Fractalii poetice… (2)

EFECT DE PIRAMIDĂ

Deja-vu

Efect de piramidă aflată într-o conversie permanentă

martoră la succesiunea şi baletul multitudinii de

cromozomi aranjaţi perfect şi ordonaţi să menţină

existenţa infinitelor forme finite.

 

O copie fidelă a Arhitectului nemuritor

ce-şi poartă la vedere pastorală sufletească

înveşmântată în purpura.

 

Viitorul poate fi probabil sau inexistent, depinde

cine rezolvă ecuaţia şi-şi pune semnătura:

fizicianul dedicate sau înţeleptul fără nume.

Relativ . . .

EA

Femeia de chihlimbar şi-a desfăcut

palmele în formă de Evantai.

El, stătea prins în muţenie, într-o lume

strâmtă şi strâmbă.

 

Un neînţeles ce-şi simţea dorinţele

arzandu-i pieptul, se zbătea din răsputeri

să nu le devină sclav. Lupta era pierdută însă.

 

Pe ea n-o putea privi în ochi, un foc

nevăzut îl îndepărta că pe-un străin.

Era străin de Ea.

 

Din perimetrul lui optuz, era greu

să-i memoreze substanţă.

Ceru îngăduinţă să poată urcă,

dar tălpile-i de lut îl duceau în derivă.

 

A plâns şi-a înţeles. În această

viaţă putea doar s-o contemple.

Un Geam străveziu îi despărţea.

 

PREA MULT

Un punct de lumină deasupra Universului.

Procesul alchimic al apei aflată într-o continuă

transformare.

Vibraţia contrastelor angajate în dansul cosmic

călăuzindu-mă spre irisul ochiului deschis către stele.

 

Exosferă matricei primordiale, născătoare

a Arborelui din care izvorăşte Mirul

cunoaşterii şi de la acel punct spre linia

orizontului, tăcerea, tăcerea ce vine de

nicăieri şi se duce pretutindeni.

 

Şi omul ce-şi respiră îngăduinţa în faţă unei porţi închise.

-Te rog, nu spune nimic: eu ating înţelegând totul.

Coroanei nu-i lipsesc perlele.

 

Piatra filosofală a formelor materiale îşi doarme

somnul acolo unde nisipul şi-a definit călătoria.

Nu poţi uita adevărul văzut căci buclă temporală

are un singur capăt, introspecţia finală a conştiinţei.

 

O CALE

Un pelerin aplecat către studiul propriei căi

contemplându-şi rădăcina în cristalul

micro-universului tangibil, a încercat printr-o

alchimie aparte să reducă totul la absurd,

 

băgând umanitatea într-un cub de zahăr

şi-a observat că la nivel cuantic, barierele

electromagnetice îşi pierd puterea, iar spiritul

interior interferează discret cu energia vacuumului.

 

Aceste concepte sunt specifice unei fiinţe profunde

situată în imediata apropiere a adevărului.

 

E necesară o interacţiune constantă cu realitatea.

Aceste idei novatoare schimbă în totalitate

tradiţia timpului şi înalță punctul de foc

al constanţei ființiale către o nouă era.

 

EU SUNT

Umbra întotdeauna îşi va urma forma

făcând o reflecţie asupra circumstanţelor moleculare.

Într-un bambus gol sunetul are o conotaţie aparte.

 

Teoria Relativităţii capătă sens.

 

Un singur punct asuns într-un val de ceaţă

arcuindu-şi frecvenţa între Alfa şi Omega.

Un cerc al structurilor paralele, un resort

neobosit ce nu cunoaşte singurătatea.

 

Eu? Un copil ce-şi trăieşte prezentul

cu stele pe ghete, un păstrător al

momentelor providenţiale.

 

Ninge în primăvars gândului

plin de trandafiri sălbatici,

rod al iubirii şi-al căutării de sine.

Am terminat acest puzzle

reconstituind un întreg al unei

imagini din fragmente decupate.

Totul se petrece în spatele ochilor închişi,

o era a trecut, o clipă vine.

 

NIHIL

Esenţa ce şi-a suportat conversia într-o infinitate de forme,

este adaosul perfect al neaşteptatelor dimensiuni.

Adevărul ne ţine împreună în jocul lui mistic, în

simplitatea lui extravagantă.

 

Universuri nevăzute, intangibile, inexplicabile,

îşi etalează misterul, vibraţia şi energia dincolo

de aura neantului.

 

Conexiune totală, perceptibilă la un nivel profund,

este acea speranţă şi vis al luntraşului că va ajunge

într-un final ajutat de vâslele-i firave în mijlocul

Oceanului.

 

Particula lui Dumnezeu ce-şi doarme somnul

în regatul ascuns şi noi toţi alergând către

podul speranţei dincolo de lentila ştiinţei,

căutând să atingem ultima dimensiune.

Adevărata cunoaştere începe dincolo de privire.

 

CUGETÂND 

Nu te grăbi să înghiţi, mai întâi vezi ce-ai în gură.

Nu alerga, te va prinde oboseală din urmă.

Nu vorbi prea mult şi fără folos că-ţi muşti limba.

Poţi să-ţi pui inima înaintea oricui, dar învaţă să nu te plângi că v-a fost rănită.

În orice om străluceşte un diamant, dăi atenţia cuvenită pentru că îţi poate fi chiar maestru.

Dacă înţelegi un sfat dat la timpul potrivit, vei fi scutit de-o mare suferinţă.

Trândăvia trupului o implică pe cea a minţii, ducând fiinţă către nefericire.

Dacă dirijorul are mâna bună, simfonia va fi perfectă.

Când faci un foc să fi atent, s-ar putea să ia foc tot satul.

Un om răbdător şi perseverent îşi află învăţătură în sine.

Cel care-şi învinge pasiunile este un soldat desăvârşit.

Necazul este un salt către o mare bucurie, primeşte-l aşa cum vine.

Nu doar bucata de pâine îi este necesară unui prunc,

dacă nu este educat degeaba îşi etalează farmecul trupului.

Stăpâneşte-ţi inima, doar aşa poţi ajunge propriul tău maestru.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*