După ce a descoperit scheletul unui mamut în zona Valea Morilor din Chișinău, un grup de arheologi de la Academia de Științe a Moldovei a găsit tot aici vestigii senzaționale ale mai multor civilizații din mileniile II și V î.Hr., din secolele III, IV, VIII și IX î.Hr., din perioada Imperiului Roman târziu, din Evul Mediu, etc. Cercetătorii susțin că au scos la lumină obiecte cu titlu de unicat pentru Republica Moldova și sugerează autorităților să deschidă chiar în acest loc un muzeu. Valea Morilor este un lac situat în sectorul Buiucani, Chișinău, Republica Moldova. Denumirea de Buiucani poate veni de la „bui(e)cí” (bui(e)césc, vb. IV (reg.), (despre plante și vite) a crește peste măsură, a se dezvolta, a-i merge bine, sau despre oameni, cu înțeles de „a fi arogant, a se îngâmfa”, „Buiac” = adj. (reg.) cu înțeles de „care trăiește bine, răsfățat, zburdalnic, nebunatic, nechibzuit, care nu-și încape în piele și-i vine să zburde, care nu mai poate de bine. Iar denumirea de „Chișinău”, poate vei de la „chișíță”, cu sens de (reg.) „colivie pentru păsări”, dar și „moțul de păr de la încheietura dindărăt deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul; pensulă sau periuță de încondeiat ouăle (bijară, condei, vizaric, pămătuf, șomoiag, șterț, mănunchi, chită, ciucure de tei, mătură, mănunchi, chită de flori, legătură de câteva tuleie de porumb, cunună, maldăr, grămadă de vase de lemn care încap unul în altul (precum matrioștile rusești: chișița mare = 14 vase; chișița mică = 12 vase; „dintr-una în alta”, ca zonă „oferită” mai multor posibilități, pe care o descoperi în timp), legătură de lemne despicate de scânduri, de șindrile; „chișiță”, ca diminutiv de la „kika” = plete (chica), sau „kitica”=buchet. Mai descoperim un „chișíg” (chișíguri, s.n.(reg.), ca unealtă, accesorii, sau „catrafuse”.
Lacul Valea Morilor a fost construit în anul 1952 și în perioada sovietică a purtat denumirea de Lacul Comsomolist . Suprafața întregii zone (lac + parc) este de 102 hectare. Proiectul parcului a fost elaborat de către colectivul de autori sub conducerea arhitectului R. Curt. Parcul este situat pe un teren de o suprafață cu un relief variat și are 4 intrări. Lacul de o suprafață de 34 hectare reprezintă centrul compoziției peisajului. În jurul lacului este o alee circulară de o lungime de 2,5 kilometri. Aproape jumătate din teritoriu este acoperit de zone verzi. Aici se afla Teatrul de vara cu 5 mii de locuri, cinematograful „De zi”, pavilionul de șah și joc de dame, orășelul pentru copii „Andrieș”, plaja și alte atracții. Pe teritoriul parcului este situată zona liberă de antreprenoriat, Moldexpo. Pe data de 28 iulie 2006 a fost observat un număr mare de pești morți plutind la suprafața apei. Conform Mișcării Ecologiste din Moldova fauna lacului a murit din cauza lipsei de oxigen și acumulării de nămol, stratul căruia atingea de la 1,5 m până la 5 m grosime. În urma unei ședințe speciale s-a decis curățarea lacului, drenarea acestuia fiind inițiată în toamna anului 2006, proces care a decurs ulterior cu lungi intermitențe. Lucrările au fost stopate în 2008 din cauza elementelor toxice depistate în nămol, fiind reluate în 2009 și 2010. În 2011 au fost consolidate malurile și apa a început să fie din nou acumulată în lac. În anul următor a fost salubrizat parcul, iar în jurul lacului a fost instalat un gard de