SIPA – între vitroliant și secretomanie cu iz de „fake news”…

De fapt, nici nu știi care sunt mai vinovați… Ăia care au intrat sau cei care i-au lăsat să intre?! Ba, mai grav, dacă ăia care i-au lăsat să intre sunt una și aceeași persoană cu cei ce au intrat?!… Și nu este vorba de un haos al „vizitelor” în arhive. Nici de o degringoladă în modul de organizare al accesului în arhiva SIPA. Pentru că măcar o certitudine putem avea în tot acest ghem al sistemului: cine a intrat acolo nu a mers „la bibliotecă”! Nu s-a dus să admire „mall”-ul cultural de la SIPA! Ci a avut teme precise.

Din păcate, din însăși felul în care se diluează impactul real al întregii povesti, o arhivă „desecretizată” la nivelul anumitor grupuri de interese, înainte poate de a fi dispusă desecretizarea unor secțiuni de către instituțiile „abilitate”, denotă că, în loc de tentația mioritică de a pune batista pe țambal (lucru care ar fi foarte simplu, dar nu acesta este interesul, ci menținerea subiectului la nivel suficient de zgomotos pentru a se ajunge la concluzia necesității secretizării definitive), scopul este cu totul altul (instituțional sau de grup organizat rămâne singura necunoscută a ecuației!). Pentru că, dacă instituțiile ar vrea să pună punct dezbaterilor din spațiul public, pur și simplu ar închide discuțiile pe care ele le alimentează periodic. Iar „biblioteca” SIPA ar deveni ceea ce ar trebui să fie: o arhivă.

Dar, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor arhive, în bibliorafturile SIPA există lucruri care trebuie eliminate. După, se vor putea pune lacătele pentru următorii 20-30 de ani!

Sigur, înaintea unei asemenea decizii, sub justificarea de se a vedea ce au văzut cei ce nu trebuiau să vadă, se forțează răscolirea oficială a arhivei. Cu note de inventariere și declasare punctuală, iar printre fișe, într-un al „n”- lea model berevoiești, se vor elimina definitiv fișele delicate. Pentru că nu cine cu cine s-a culcat interesează! Avem suficiente arhive de „can-can” -uri și facebook, iar astfel de „scurgeri” poti fi ușor clasate de către cei interesați drept „fake”-uri.

În fapt, însăși felul în care instituțiile „abilitate” pun pe tapet felul în care s-a realizat „accesarea” arhivei induce spre o zonă a „fake”-urilor! Pentru că a-i numi „vizitatori” pe cei ce au accesat arhiva, suspecți a priori pentru un abuz dincolo de curiozitatea de „can-can” (dimpotrivă, posibili făptași ai unor acțiuni, nu de violare a intimității unuia sau altuia, ci de atentat la siguranța națională), reprezintă mai mult de o fumigenă de decor. Căci nu contează ce au văzut acolo, ci ceea ce au cules pentru a folosi „afară”, dar și ceea ce au distrus pentru a nu mai fi folosit vreodată de către cei ce ar fi urmat după ei în vizite „politice” și de sistem în arhiva SIPA.

Iar lucrurile sunt simple: toți ce au intrat în arhivă, trebuie cercetați! Și nu este vorba dacă aveau sau nu certificate orniss ori alte țidule pe post de permise. Pentru că nu era vorba de o bibliotecă rurală! Ci de o arhivă cu rădăcini în trecut și muguri ce pot produce multe fisuri în viitorul securității naționale.

„Vizitatori” sunt cei ce merg prin galeriile de artă! „Lectorii” de bibliotecă SIPA sunt rozătoare cu scopuri precise. De la simpla adnotare pentru note de curs, sau „scurs”(!), până la cercetare în scop istoriografic sau monografic. Or, cei ce au intrat în arhiva SIPA nu scriau nici tomuri pentru posteritate, nu făceau nici studii pentru dizertații…

De aceea, dosarul deschis de procurorii DIICOT nu trebuie să rămână „in rem”, ci din el trebuie disjunse file individuale pentru toți cei ce au intrat, dar și pentru toți aceia care ar fi trebuit să nu le permită acestora să intre. Iar înființarea unei comisii care să studieze, evident, ceea ce nu au apucat primii, pentru că este greu să identifici filele pe care le-au cercetat antemergătorii sistemului poate reprezenta o breșă de securitate. Pentru că permisul de cititor, nici măcar „de vizitator”, se dă pentru o bibliotecă uzuală, comună. Fondurile speciale au nevoie de avize mult mai greu de obținut, basca fondurile secrete!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*