Guvernul Tudose Scatiu și ficatul cronicizat de oboseală al românului…

Ideal ar fi să tragem obloanele o vreme… Măcar până își rezolvă guvernații polițele pe care le au cu multinaționalele. Pentru că tot ceea ce se întâmplă acum nu este îndreptat în mod obligatoriu împotriva firmelor românești. Nu ele sunt ținta. Prin ele, însă, prin raportarea la acel caracter „a priori” considerat evazionist al existenței în sine a unei firme românești (și nu ar fi motiv pentru 500-600 000 de plângeri la CEDO?!), în fapt, în justificarea aberațiilor fiscale pe care le pregătesc împotriva noastră, ei vor să ajungă la banii multinaționalele.

Noi ar trebui să ne suspendăm din tot ceea se întâmplă până termină ăștia de hăcuit cu programul, nu de guvernare, ci de executare a listei polițelor scrise de infractori, tot ce au în vizor! Ar trebui să dispărem la propriu spre propria noastră salvare! Să ne suspendăm firmele astea amărâte, să le mutăm în „paradisul” bulgăresc, pentru a ne putea întoarce acasă în anul Centenarului. Altminteri, în lupta firmelor românești cu cel mai mare dușman al țării, statul de fildeș al guvernului social-democrat, plin cu bostanuri de lut în loc de mintea de pe urmă, vom dispărea…

Și nu ar fi de mirare să vedem tradusă această agresiune în formule tot mai fățișe. Prin punerea unei ținte pe fațada de preaplin a multinaționalelor și demararea unui război demagogic la adresa acestor „paradisuri”. Pentru că, lipsiți de o minimă pregătire, netrecuți prin lupta cu economia de piață, prin eforturile de supraviețuire a unei companii private, trăitori doar la suzeta cu dulcele lapte al banului public, guvernanții asta au înțeles: că și multinaționalele sunt parte a fenomenologiei anti-socialiste (!) reprezentate de paradisurile fiscale.

Și probabil vom vedea din ce în ce mai des în logoreea guvernamentală argumentații în care multinaționalele vor fi făcute principalele vinovate pentru sărăcia și pauperizarea ce urmează. O pauperizare globală, bine gospodărită pe cap de locuitor și firmă… Căci așa se va închide cercul roșu al guvernării social-democrate. Cu reușita de a fi pauperizat, nu doar omul de rând, nu doar firmele private, ci absolut totul, țara și statul la propriu.

În declarațiile acestui Mengele de Gartea, „dr. Dragnea”, războiul este dus împotriva multinaționalele. Care i-au stricat jocurile mai agârț, iar lotrul nu iartă. Trâmbițează fără nici o jenă că multinaționalele raportează prea puțin profit. Și atunci vrea să le agațe într-un laț cu ajutorul căruia să stoarcă tot ce se poate.

Intenția nu este doar rea, ci de-a dreptul machiavelică și nu mai are nici o legătură cu neintervenția statului în treburile privaților. Iar recapitalizarea obligatorie a firmelor este doar o măsură în noul program de guvernare prin care guvernanții vor obliga multinaționalele să raporteze ceea ce „deportau” prin fluxuri financiare spre companiile mamă. Noi? Vom fi doar justificarea, căci neavând curajul să se ia direct de ele, să le creeze lor o legislație specifică, guvernanții vor lovi totul, noi devenind din nou „victime colaterale”.

Căci, vinovate pentru luarea acestor măsuri vor fi miile de firme românești unde guvernanții au constat că buticul lui nea Ion și agroferma de balcon a lui nea Gheorghe nu mai au în conturi banii cu care au pornit la drum. Și pentru că nu înțeleg cum funcționează o firmă, pesemne li s-a năzărit că acolo se face un soi de evaziune. Firma a fost „decapitalizată”, iar patronii, paria trecutului, paria prezentului, au băgat banii în buzunar.

Imbecilitatea este însă când ficatul lui nea Tudose de mare! Pentru că a pregăti o măsură în care să obligi buticarul să recapitalizeze obligatoriu, cu bani de acasă, evident, doar pentru a ajunge la multinaționale, la banii din conturile lor cam golașe, va pune pe butuci și restul de economie de subzistență.

S-a instalat dară guvernul Tudose Scatiu Scăpătatu’… Să-i fie de bine! Dar în loc să înceapă cu adevărata restanță care ne arde ca imagine a ceea ce lăsăm viitorului, că banii se fac, se duc, iar se fac, în loc să înceapă prima ședință a executivului cu problema celei mai grave întârzieri, pregătirea Centenarului, guvernul este ocupat cu executarea, pentru că asta se va întâmpla, a mii de firme.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*