Notițe (1)

PENTRU CETĂȚENII R. MOLDOVA, DESPRE NAȚIUNE – informație de la Lev Troțki (1913). Citat tradus: „În martirologul națiunilor cu forța scindate, România stă pe locul treilea, după Polonia și Serbia. În Basarabia, de o parte, Transilvania și Bucuvina, de altă parte, trăiește aproape jumătate din națiunea română” (articolul „Румыно-болгарские отношения”, „Киевская мысль”, номер 211, 2 августа 1913г.).

*

Lupta cu corupția face viața mai interesantă. Și a corupților, și a spectatorilor.

*

Scopul principal al statului în economie trebuie să fie sporirea cotei industriei în formarea PIB-uli. În Statele Române, numărul muncitorilor industriali este mai mic decât necesarul dezvoltării suficiente a tuturor sferelor sociale. Priviți la Finlanda, lăudată pentru grija acordată școlilor În Finlanda, 40 la sută din locurile de muncă aparțin muncitorilor industriali. În Moldova de Est – doar 1 la sută…

*

Tendința spre autoafirmare, putere, proprietate naște conflicte. Societatea colectivismului japonez reduce aceste conflicte, iar societatea individualistă-occidentală are grijă doar ca aceste conflicte să nu depășească hotarul codului penal.

*

Lumea este un sistem concurențial, desigur. Cu cine și cu ce ar putea concura Statele Române?

*

Rusia e țară cu multe bogății naturale, dar cu popor sărac. La fel, în România: „Munții noștri aur poartă/Noi cerșim din poartă-n poartă „. De ce?!

*

Țara, care are nevoie de eroi este nefericită, zicea Tendreakov. Noi mereu avem nevoie de eroi… îl evocăm pe Ștefan cel Mare, pe Mihai Viteazul ca personalități-model și tânjim după ei. Da „partenerii noștri” (vorba lui V. Putin) o să ne permită apariția unui erou pe potriva problemelor noastre?

*

Două noțiuni diferite: a sluji (Patriei, poporului, artei) și a slugărnici – purtare de lacheu. Pe timpul sovietic, continua să se manifeste slugărnicia ca bază a funcționării aparatului de stat. Puțini știu că birocratul sovietic rus era un continuator al birocratului tipic ruso-țarist, despre care V.Lenin spunea că este „un ticălos și un șovin”, arăta precum Ianus – cu două fețe. Fața îndreptată spre subalterni era de tiran dictator, fața îndreptată spre șeful său – era de lacheu.

*

Mulți, mulți intelectuali, dându-se drept dascăli ai poporului băștinaș, de fapt sunt slugoii intereselor străine. Fenomenul trădării poporului de către intelectuali a fost descries de filosofi  cu vreo 20 de ani în urmă

*

Ce este inteligenția? O pătură socială dependentă, fiind în serviciu – ori în serviciul artei, poporului și țării, ori în serviciul statului, ori în serviciul unor caste dominante. De multă vreme, majoritatea absolută a intelectualilor „vorbitori și scriitori „ e slujnica docilă a clanurilor clacei politice. Foarte puțini intelectuali gândesc ca exponenți ai intereselor claselor truditoare. Care sunt la noi intelectualii cu idei favorabile truditorilor și Țării? Auu!

*

Pe timpul ţarismului, era posibilă gândirea obiectivă-analitică a unor intelectuali ruși în serviciul poporului, era posibilă chiar adresarea directă către împărat. Spre exemplu, scriitorul rus C. S. Axacov scria împăratului Rusiei: „Guvernul nu poate, cu toată puterea sa nelimitată, să obţină adevăr şi cinste; fără libertatea opiniei publice, acest lucru este şi imposibil. Toţi spun minciuni unul altuia, le văd, dar continuă să minţească…Tot răul provine, în principal, de la sistemul oprimant al guvernului nostru, oprimant în privinţa libertăţii de opinie, libertăţii morale…”. Această stare de lucruri, care unii o consideră pur sovietică, socialistă se dovedeşte a fi mult mai veche – capitalistă!

Or, am fost băgați iarăși în capitalism… De ce să ne mirăm de minciuni generalizate, de sistemul oprimant?

*

Înca la Congresul XIII al Partidului bolşevic, N. Buharin pleda pentru „dictatura partidului”: „Pentru a susţine dictatura proletariatului, trebuie susţinută dictatura partidului”. Însă, calitatea și neajunsurile dictaturii partinice provineau din „materialul” social, etnic, intelectual al partidului conducător. Până în prezent, a rămas în umbra aspectul influenței limitării filistine din Rusia asupra artei, culturii, relaționării Epocii sovietice. După Revoluția Socialistă din Octombrie 1917, filonul mentalității mic-burgheze din epoca capitalistă precedentă a rămas pe multă vreme în societatea sovietică. Mințile critice de atunci remarcau această situație.

*

Și România era plină de filistini limitați. Ar fi interesantă studierea tipului filistinului roman din capitalism. Prin ce se deosebește de filistinul din socialism?

*

Spre exemplu, bolşevicul sovietic Karl Radek spunea: „Noi suntem un partid dictatorial în ţară mic-burgheză”. Adevărat. Caracterul mic-burghez al mediului, deşi diminuat cu timpul, a conferit istoriei sovietice influenţe negative, dureroase, mai vizibile în funcţionarea piramidei aparatului birocratic.

*

O temă neexplorată: „Rolul filistinismului în Epoca modernă”. Cine se apucă?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*