Marius şi „Frumoasa călătorie a urşilor panda…“

Spectacolul „Frumoasa călătorie a urşilor panda…“ de Matei Vişniec, montat la „Unteatru“ din Bucureşti de către cunoscuta regizoare Cătălina Buzoianu în anul 2011, are în distribuţie pe actorii Iolanda Covaci şi Marius Călugăriţa. Poate vă veţi întreba unde este acest teatru. Ei bine, există un loc, pe o străduţă din spatele CEC-ului de pe Calea Victoriei, o casă veche, în care câţiva tineri au amenajat „unteatru“, sau cel mai tânăr spaţiu de joc al Capitalei. De acolo a plecat într-un drum plin de peripeţii spectacolul de mai sus. Astfel, prezent la  Festivalul de Teatru Studio Piteşti în anul 2011, se întoarce acasă cu „Premiu pentru cel mai bun spectacol”. Porneşte apoi spre Festivalul Zile şi Nopti de Teatru – Brăila 2011. Urmează „Bursa de Creaţie” acordată de ICR Paris în anul 2012, apoi Festivalul de Teatru Underground – Arad 2012, Festivalul Naţional de Teatru Independent 2013, Iaşi Fringe Festival 2013, Festivalul Francofoniei Buzău 2013, Sibiu Fringe Festival 2014…

Şi totul a început într-o săliţă improvizată, într-o fostă sufragerie cu pereţi de cărămidă, în care nu încap mai mult de 30 de spectatori, şi o scenă care e atât de aproape, încât graniţele dintre cele două realităţi aproape se anulează. Sistemul de „a vinde” bilete este cu totul inedit. Intrarea nu costă nimic, însă, la sfârşitul reprezentaţiei, cei prezenţi au libertatea de a le face un dar actorilor. Un coşuleţ este aşezat la ieşirea din sală, la dispoziţia generozităţii publicului. Acest spaţiu cu parfum de interbelic, cu un foaier amenajat ca o bibliotecă, în care pot fi răsfoite cărţi de teatru, cu o scară interioară în spirală, plină cu lumânărele aprinse, este folosit până la cel mai mic detaliu de Cătălina Buzoianu, în această producţie pe care o semnează, „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”, după textul lui Matei Vişniec. Aici vom urmării doi actori într-o înşelătoare poveste de dragoste, de fapt o adevărată demonstraţie de actorie, „pe viu”. Două personaje, un spaţiu neconvenţional, decor aproape inexistent: o saltea, folosită drept pat şi sicriu, un scaun şi câteva cearşafuri. Regia mizează tocmai pe acestă scenografie sumară, pe care o suplineşte prin excelente infuzii de pantomimă, prin care actorii creează aproape o inflaţie de obiecte imaginare. Desfac sticle de vin imaginare, mănâncă feluri de mâncare imaginare, vorbesc la un telefon imaginar, deschid uşa cu o cheie imaginară… Totul se întâmplă undeva într-un non-timp şi un non-spaţiu care-şi vor dezvălui identitatea abia în ultimele minute ale spectacolului. Cătălina Buzoianu alege pentru această montare doi tineri actori, Iolanda Covaci şi Marius Călugăriţa, care îşi construiesc rolurile aproape fără greşeală, cu atenţie la detaliul de gest, atât de important în felul în care este gândit spectacolul. Jonglând în permanenţă cu stări contradictorii, cei doi realizează adevărate demonstraţii de actorie. Momentul în care Ea îl învaţă pe El să spună „A!”, în aşa fel încât rostirea literei să ţină locul tuturor cuvintelor din lume este în primul rând o lecţie despre puterea a ceea ce se află dincolo de cuvinte. „Spune «A!» ca şi cum mi-ai spune «te iubesc!»”.

Povestea dramaturgului, absurdă şi plină de umor, începe ca o poveste de dragoste din lumea noastră: doi tineri se trezesc într-o dimineaţă în acelaşi pat şi nu-şi amintesc nici cum au ajuns acolo, nici dacă au făcut dragoste, dar încep o relaţie. Convenţia este să petreacă împreună doar nouă nopţi, apoi ea să dispară pentru totdeauna. Sunt nouă nopţi care se scurg încet şi durează cât o viaţă, în care cei doi refac ritualul vechi şi nou al iubirii dintre un bărbat şi o femeie. Se descoperă unul pe altul, încep să se adulmece, se oferă unul altuia, încep să facă lucruri împreună şi să schimbe experienţe, apoi se ceartă, se însingurează şi devin mai atenţi la ceilalţi decât la ei înşişi… Scena în care ascultă împreună zgomotele vecinilor din imobil cum se propagă prin ziduri este cuceritoare şi trădează o excelentă cunoaştere şi asumare a psihologiei umane din partea interpreţilor. Finalul îi permite Cătălinei Bu­zoianu să se joace cu spaţiul şi să creeze unul din acele momente de magie de care teatrul ei a fost plin dintotdeauna. Spectatorii sunt invitaţi la nunta care se desfăşoară în podul casei vechi, iar „nuntaşii” îi privesc de pe scările cufundate în întuneric şi luminate doar de câteva candele aprinse. Când se întorc în sală, scaunele au dispărut şi toată lumea rămâne în picioare, de jur-împrejurul scenei, cu câte o lumânare în mână şi de-abia atunci începe…„frumoasa călătorie”…