protecție și pavaj. Pe parcursul lucrărilor de curățare au fost descoperite, pe lângă obuze datând din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oase și vestigii care au dus la o serie de cercetări arheologice de salvare întreprinse de Academia de Științe a Moldovei. Acestea au depistat fosile de mamuți și mastodonți, dar și rămășițele unor așezări care apărțin culturilor Precucuteni-Tripolie A (mil. V î.Hr.), Cucuteni-Tripolie și Sântana de Mureș-Cerneahov (sec. III-IV d.Hr.). Acum se află în faza de reconstrucție scările care altădată erau un obiectiv turistic. Patrimoniul arheologic al oraşului Chişinău a început să fie pus în valoare începând cu anii ‘50 ai secolului trecut. Prin cercetări perieghetice au fost descoperite o serie de aşezări din paleolitic-evul mediu dezvoltat. Două din ele au fost cercetate prin săpături. Este vorba de aşezarea hallstattiană situată la marginea de nord-est a oraşului, cercetată în anii 1955-1956 de către A.I. Meljukova, şi de cea care aparţine culturii Sântana de Mureş-Cernjahov, cercetată de E.A. Rikman în anul 1956. Ultima este situată pe versantul de nord al văii Husia din zona Petricani a oraşului. Descoperiri din perioada hallstattiană au fost efectuate în zona Buiucanilor Vechi în anul 1982. Valea Morilor a devenit o zona de interes sporit pentru arheologi din primăvara anului 2009, când în procesul lucrărilor de reconstrucţie a lacului, au fost degajate resturile unei aşezări umane pluristratificate. La momentul descoperirii s-a constatat că o parte a acesteia fusese deja distrusă în procesul de construcţie şi amenajare ulterioară a lacului, iar o altă parte necesita săpături de salvare de urgență, deoarece pericolul distrugerii și dispariției totale era iminent. În anii 2009-2010 o echipă de cercetători de la Centrul Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al ASM a efectuat în această aşezare cercetări arheologice de salvare. Săpăturile au scos în evidenţă mai multe nivele de locuire din diferite perioade istorice. Cel mai vechi aparţine culturii Precucuteni-Tripolie A (faza Precucuteni III) (mil. V î.Hr.). În acest nivel au fost cercetate vestigiile unei construcţii de suprafaţă cu tavanul de lut amestecat cu pleavă aşternut pe un pat de bârne despicate şi a câtorva gropi ritualice. Din ele a fost recuperată ceramică fină cu decor canelat, incizat şi pictură roşie crudă, ceramică grosieră decorată cu alveole, impresiuni executate cu unghia, proeminenţe, unelte de muncă din piatră (râşniţe, frecătoare) şi silex (gratoare, lame retuşate etc.), statuete antropomorfe, o măsuţă-altar decorată cu caneluri şi pictură roşie crudă. Dintre formele de vas atestate se remarcă vasele bitronconice, vasele cu corpul bombat, fructierele, vasele piriforme, capacele, străchinile, lingurile, polonicele, chiupurile. Aşezarea a fost descoperită de către paleontologul Teodor Obadă. Echipa de cercetare din anul 2009 era compusă din: Sergiu Bodean (responsabil), Sergiu Popovici, Vitalie Burlacu. În anul 2010 echipa a fost formată din: Oleg Leviţki, dr. habilitat (responsabil), Sergiu Bodean, Serghei Agulnicov, Vitalie Burlacu, Sergiu Pop. În nivelul de locuire care aparţine culturii Cucuteni-Tripolie (etapa „Tripolie B II”) au fost descoperite fragmente de vase bitronconice, străchini pictate cu negru, negru şi roşu, fragmente de vase Cucuteni C, unelte de silex.
