfăşurat a 16-a campanie de cercetări arheologice sistematice în localitatea Desa – punctul „Castraviţa”. Acesta este de fapt un grind aflat pe malul Dunării, unde au fost cercetate de-a lungul anilor numeroase complexe arheologice care din punct de vedere cronologic se întind din Epoca Bronzului (3200 – 1200 î.Hr.; morminte de incineraţie), de-a lungul Epocii Fierului (1200 î.Hr. – anul 101 d.Hr.; movile funerare, cu morminte de inhumaţie, şi, morminte de incineraţie celtice) până în epoca romană (un castru de piatră) şi cea a migraţiilor (morminte de incineraţie slave). Ultimele săpături au fost concentrate pe delimitarea zonei funerare formată din movile aparţinând comunităţilor de tip Basarabi din Prima Epocă a Fierului (aprox. 750 – 650 î.Hr.) şi în încercarea de a delimita latura de nord a castrului roman de aici. În ceea ce priveşte acest ultim aspect, săpăturile au scos la iveală, două ţigle fragmentare, ştampilate de către unităţile romane ce au staţionat aici, fiind lizibile doar ultimile trei litere – ICR, probabil, numele unităţii militare romane auxiliare „Ala I Civium Romanorum”, o unitate militară formată din voluntari, cetăţeni romani. Trebuie spus că aceste ţigle ştampilate reprezintă prima descoperire de acest fel, la Desa, într-un context arheologic clar. Tot în zona unde au fost descoperite aceste ţigle a mai fost scos la iveală un bloc de piatră, din calcar, faţetat, de formă paralelipipedică, cu urme de mortar, de dimensiuni impresionante, care indică faptul existenţei unei clădiri importante în apropierea zidului de nord al castrului, în interior.
În contextul descoperirilor de epocă romană, în exteriorul castrului roman, a fost găsit întâmplător un denar roman din argint, cu numele lui Cezar, emis în Hispania, în anii 46-45 î.Hr., în amintirea victoriei repurtate de către conducătorul roman împotriva lui Vercingetorix, căpetenie a tribului Arvernilor, care a unit pe gali începând o revoltă nereuşită împotriva stăpânirii romane în Galia, în cursul ultimului stadiu al Războaielor Galice ale lui Iulius Cezar (anul 52 î.Hr.). Moneda are redat, pe avers, efigia zeiţei Venus, spre dreapta, purtând diademă; în spate, Cupidon (puţin vizibil); în jurul celor doi se află un cerc perlat. Pe revers, este redat un trofeu cu scut oval şi carnyx, în fiecare mână; în partea stângă, se află un personaj feminin captiv, sprijinindu-şi capul în mâna dreaptă; în partea dreaptă, un captiv cu barbă, se află aşezat cu mâinile legate la spate. Dintre cele mai spectaculoase sunt însă descoperirile cu caracter funerar aparţinând Primei Epoci a Fierului. Au fost identificate patru movile dintre care două, prin structura lor destul de complexă (manta realizată fie din pietriş mărunt, fie din pietre de râu) şi inventarul bogat al mormintelor sunt o dovadă a preţuirii faţă de persoanele decedate, a comunităţilor din acea perioadă şi, în special, faţă de persoanele decedate ce aveau un statut social privilegiat în cadrul acestor comunităţi. De asemenea, s-au putut face observaţii în ceea ce priveşte ritualul funerar ce era practicat de aceste comunităţi, confirmându-se faptul, observat încă din anul 2001, că au existat manipulări intenţionate, în scop ritual, ale oaselor celor decedaţi, la diverse perioade de timp, după înhumare. Inventarul funerar al mormintelor descoperite în acest an, deşi nu este unul foarte numeros, este în schimb foarte valoros, iar în acest sens pot fi menţionate cele cinci fibule (agrafe de prindere a veşmintelor) de tip Vače (după numele unei localităţi din Slovenia unde au fost descoperite pentru prima dată astfel de piese), cele 5 brăţări de bronz, un colan de bronz şi o sabie de fier (ambele, aceste din urmă piese, fiind descoperite în premieră la Desa, sabia fiind al treilea exemplar de acest tip, descoperit în România) de tip Glasinač (după numele unui sit arheologic aflat la est de Sarajevo), numeroşii butoni de bronz, vase ceramice decorate. De altfel, aceste descoperiri, de la Desa, datate în Prima Epocă a Fierului, sunt cunoscute sub numele de cultura Basarabi, după numele localităţii de lângă Calafat unde s-au făcut pentru prima dată astfel de descoperiri şi aparţin acelor populaţii care au introdus, printre primele, folosirea fierului pe teritoriul României. Din colectivul ştiinţific al şantierului arheologic au făcut parte dr. Florin Ridiche – responsabil ştiinţific, drd. Marius Cristian Bâsceanu, Lucian Popescu-Vava şi Cristian Ceacîru (Muzeul Olteniei Craiova), precum şi 3 profesori voluntari: Iulian Popescu (Şc. Specială „Sf. Vasile” Craiova), Ana-Maria Băluţă (Şcoala Măceşu de Jos) şi Ionela Popescu-Vava (Grădiniţa „Phoenix” Craiova). Toate aceste obiecte recuperate din situl arheologic se găsesc, depozitate, la Muzeul Olteniei din Craiova, urmând a intra în patrimoniul acestei instituţii.
Lasă un răspuns