Estetica urâtului non-monumental

Ce simplu a fost să ni se mai demonteze un reper! Au apărut din neant niște dobitoci, au spus ei cât de urât și neinspirat ar fi, de fapt, monumentul „Marii Uniri”, apoi a venit ea și a decis, nu doar în numele bucureștenilor, ci a unei Națiuni, că nu avem nevoie „de această lucrare”. O operă monumentală, în primul rând, prin simbolistica lucrării, nu prin cuprinsul ei ca piatră. Nu este, așadar, momentul pentru acest monument așa că va trebui să așteptăm alt prilej! Următoarea mare celebrare. Peste cinzeci, o sută de ani… Ce mai contează?!

Or, în ritmul acesta de Centenar în degringoladă diktată, curând o să mai apară niște nevertebrate politice și guvernamentale și o să ne spună, poate cu mai puțin ruj pe buzele strepezite, că nu e momentul nici pentru Centenar! Nu în amploarea lui! Că românii oricum se ceartă pe estetica frumosului și mai bine îi lăsăm cu urâtul guvernamental să-și ducă soarta de adormiți ai somnului rațiunii.

Dar cine este ea să decidă că nu mai avem nevoie de monumentul Marii Unirii? Cine este ea să pună această apostilă peste o țară, în numele și pe jocul făcut de detractori și ale lor retardate cozi de topor, pentru a lăsa în istorie mesajul-„dovadă” al marii dezbinării a românilor în prag de Centenar?

Firește, la scara mandatului ei de Primar General, Gabi Firea rămâne o oarecare. Căci mai mult nu găsești dacă o scobești pe din lături în coconul ei politic și mediatic. Iar la scara măreției pe care o visează, de care se agață cu unghiile încarnate într-o imaginea a perfecțiunii, va fi un mare nimic. Un rest, o firimitură uscată pe o buză înveninată.

Deși nu reprezintă nimic pentru această țară, ea vorbește în numele nostru! Dar cine i-a spus că românii nu mai vor un monument al Marii Unirii? Cine i-a spus că diversele etichete, de la nereușit la kitsch, aruncate asupra machetei monumentului, sunt similare cu refuzul românilor de a-și celebra Centenarul în Capitala lor printr-un simbol grandios? Sau, de fapt, decizia era luată cu mult înainte ca însuși sculptorul să afle „de la popor” cât de nedorită este lucrarea lui?!

Primarului, zisului „primar general”, ar trebui ca numele să-i fie luat în derâdere un veac de acum înainte de către generațiile ce vor urma. Pentru că a reușit să-și dovedească micimea.

Când a avut un interes personal, când în joc era imaginea ei de inspiratoare a necesității unui „logo” pentru București, s-a luptat ca o vrâncioaică! Și nu s-a strivit bine de fundul prăpastiei primul eșec al plagiatorului de logo al Capitalei, că a și venit ea să îndrepte greșeala. Nu a anulat concursul, nu a decis nici amânarea presupusei necesității a unui logo pentru București, nu a decis că „nu este încă momentul” pentru o scrijelătură pe care și un puștan decorator în graffiti ar fi realizat-o mai bine. (De fapt, dacă ar fi bătut cotloanele orașului pe care se laudă că-l cârmuiește, ar fi găsit zeci de desene graffiti cu mult mai inspirate!). Atunci nu a decis amânarea momentului. Căci era poate clipa de glorie a unei afaceri, e drept, chiar de moment.

Acum însă, Gabriela Firea strivește dreptul românilor de a-și onora înaintașii! Și nici nu se pune problema dacă ar fi trebuit să organizeze un referendum local pentru a vedea dacă bucureștenii mai vor ori nu acest monument. Pentru că în clipa în care vorbim de Istorie, de simbolurile pe care le lăsăm în urma noastră, despre omagierea Eroilor Neamului, drepturile noastre de a decide despre ceva în fața căruia suntem oricum mult prea mici, prin faptele, prin contribuțiile noastre, se prescriu aidoma literei Constituției. Căci sunt lucruri care nu se supun opiniei colective, „revizuirii”, referendumului! Nu se supun dezbaterii mai ales de către o generație care oricum nu a făcut nimic pentru a avea acest „drept” măcar la nivel imaginativ.

Să-ți fie rușine, Gabriela Firea! Am putea să-ți zicem de blestem de vrâncioaică, să se facă scrum numele și cenușă renumele, literă cu literă, la picioarele unei Istorii pe care nu vrei să o onorezi. Căci, oricare ți-ar fi (răs)plata de acum, peste vremuri, tot despre arginții trădării vor vorbi cei ce ne vor urma. Și tot în neamul lui barabbas vei atârna în paginile istoriei.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*