„Să fie să viitorim cu toţii!”

Actrița Anis Doroftei se naşte în ziua de 16.10.1980 în Bucureşti şi urmează Liceul „Constantin Brancuşi” în perioada 1994 – 1998, profilul Real. Pe atunci nu credea nici ea pe ce drum va porni într-o bună zi, pentru că aşa a şi fost. Într-o bună zi a simţit că are ceva de spus acestei lumi agitate şi neliniştite. Mai întâi a încercat să fie contabilă la o firmă, a încercat să fie antrenoare de fitness, a încercat să fie cântăreaţă, dar dintre toate încercările, cea care s-a dovedit mai puternică a fost încercarea de a se urca pe scena de teatru. Acolo, odată urcată, Anis era în lumea ei. Nu avea nevoie nici de text câteodată, comunicând cu spectatorii prin toţi porii fiinţei sale, prin pantomimă, prin mimă, dar ceea ce este mai important decât toate, prin sinceritate. Pentru această sinceritate a ei a trecut şi examenul de admitere la Facultatea de Teatru a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti în vara anului 2002, devenind studentă la clasa profesorilor Lucia Mureşan și George Grigore.

Au urmat trei ani plini de bucurii, de experienţe scenice extraordinare, cu personaje din Muşatescu, Caragiale, Alecsandri, dar şi Shakespeare, Mazilu, Mrozec, Ionescu, etc.  Au fost festivaluri de teatru studenţeşti, naţionale şi internaţionale, dar şi colaborări cu organizaţii nonguvernamentale de cultură şi artă. Odată cu susţinerea lucrării de licenţă, încă dornică de cunoaştere, Anis Doroftei se înscrie şi susţine examen de admitere la masterat în Arta Teatrală la aceeaşi facultate şi universitate de prestigiu, la clasa  profesoarei Adriana Marina Popovici. Susţine la terminarea acestor cursuri, în 2011, lucrarea de dizertație cu titlul „Procesul creator al actorului în cadrul comunicării scenice”. Apare pe scena Teatrul Foarte Mic din Bucureşti în producţia independentă „Noapte Americană”, la Teatrul de Comedie joacă în spectacolul „Vrem să fim fericiţi”, după texte de Tudor Mazilu, la Teatrul Arca are rol principal în spectacolul  „Întoarcerea de acasă“ de Ştefan Caraman, în regia lui Vinicius Tomescu, dar joacă aici şi „Noapte Americană”.

La Teatrul ACT apare în „Descurcăreţele”, spectacol de licenţă, iar la Teatrul de Artă din Deva se află în distribuţia spectacolului „Încornoratul”, o comedie spumoasă după operele celebrului Moliere. Pentru toate aceste eforturi deosebite făcute în greaua misiune pe care şi-a asumat-o, respectiv de a comunica cu adevărat cu spectatorii, Anis Doroftei a primit numeroase recunoaşteri ale meritelor sale, dar şi premii, precum: „Diploma de excelenţă la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamţ” (2005) pentru spectacolul „Vrem să fim fericiţi“ de Teodor Mazilu. A fost selectată în anul 2006 la Gala tânărului actor HOP – Mangalia și tot în anul 2006 primeşte Trofeul „Ştefan Bănică” la  Călăraşi în cadrul festivalului cu acelaşi nume, cu spectacolul „Vrem să fim fericiţi“ de Teodor Mazilu. În anul 2010 aşează în panoplie „Trofeul  Tulcea Festival 2010” cu spectacolul „Întoarcerea de acasă“ de Ştefan Caraman (regia artistică Vinicius Tomescu), apoi „Premiul de Popularitate” la Festivalul de Teatru „Davila Interfest“ de la  Piteşti, cu același spectacol. În anul 2011 primește „Premiul de Popularitate” la Festivalul de teatru „Davila Interfest Studio” – Piteşti, cu spectacolul „Noapte Americană” de Armen Zurabov (regia  Vinicius Tomescu). Ca şi experienţă de televiziune apare în seriale şi sitcomuri, precum La serviciu, La bloc, Secretul Mariei, Trăzniţi în Nato, Narcisa Sălbatică, Las Fiebinți, etc. Încearcă să colaboreze și cu zona showurilor de entertainments, ca: Adio, dar te iubesc, Să te prezint părinţilor şi Farse TV. Apare în spoturi publicitare şi de reclamă TV: Dannone, Paduden, Slim and lift Air, dar şi în Video clip-uri: Nackt / La servici / Imnul National. Filmele artistice cu Anis Doroftei pe generic devin din ce în ce mai numeroase: California Drimins, Bunraku (2008;  în regia lui Guy Moshe), The wolf man (2010), The necessary death of Charlie Country man (2012), The Timber (2012), The glass House (2010, Constantin Brâncuşi (documentar artistic; 2011), „2+2 =5” (regia Thomas Ciulei; 2012), „Şi dacă…“ (scurt metraj; 2008; regia Raluca Oprea), „Coji de nuci” (scurt metraj; regia Tedy Necula; 2010). Anis dublează voci pentru diverse filme, precum: „Weekend cu mama” (2009) şi film documentar „Sit Arheologic” (2012). Se implică ca și coordinator al echipei de filmare la producţia filmelor: Bunraku – 2008, Glass House – 2010, The Timber – 2012, The Necessary death of Charlie Country Man – 2012, Walking with the Enemy – 2012, What about Love – 2012, etc. În prezent este profesoară la o şcoală particulară de actorie, este actor, dar şi asistent de regie la firma „Central Casting”. Din dorinţa de a comunica şi-a însușit mai multe limbi străine, precum: engleza, spaniola, franceza, italiana, iar acum încearcă să învețe japoneza şi limba rusă.

De ce iubești teatru, Anis Doroftei ? Teatrul te face să vezi frânturi din propriul viitor posibil. El te obligă să te întrebi „Cine eşti?” şi să trăieşti pentru a-i povesti întâmplările.” Dacă acest viitor posibil este acum pe scena de teatru, atunci vom dori ca Anis Doroftei să interpreteze cât mai bine personajul asumat, pentru ca noi toţi, posibilii spectatori din acestă ţară, să avem şansa unui viitor minunat. Teatrul, ca proiecţie atemporală, poate consemna un viitor posibil. Atunci – conform unor noi reguli gramaticale puțin neacademice, putem spune: „Să fie să viitorim cu toţii!”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*