Inscripție pe un pumnal de ceremonie

Munții Bucegi sunt considerați de mulți cercetători ca munții cei sfinți ai geto-dacilor, Kogaionul cel ascuns în nori. Aici se află Sfinxul, considerat ca întruchipare a zeului suprem al geto-dacilor Zamolxe, sau Capul Magnificului. În apropiere se află Babele, considerate altare de jertfă, de sacrificii. De aici se poate urca la Vârful Omu și stânca denumită Columna Cerului. Toate acestea sunt bănuite a fi fost repere importante în lumea geto-dacă. Și totuși nu s-a descoperit nici o dovadă arheologică care să ateste prezența acestor strămoși pe platoul Bucegilor. Dar Bucegii sunt încadrați de câteva localități unde au fost descoperite urme arheologice geto-dacice, precum: Cetățeni, Râșnov, Moroeni, deci este logic faptul că geto-dacii au urcat pe platoul Bucegilor, dar nu sunt urme care să fie acceptate de arheologi. Valea Prahovei a „apărut” ca și un drum comercial puțin lipsit de importanță abia după anul 1300, și cu o importanta majoră după anul 1550. Trecerea munților se făcea pe Valea Telejenului.

Valea Prahovei, acum 3800 de ani (în epoca bronzului) era locuită doar pe alocuri. Aici nu s-a făcut nici o descoperire de urme geto-dacice, în afară de controversatele Tăblițe de la Sinaia, acoperite și acum de mister. Adrian Ciorbă, cel care scrie pe blogul „Bucegi natura 2000”, sesizează existența în zonă a unui obiect a cărui proveniență este necunoscută, iar poveștile despre acesta au fost inventate, sau nu… Posibil să facă parte dintr-o descoperire importantă, a unui tezaur, sau a unui inventar funerar, ținut ascuns precum Tăblițele de la Sinaia. Evident că acest obiect aparține statului și este al unei instituții (nu cunosc sursa; materialele au fost „adunate” de pe rețelele de socializare).

Semnele (înscrisul) de pe acest pumnal de ceremonie sunt într-o limbă puțin cunoscută. Povestea lui este scurtă, dar posibil neadevărată: se spune că cineva l-a văzut în copilărie și spunea că ar fi fost găsit undeva pe Valea Prahovei sau prin Bucegi, nimeni neștiind ceva exact. După formă și înscris pare un cuțit/pumnal de conducător, de ceremonie, aparținând unei frății și are sigur 2000 de ani. Pasionat de cam tot ce reprezinta Parcul Natural Bucegi, Adrian Ciorbă face trimitere la studiul acestui prețios artefact antic pe l-a văzut pe undeva expus. Încercând să îi afle originea, dar și alte detalii despre istoria sa, a descoperit că literele în care este scrisă incripția sunt posibil rune, sau litere ale alfabetului așa zis și secuiesc (vechi alfabet al dacilor). Dar runele germanice diferă de runele vikingilor. Așadar, sunt trei cuvinte, transcrierea în literele alfabetului nostru fiind: „ARNST UOSS FRATARITS” (ceva legat de o frăție, cum este „Frăția principilor geți cu coifuri având ochi”, de acum 2500 de ani).

Se observă că lama pare că a fost ruptă la un moment dat, pentru că ultima rună, un „S”, se vede doar pe jumătate. Căutând pe net aceste cuvinte („arnst uoss fratarits”), Adrian Ciorbă descoperă în mod surprinzător, un site rusesc, unde niște „internauți” discutau despre un pumnal asemănător, doar că aceștia aveau doar lama unui astfel de cuțit de ceremonie, cu aceeași inscripție. Dacă veți compara pozele, chiar și lama pare că a fost ruptă cam în același loc. Dar cuțitul lor nu are mâner. Runa ce reprezintă litera „S” se vede tot pe jumătate. Această rună are formă de fulger. De pe acel site Adrian Ciorbă a aflat că pumnalul acela mai are și o altă inscripție pe verso, și anume: „TAKNAT AF KR NIALA”. Posibil să fie de origine daneză? Să fie oare o legătură „de frăție” între geto – daci și danii din peninsula scandinavă? Apariția acestui artefact pe teritoriul rusesc să dovedească mărimea teritoriului pe care se întindeau la un moment dat Geții de Aur primordiali? Alfabetul folosit în scrierea inscripțiilor de pe aceste pumnale de ceremonie să facă parte din Codul Get, cel din care a derivat toate celelate alfabete folosite în lumea antică? Iată câte întrebări își așteaptă răspunsul. Sperăm că vom afla care este taina acestor pumnale de ceremonie și a inscripțiilor aflate pe ele, ca parte a adevărului istoric ce trebuie devoalat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*