Povestea unui tablou…

Povestea unui tablou O poveste dintr-o poveste. Așa putem începe a scrie, în cele ce urmează, povestea unui tablou pictat de Peczely Antal în trecut, înainte de 1918, pe vremea imperiului Austro-Ungar și achiziționat, după căderea imperiului, în jurul anului 1920, de către un distins colecționar pe nume Marcel Săvulescu. Acesta l-a cumpărat de la un maghiar care după 1918 s-a hotărât să lichideze afacerile din România și să plece în Ungaria.

Despre distinsul colecționar și modul în care a achiziționat frumosul tablou se știe doar că prin anii 20 a lucrat la societatea MICA din Baia Mare, care, în acele timpuri, avea ca obiect de activitate extragerea aurului, pasiunea lui pentru tablouri genrând numeroase povești în timp! Așa cum s-a întâmplat în cazul multor dintre achizițiile lui, și pentru povestea noastră drumul culorilor acestei lucrări prin spațiul românesc tot atunci avea să înceapă. Un drum în care tabloul avea să fie lăsat moștenire de familie fiicei acestuia, Geta Săvulescu, devenită după căsătorie Geta Solomon, pentru ca într-un final al unui prim capitol, tabloul, dimpreună cu povestea lui, avea să să fie lăsat mai departe tot moștenire de către doamna Solomon ei, Andrei Solomon, nepotul distinsului colecționar Marcel Săvulescu.

Totul nu pare cu nimic deosebit până acum. O poveste a unui tablou cumpărat de către un om pasionat, păstrat cu grijă de câteva generații și care, mai târziu, avea să își schimbe din nou proprietarul cu un alt iubitor de artă dornic de o asemenea achiziție la un preț rezonabil.

Și ce alt tablou era mai potrivit decât cel despre care povestim acum, în care timpul ce se cufundă în culorile lui de atâția și atâția ani, găzduiește o frumoasă poveste? O lucrare în care un pictor de origine maghiară pare că se inspiră dintr-o poveste a unui renumit scriitor român, arătând și după o sută de ani că arta nu are bariere, nu judecă politic, cu are opreliști când este vorba de frumos, iar încă o dată putem spune că prin cultură putem genera punți de neimaginat.

O poveste în care pictorul de origine maghiară Peczely Antal pictează povestea soacrei cu trei nurori a scriitorului român Ion Creangă așezând pe pânză culori în ulei în tabloul cunoscut cu numele de „Soacra cu trei nurori”. Ce a impresionat mai mult a fost faptul că, într-un timp în care existau tensiuni politice între românii care doreau independența față de asupritori lor, o poveste românească a ajuns să inspire un pictor maghiar născându-se o operă de artă plină de culoare care chiar spune o poveste! Or, din povești se nasc alte povești, nu?!

Andrei, nepotul distinsului colecționar despre care am amintit mai sus, a fost cel cel care, într-o zi, a mai adăugat un capitol când a vândut tabloul unui tânăr colecționar bucureștean. „Am cumpărat tabloul necunoscând foarte bine valoarea picturii, am făcut totul din instinct cu ajutorul unui prieten care mi l-a recomandat, el m-a pus în legătură cu proprietarul și tot el este cel care, ulterior, a recondiționat rama tabloului. Nu m-a interesat decât să îmi placă și atât! Faptul că are și o poveste frumoasă a fost un plus, dar nu asta a contat, mi-a plăcut și l-am cumpărat”, ne-a destănuit noul propietar, dornic de a achiziționa un tablou semnat de un pictor despre care nu auzise prea multe, așa cum ne-a mărturisit, chiar dacă acesta face parte din galeria Națională a Ungariei, iar din cunoștințele noastre știim că picturile lui sunt cotate la renumite case de licitații din lume (dintre care amintim Casa de licitații Christis, Anglia, sau Waddington – Canada). Și uite așa se mai adaugă o pagină la o poveste despre un tablou inspirat dintr-o poveste. O poveste a aceluia care l-a pictat, dar și o poveste a aceluia care l-a achiziționat și care a reușit să îl aducă la București.