Un interes aparte prezintă o groapă cercetată în acest nivel care pe lângă fragmentele ceramice caracteristice perioadei conţinea numeroase fragmente de vatră şi capul unei figurine zoomorfe. Perioadei hallstattiene îi aparţine o groapă menajeră cercetată în anul 2010. Din umplutura ei provin fragmente de ceramică grosieră şi fină cu decor canelat, oase de animale, fusaiole, pietre. Nivelul de locuire din epoca antică (cultura Sântana de Mureş- Cernjahov, sec. III-IV) este reprezentat în aşezare prin gropi menajere. În ele, precum şi în stratul de cultură, a fost descoperită ceramică cenuşie lucrată la roată, fragmente de amfore romane, un fragment de fibulă de bronz, o mărgică. Suprafaţa aşezării a fost locuită şi în evul mediu timpuriu, dovadă servind vestigiile a trei bordeie şi a câtorva gropi menajere din acea perioadă. Bordeiele erau înzestrate cu cuptoare pietrar, în ele fiind descoperite fragmente de ceramică cu decor în formă de linii incizate ondulate, fusaiole, unelte de muncă din piatră. Evul mediu dezvoltat este reprezentat în exclusivitate prin material ceramic. Materialele rezultate în urma cercetărilor din aşezarea Chişinău „Valea Morilor” aduc noi contribuţii la cunoaşterea habitatului uman în această zonă începând cu preistoria şi terminând cu epoca medievală. În premieră pe teritoriul oraşului Chişinău, aici au fost descoperite şi cercetate vestigii din epoca eneolitică. Rezultatele acestor investigaţii vor contribui la o mai bună cunoaştere a istoriei oraşului Chişinău şi vor fi incluse în lucrările de sinteză privind istoria lui. Săpăturile, aducând la suprafață obiecte atribuite unei vaste perioade istorice – de la paleolitic până în secolul XIX al erei noastre, au devenit cu atât mai interesante. „Primele descoperiri datează din mileniul V î.Hr. – resturile unei locuințe și două gropi din care am recuperat vase întregi, statuete antropomorfe unicat pentru teritoriul RM”, ne spune Sergiu Bodean, cercetător la Institutul Patrimoniului Cultural al ASM, conducătorul șantierului arheologic. „Următorul nivel stratigrafic datează din mileniul III, din care am recuperat fragmente de vase pictate. Am depistat în sol nivelul secolului XV î.Hr. – este vorba de cultura arheologică „Noua” din epoca bronzului, vestigii ale secolelor III-IV din epoca antică tardivă, o cultură a Imperiului Roman tardiv. În straturile superioare ale scoarței terestre am găsit un bordei medieval, vase din ceramică așa cum au fost lăsate de locuitorii așezării în epoca Evului Mediu. Avem vestigii și din secolele XI-XII, tot epoca medievală timpurie. Podoabe si vase din secolele XVII-XIX au mai fost depistate în straturile superioare ale solului”, precizează savantul. Deși Chișinăul este un oraș cu vechi tradiții, până în prezent aici nu s-au efectuat cercetări arheologice. Grupul de experți a debutat aici cu primele descoperiri pe cont propriu, fără niciun sprijin din partea instituțiilor statului. „Mai bine de o lună facem săpături în Valea Morilor și nu ne ia nimeni în seamă. Autoritățile din Republica Moldova, indiferent de culoarea lor politică, nu sunt interesate de arheologie. Nu putem să lăsăm un monument arheologic să fie distrus, așa că facem voluntariat. Am descoperit vestigii ale culturii Dridu, o populație prin excelență românească, răspândită pe tot teritoriul Republicii Moldova și pe cel de lângă Prut, spre Carpați, în stepele Bugeacului și Bărăganului, până în curbura Carpaților. Această cultură a stat la bazele cristalizării etosului românesc”, a relatat Sergiu Popovici, cercetător la ASM. În această zonă de agrement a capitalei, experții solicită deschiderea unui muzeu sub cerul liber. „În țările civilizate, pe locul unde se descoperă un os de mamut, se construiește imediat un monument ce reprezintă omul primitiv. Acolo vin turiștii și lasă bani grei. Noi posedăm un patrimoniu imens din promovarea căruia Republica Moldova ar putea să beneficieze enorm”, consideră experții intervievați.
Lasă un răspuns