Actorul Marius Călugăriţa s-a născut la 3 noiembrie 1977 în București. Tatăl său este actorul Nicolae (Nae) Călugăriţa, care joacă la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti (TES). Urmând pasiunea tatălui, pe care şi-a însuşit-o foarte bine şi el, Marius se înscrie la Facultatea de Teatru a Universităţii Ecologice din Bucureşti, ale cărei cursuri le urmează în perioada 1996-2000, la clasa profesorilor Constantin Codrescu, Vlad Rădescu, Doru Ana, George V Grigore. În anul 2000 susţine examenul de licență la Universitatea Națională de Teatru și Film I.L.Caragiale din București, luându-l cu brio. Joacă la Teatrul Nottara din Bucureşti în anul 2000 personajul Mircea Aldea din spectacolul „Gaiţele” de Al. Kirițescu (regia Constantin Codrescu), rol cu care îşi susţine şi lucrarea de licenţă. În anul 2001 joacă la Teatrul Mic din Bucureşti rolul Student în spectacolul „Wit” (Spirit) de M. Edson (regia Cătălina Buzoianu). După experienţa rolurilor din facultate şi a unor proiecte independente post licenţă, actorul Marius Călugăriţa se angajează la Teatrul Evreiesc de Stat (TES) începând cu anul 2002. Aici interpretează o pleiadă de personaje în multe spectacole în limba idiş, dar şi română. Astfel îl aflăm în personajul Frank al 6-lea, din spectacolul „Povestea unei bănci private” de Fr. Durrenmatt (regia Kinckes Elemer; 2002), Boris din „Cartea lui Ruth” de Mario Diament (regia Moshe Yassur; 2002), Samuel din „Fericirea furată” de Jacob Gordin (regia Moshe Yassur; 2002), Winkler din „Weekend in Paradise” de Arnold și Bach (regia Matei Alexandru; 2003), Ahaşveroş – un muzician din „Estera”, de Octavian Sava (regia Dominik Dembinski; 2004), Peteer van Daan din „Direct din Amsterdam … Anne Frank!” (regia Alexander Hausvater; 2004), Knacknisl din „Romanul unui om de afaceri”, după Sholem Aleichem (regia Harry Eliad; 2005), Tilly din „Cel care primeşte palme”, de Leonid Andreyev (regia Kincses Elemer; 2006), Diavolul din „Ghimpl Tam” (Ghimpl netotul), de I. B. Singer (regia Moshe Yassur; 2007), Cavalerul Templier din „Nathan The Wise” (Nathan înţeleptul) de G. E. Lessing (2008), Iosale din „Dinastia Efros” – de Jacob Gordin (regia Kincses Elemer; 2009), Tzwika din „The Puppeteer” (Păpuşarul) de Gilles Segal (regia Alexander Hausvater; 2010), Hoizik din „Proştii din Helem” de M. Gershenzon (regia Dan Tudor; 2011), Bernard din „Der Unbekanter” (Blestemul iubirii), de Jacob Gordin (regia Kincses Elemer; 2012), Haim Leib din „Magicianul din Lublin”, Cancelarul din „Regele pomanagiilor” de Israel Zangwill, Mecanicul din „Jocul de-a vacanţa” de Mihai Sebastian, Prinţul din „Cenuşăreasa”, Mehuel Meer din „Dibuk” de S. Ansky, Gabriel din „Karpilevski” de Jacob Weitzner, Ira Zimmer din „Băiatul din Brooklyn” de Donald Margulies, Dr. Fritz Gerlach din „Musca spaniolă” de Franz Arnold şi Ernst Bach, Popper din „Motke hoţul” de Shalom Ash, Regizorul din „Frau Hess şi grădinile ei” de Milton Frederick Marcus (regia Alexandru Hausvater; un cabaret de teatru, dans şi muzică), Aridz din „Purimşpil – o comedie” de Abraham Goldfaden, Vocea din „Exil în pământul uitării” de Benjamin Fondaine (spectacol de teatru – dans), David Mordehai din „Yentl” de Leah Napolin şi Isaac Bashevis Singer, Hoţmach din „Stele rătăcitoare” de Salom Alehem, Moişe Hasid din „Un rege Lear evreu” de Iacob Gordin, etc. Joacă şi în spectacolele „Duşmancele, o poveste de iubire” de Isaac Bashevis Singer (regia Claudiu Goga), „Blestemul iubirii” de Iacob Gordin (regia Kincses Elemer), „Dinastia Efros” de Iacob Gordin (regia Kincses Elemer), „A mid Jewish night dream” de William Shakespeare şi Andrei Munteanu (regia Andrei Munteanu) şi „Lobby Hero” de Kenneth Lonergan (regia Radu Iacoban). Se implică şi în alte proiecte independente şi colaborează şi cu alte istituţii teatrale şi spectaculare. Astfel, în afară de ceea ce am prezentat până acum, actorul Marius Călugăriţa joacă în piesa „Fă tu primul pas” de Jean Claude Carriere (regia Andrei Munteanu; 2014), spectacol prezentat la Teatrul de Artă din Bucureşti. La acelaşi teatru el mai apare în producţia „Unora le place swingul”, de Donna Hoke (regia Claudia Puşcău; 2013). La Teatrul Mignon din Bucureşti apare în distribuţia spectacolului „Noi doi… cu Leon” de Neil Simon (regia Laura Maria Vlădoiu). La Institutul Cultural Român de la Paris joacă în spectacolul studiu „Prinţesa din Clevedes” (2012).

