Țopăială pe coada limbii de lemn a solidarității impuse…

Într-un fel au ajuns la esența programului de guvernare! Au dezgropat din nimic „filonul” masterplanului de (ne)guvernare! Și, de ce să nu recunoaștem, acum chiar nu ne-au mai dezamăgit! Căci au rezolvat-o, așa cum ne așteptam: „românește”… După ureche, pe principiul lui „las’ că merge și așa”, ne descurcăm la fața locului…

Și da, rateurile, țopăiala fiscală, amenințările cu feluritele aberații „progresiste”, în fapt adevărate impozite de regresie, trebuie să pună în gardă mediul de afaceri și populația… fiscală! Căci, da, „fumăm” deja pe două tabere, populația asistată și populația fiscală. Ăia în numele cărora se strigă că avem nevoie de bani, să le dăm, nu contează că se stimulează pe mai departe nemunca, nu așa este românește?, și ăia de la care luăm, nu ca un Tudose Jianu, ci de-a dreptul un Tudose… lotru.

Va fi cumva”… La atât se rezumă, în fapt, întreg programul de guvernare. Iar actualul premier nu a făcut decât să glas realității. Că i-a scăpat ori nu, că a fost o gafă de după șprițul guvernamental, nici nu mai contează!

În momentul în care, ca prim-ministru, te referi la o acțiune care a pus deja pe jar populația și mediul de afaceri cu formula unui nu știm cum mascat ca „Va fi cumva!”, în mod firesc ar trebui să închizi birtul din Piața Victoriei și să pleci acasă.

Acest „Va fi cumva!” e cu mult dincolo de țopăiala fiscală de până acum… Este coada de lemn a unei adevărate sape fiscale. Și nu este eticheta unui neprofesionalism, ci expresia batjocurei pe care trebuie să o primească o țară întreagă.

Premierul doar a legat acum această nouă „țopăială” de mult vehiculata taxă de solidaritate. Ea este însă reprezentativă pentru toate „rateurile” de până acum, iar anticipativ și pentru orizontul fiscal punitiv trasat cu cerneala roșie a guvernării…

Evident, trebuie să fie „cumva” doar pentru a nu fi… altfel! Adică, bine… Căci același premier își traduce mesajele și mai direct. Și chiar dacă eram convinși că taxa de solidaritate este menită a acoperi „găuri” deja existente, al acelui sac bugetar perforat de măsurile populiste, nu este așa. Căci, premierul anunță că abia după ce vor fi încasați banii din taxa de solidaritate, se va găsi și destinaţia pentru ei. Adică, același „vom vedea ce facem”… La fața locului…

Sigur, calculele sunt simple… Ăia care „câștigă foarte mult, care beneficiază de o mulțime de lucruri din partea statului” (!), trebuie să plătească. Înainte dacă se poate! Și se poate, nu? Că de aia statul e stat! Dar care sunt acele „multe lucruri” pe care le primesc oamenii din partea statului?

Nu cumva guvernanții vor să reducă eventualele „pierderi”? Cum ar fi cele generate de indemnizațiile pentru concediile maternale ori paternale. Pe care nu le mai pot retrage din avântul populismului de la începutul guvernării. Dar nici să le plătească la sumele colosale la care s-a ajuns în situația acelora care au câștigat mult. Așa că balanța va fi echilibrată forțat: impozitele plus taxa de solidaritate vor compensa anticipat ceea ce va da statul ca îndemnizație…

Totul într-o socoteală a anticipării pe caietul de datorii al cetățenilor către stat…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*