Fractalii poetice…

MEMENTO MORI

Dacă priveşti dincolo de

limitele impuse

realizezi că eşti în centrul

legilor galactice,

ce ţin sub control întreaga

mecanică a lucrurilor.

 

Această textură

fină

ce penetrează realitatea                                                                                                                                                       

este expresia lui Dumnezeu.

 

Rămâi tăcut în  faţă ei şi a                                                                                                                                          

acestei teleportări a elementelor                                                                                                                              

iniţiale şi finale.                                                                                                                                                               

Zeul  morţii este un modelator,                                                                                                                                     

fără de care nu se poate.

Învăluit într-o perdea fină,                                                                                                                             

transpare uneori dezvăluindu-şi misterul.

 

Moartea este o TRECERE,                                                                                                                                           

nu este statică, este nedefinită,                                                                                                                                                    

perceptibilă uneori şi spectaculoasă.

 

Aburul cald „energia” ce populează lutul

frământându-l cu gingăşie este

un magician al timpului.

 

Toate porţile temporare

sunt deschise în faţa ei,

imprevizibilul drum.

 

Filmul unei vieţi, ea, moartea,

este căpitanul vasului

navigând pe oceanul străveziu

şi nestatornic.

 

În ultima clipă se arată,

o recunoşti, este una cu tine,

niciodată n-a stat deoparte.

 

Îţi întinde mâna să nu

te-mpiedici în pragul necunoscutului

şi-ţi depăşeşti teama însoţind-o.

 

Nu există sfârşit, este un nou început,                                                                                                           

incredibil puzzle.


NECUNOSCUTA

Moartea este o femeie frumoasă
cu părul lung, cănit și piele albă.
O Entitate eterică de sine stătătoare,
puternică și statornică, însoțitoare a formelor,
iubitoare a trecerii, nestigmatizând pe nimeni,
imparțială și comodă de la nașterea ființei
și până la ultima respirație.

O Geisha a Lumii.

Prezentă a părții stângi, urmărind evoluția
structurii matricei în devenire, fără
intervenții sau atingeri.
Moartea este o femeie frumoasă,
maternă prin natura ei și o mare iubitoare de artă.
Artistul i-a încredințat cheia feliei de viață.

NECUNOSCUTA …

MATEMATIC

Fortăreața minții este foarte fragilă,

o închisoare albă cu gratii nevăzute.

Timpul curge într-un singur sens dând

prioritate uneori grădinii arhetipale.

 

El, timpul, este părintele unor adevăruri

noi, trecând cu o precizie micrometrică.

Dispersia energiei se face lent, imperceptibil,

doar la o scară atomică a minții poti detecta

frecvența ei matematică.

 

Un proces alchimic în plină expansiune

și-un fapt de necontestat: corpul nostru

este o adevărată uzină nucleară,

o buclă temporară imprimată în codul genetic.

Arta. Opera unui Geniu.

MENTALIST

Toate variabilele sunt controlate printr-un impuls discret 

al minții clare.

Acest instrument ascuțit este util atâta timp cât îl

folosești detașat transformând totul într-un unic spectacol.

 

Nu este ușor să fii doar un martor undeva în culise

când scena e plină de actori ce-și joacă comediile/dramele,

încătușați în propriile lanțuri, atașați până la confuzie de

impresiile unor călătorii care de fapt nu există.

 

Speriați și introvertiți, lipsiți de curajul de-a trece

dincolo de limită. Ignoranța este opusul credinței.

 

Martorul nu are voie să intervină în decor, el doar

stă și privește lăcrimând în solitudine.

Apele „așa cum sunt ele” curg către vale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*