Social-democrații sunt, fără doar și poate, buni precupeți de iluzii deșarte. De la programul de guvernare clamat în campania electorală de anul trecut, de la care sunt nevoiți să abdice din lipsa lui de sustenabilitate, subtilizată sub nasul credulității românești, acum caută formule de tot soiul să-și repună guvernarea în termenii realității socio-economice autohtone și puțin le lipsește să recurgă la strategii de reglare economică radicalizate obiectiv în timpul guvernării Boc. Creșterea indicelui de colectare bugetară este, potrivit Ministerului Finanțelor, la cote destul de ridicate față de anii precedenți, dar și așa cifrele nu pot asigura derularea în grafic a promisiunilor din campania electorală și din programul de guvernare. Măsurile precipitate riscă dubla impozitare, așa cum a fost cazul proiectatei impozitări a cifrei de afaceri simultan cu impozitul pe profit, o măsură dictată de un guvern de neprofesioniști în condiții de criză profundă, nicidecum într-o țară care se declară a fi pe profit, cu creșterea economică cea mai mare în rândul țărilor UE numai cu un an în urmă.
Calculele lui Liviu Dragnea de la una din televiziunile de partid în timpul campaniei electorale sunt un fiasco pe care îl întrezăriseră din start marii economiști cărora le este mai prieten adevărul decât Platon. Aceasta a fost și rațiunea din care Guvernul Grindeanu trebuia să cadă cât mai urgent și fără a indica onest cauza demiterii; promisiunile nerealiste din campania electorală trebuiau basculate în cârca altcuiva așa încât PSD să o ia de la cap, în condițiile adevărului. „Proasta moștenire” era deja desuetă odată cu recunoașterea trendului ascendent al economiei românești de către PSD la câștigarea alegerilor. Consilierii partidului pe linie de psihologie a mulțimilor aveau deja motive să creadă că vigilența românilor poate fi amăgită prin aducerea în prim-plan a majorării salariilor, a schimbării miniștrilor, a polarizării disensiunilor din DNA, prin marșarea pe Comisia Parlamentară de anchetă a alegerilor din 2009, toate cu suportul precizărilor Curții Constituționale; dacă nu cu girul acesteia, măcar cu evocarea constituționalității acestor măsuri. Reacția mediului de afaceri e prompta, reacția bursei la fel – așa o releva cursul leu/euro.
Pe de altă parte, promisiunile de spectaculoase majorări salariale și de reechilibrare a pensiilor anunnțate inițial, sub Olguța Vasilescu trebuie să găsească o explicație plauzibilă, însă sindicatele au intrat și ele în jocul interselor politice. Dincolo însă de aceste adevăruri trenante, cu efect pe termen lung, pariul pe Justiție își crește mizele. Ghiță a trecut de mult în derizoriu, dar așa-zisele lui dezvăluiri au ecouri disimulate în conflicte intermediate inteligent. Laura Codruța Koveși nu este o țintă, ci doar o monedă de schimb într-un război al subsidiarității. Cu toate că CSM a decis sesizarea inspecției judiciare în cazul procurorilor DNA care au cerut să plece din parchetul condus de Laura Codruța Kovesi, iar alte voci din CSM au cerut preluarea cazului la Inalta Curte. Augustin Lazăr însă a precizat că ancheta privind înregistrările scurse spre media este de competența DNA – o anchetă internă, procurorul general urmând să asigure controlul legalității. Presa, vizibil implicată în conflictul pe care l-a creat și îl întreține părtinitor, își relevă angajamentele și accentuează cu supoziții cauzalitatea focalizând ipotetic. Simplistă sau nu, ipoteza că Liviu Dragnea își urmărește interesele din instanțe lucrând indirect e una sigur politicianistă și pe fondul animozităților din partid, a unor stări conflictuale, a unor revanșe, a unei brize de înnoire la vârf în PSD, se confruntă cu furtuna în care liderul partidului e tot mai împresurat de acuzații nu știm cât de întemeiate.
Liviu Dragnea este un luptător care a urcat vertiginos în carieră, iar după ce a ajuns aproape de țintă, nereușind să o atingă din cauza condamnării sale, se comportă ca un dictator, după cum scrie pe blogul său Victor Ponta, deși în cazul controlului ANAF la RICE Project nu îl găsește implicat direct: România nu poate fi condusă precum CJ Teleorman, spune Ponta. Readucerea în atenție a cazului TelDrum și, mai nou, a unor proprietăți în Brazilia ale liderului PSD sunt chestiuni care se contabilizează în cele din urmă în contul partidului, lasă de înțeles Victor Ponta care adaugă și el o acuză de care tot mai puțini se îndoiesc, inclusiv printre obedienți: Când un singur om are puterea și când o exercită doar în interesul său personal, să ne așteptăm la tot mai rău! Și răul a devenit deja furtună, iar PSD, ca și în cazul Năstase, dacă vrea să se salveze ca imagine, are deja cel puțin un precedent. Cât deja ALDE are obiecțiile sale față de reajustările Programului de Guvernare, cât în PSD excluderea „rebelilor” nu mai este o soluție, cât Klaus Iohannis dă o lecție de rigurozitate în urmarea interesului național și de promovare a imaginii țării, cât Laura Codruța Kovesi își face scrupulos datoria în fruntea DNA sub aprecieri oneste din afară, orice alte imixtiuni în protecția unei singure persoane sunt de prisos și dăunează statului de drept despre care vorbesc chiar și cei mai puțin îndreptățiți.
Lasă un răspuns