Tânărul actor Marius Călugăriţa colaborează foarte bine cu redacţia secţiei de teatru radiofonic din cadrul Radiodifuziunii Române, numele său apărând pe genericul multor producţii teatrale ale acestei instituţii, precum: „Am fost un duşman al poporului”, „Vechiul Radio”, „Constantin cel Mare”, „Limir Emperor”, „Francesca Da Rimini”, „Greul Pământului”, „Mantaua”, „Povestea frumosului Elise”, „Prinţesa de rouă şi feciorul de împărat”, „Steaua lui Bison”, „Masa de şah”, „Povestea slujnicei Gudrun”, „Povestea porcului” şi „Omul în faţa istoriei sau Zgomotul furiei”, după opera şi viaţa lui Benjamin Fondane” (nominalizat la premiile UNITER în anul 2007). Apare în reclame publicitare TV, dintre care amintim: „Connex”, „Berea Noroc”, „Rompetrol”, etc. Ca premii şi distincţii primite de-a lungul carierei sale putem menţiona Premiul pentru cel mai bun spectacol – cu spectacolul „Frumoasa călătorie a urșilor Panda, spusă de un saxofonist care are o prietena la Frankfurt”, în cadrul Festivalului Internațional al Teatrului Studio (Pitești, 2011). În filme artistice de lung şi scurt metraj actorul Marius Călugăriţa apare destul de des. Astfel el se află pe genericul filmelor: „Suskind” (regia Rudolf von den Berg; 2012; rol Stage Actor), „Narcisa sălbatică” (serial Antena 1; 2010, rol Mihai), „Terminus Paradis” (regia L.Pintilie, 1998, rol Soldat), „Viața lui Napoleon” (RTL documentar istoric), „Schimb” (regia N. Mărgineanu), „Space Race” (sau „Race to the Moon”; regia Mark Everest, BBC, 2005; rol Komorov), „Portretul luptătorului în tinereţe” (regia Constantin Popescu, 2010, rol Partizan), etc. Participă la tururi speciale de festival în anii 2009 şi 2011, prin prezenţa spectaculară în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Idiș de la Montreal şi Festivalul de Teatru Evreiesc Ceh din Praga „Nouă Porți”. Ce înseamnă acum Teatrul Evreiesc de Stat (TES) pentru actorul Marius Călugăriţa? „Prieteni şi bucurii! Prieteni, datorită unui colectiv format din oameni excepţionali. Şi bucurii, datorită spectacolelor în care joc…

Cam asta înseamnă pe scurt TES pentru mine!” Marius Călugăriţa este un actor devotat actului scenic, dar şi cu o fragilitate sufletească asemănătoare cu cea a simpaticilor urşi panda, cei a căror călătorie ne-o descrie aşa de frumos în spectacolul doamnei Cătălina Buzoianu…  Merită să îl vedeți la lucru!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*