Ionela Mihuleac şi ale sale Vase de Cucuteni

Din cele mai vechi timpuri, încă din epoca neolitică, popoarele care viețuiau pe actualul teritoriu al României se îndeletniceau cu olăritul, mărturie fiind numeroasele vase și figurine ceramice descoperite în siturile arheologice. Această ocupație, ce necesită forță și îndemânare, a dus la dezvoltare și progres, în urmă cu mii de ani, i-a făcut pe oameni să găsească noi sensuri vieții prin puterea de a reprezenta lucrurile din orizontul imediat. Fie că e vorba de obiecte decorative, de vase, blide sau zeități păgâne întruchipate în ceramică, obiectele din cultura Cucuteniau un farmec aparte.

Există români care au reușit să stabilească un imens arc peste timp, readucând la viață astfel de lucruri. Ionela Mihuleac este un artist plastic, profesor, meșter și creator popular, care făurește obiecte ceramice inspirate din această tradiție străveche. De aproape 15 ani, profesoara studiază arta neolitică, iar în 2006 a avut prima expoziție personală, la Galeria Cupola din Iași, pe tema Vasele de Cucuteni. De atunci, participă frecvent la tabere de creație și târguri ale meșterilor populari de pe tot cuprinsul țării uimind publicul cu „obiectele preistorice” modelate chiar de ea. Ionela Mihuleac mai este și președinta „Asociaţiei Ars continua” ale cărei obiectiv este promovarea culturii neolitice, sub egida căreia, în fiecare an, organizează Simpozionul Internațional de Arte Vizuale „Human”. Ea participă şi în cadrul târgurilor de meșteri populari organizate de Muzeul Satului, din București. Apare vizitatorilor ca o făptură de lumină caldă, îmbrăcată într-o rochiță din in, simplă, coborând parcă din veacuri îndepărtate: o femeie dacă, ce se pregătea să frământe pâine și lutul.

Toate obiectele realizate de ea își așteptau cuminți admiratorii, sub un soare auriu de toamnă. Statuetele mici, cănuțele, opaițele, ulciorașele elegante, farfurioarele, încă păstrau urmele degetelor celei care le-a dat viață: Ionela Mihuleac, un adevărat promoter al artei Cucuteniene. „Sunt făcute manual, se vede cu ochiul liber. Lucruri simple, dar care au o încărcătură spirituală, pentru fiecare dintre noi. Ele devin semne călăuzitoare pentru viață. Vasele de lut sunt trupurile noastre, cu toată poezia din noi. Emoția cea mai simplă ne unește, despărțindu-ne veșnic…” Ionela Mihuleac s-a născut pe data de 1 aprilie 1968, chiar în localitatea Cucuteni. A absolvit Universitatea de Artă și Design din Iași. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și are studii masterale la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca. Începând cu anul 2005 a avut mai multe expoziții personale și participări la manifestări artistice de grup. „Ca artist, născut în Cucuteni, m-a fascinat în mod deosebit ceramica acestei culturi neolitice. Şi a stat multă vreme în umbra creațiilor mele. Astăzi, răspund provocării de a realiza și vase cucuteniene, tehnica neolitică de modelare manuală, pictare și ardere, face ca vasele create să fie unice, chiar dacă se încearcă repetarea formei și a culorilor. Marea varietate a originalelor permite o diversitate de creat, de o rară frumusețe decorativă și o deosebită bogăție de semnificații spirituale.”, a mai spus Ionela Mihuleac.

În 2002, Ionela Mihuleac s-a hotărât să-și ajute tatăl, să-și îndeplinească visul: organizarea unei tabere de sculptură în lemn, la Cucuteni. Artista mărturisește că atunci s-a produs o mare cotitură în viața ei. A descoperit o altă față a locului natal, datorită acestei expoziții în aer liber și a oamenilor care au venit cu lucrările lor. Au urmat, apoi, alte ediții, după care Ionela a avut ideea să organizeze un work-shop de modelaj, cu mai mulți copii din localitate. Împreună cu Eugenia Pop, o cunoscută ceramistă, artista s-a ocupat de toată organizarea acestui mare atelier: adusul lutului, confecționarea cuptorului pentru definitivat lucrările, etc. Deși greutățile financiare au fost multe, întotdeauna s-a găsit câte cineva care să le dea, cu drag, o mână de ajutor. Pentru viitor, Ionela Mihuleac ar vrea să organizeze chiar un atelier permanent la Cucuteni. Numele localităţii poate veni de la pasărea „Cucu – Ten” (zece, dece, IO, iar Cucul-Zeul (T, ca stâlp al cerului), este cel ce va veni singur şi va aduce noua creaţie în cuibul gata pregătit aici, fiind un As (11); „Cel cucuiat” (care vine de la „Cucuiata” (sau Cuca Măcăii) – căciula dacică „cu cucui”), sau de la „cucută” ca plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; cunoscută şi ca „dudău”, „buciniş”, „barba-călugărului”; otrava extrasă din această plantă era folosită de atenieni pentru otrăvirea unor osândiți („Socrate bău cucută”). Această ultimă explicitare se jusifică prin faptul că strămoşii arătau pumnii zeilor şi trăgeau cu săgeţi în cer, spre a întârzia venirea acestora, pentru că ştiau că acest fapt (sfârşitul timpului) va fi însoţit şi de cataclismul cosmic ce va schimba condiţiile de viaţă planetare şi va aduce vremea Judecăţii. Ionela Mihuleac, cea care readuce elementele simbolice milenare pe tărâmuri natale şi originale, duce astfel pe mai departe mesajul mut al simbolurilor cucuteniene. Atelierul de olărit de la Cucuteni va fi astfel o mică Mecca, de unde doritorii vor putea să ia „lumina”, spre a o duce pe mai departe celor ce trebuie să înţeleagă adevărul. Dacă îi va reuşi această inițiativă, în mod sigur va atrage numeroși turiști în zonă, dar va atrage și atenția asupra acestui domeniu fabulos al Culturii Cucuteni, cea care vine spre noi din mileniile V – III î.Hr., când încă nici piramidele nu se ridicau semeţe în fabulosul Egipt.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*