Degringolada guvernamentală în care se află România este comentată şi în presa americană. Şi se scrie numai de rău. Citesc siderat ştiri nu despre frumuseţea ţării noastre şi despre faptele demne ale românilor, ci despre cum un partid îşi încalcă în mod ruşinos promisiunile. Imediat după alegerile din decembrie anul trecut, în atmosfera triumfalistă a PSD-ului victorios, am scris articolul Mediocritatea la putere. Mulţi au fost şocaţi, mi-au spus că nu am dreptate, fiindcă acum Romnaia va respira aerul curat al unei conduceri luminate! N-au trecut nici câteva săptămâni şi „conducerea luminată” a scos în stradă oamenii să o conteste prin proteste vehemente şi îndelungate. Un găinar, şeful PSD, un mediocru fără ruşine, a încercat să dea o lege care să-l scape pe el şi pe alţi infractori de la puşcărie! Apoi a venit nenorocirea cu primul ministru. Încă nu s-a întâmplat ca un partid la putere să ceară demisia premierului pe care tocmai l-a propus şi l-a susţinut, fără să i se dea nici o şansă să arate ce poate! Aceeaşi soarta îl aşteaptă şi pe noul prim-ministru, dacă nu joacă aşa cum îi cânta cocoşul mediocru şef.
La fel, s-a promis creşterea vertiginoasă a pensiilor, a celor care au votat cu puterea, ca acum să se spună că nu mai sunt bani nici pentru pensile sărace! Unde sunt banii? Fiindcă oamenii şi-au plătit pensiile cât au muncit, e dreptul lor! Cine i-a jecmănit? Unde s-au dus? Pe ce gârlă? Şi totul se petrece fără nici o reacţie, fiindcă în România nu mai există opoziţie, nu mai există partide, toţi sunt la putere, o putere fără putere, confuză, anarhică, ticăloasă.
S-a intrat într-un colaps total, la limita schizofreniei, cu replici din zona subculturală, analfabetă, fiindcă nu e nimic de ras în această mascaradă, în care o întreagă clasă politică se lasă tărâtă în mizerii cu ecou internaţional de un aşa-zis lider, un măscărici, al cărui loc este la puşcărie (este condamnat la doi ani închisoare pentru fraudă în serviciu), nu în fruntea unui partid la putere.
Ce fel de politicieni sunt aceştia care acceptă să fie conduşi de un condamnat la închisoare? Nu mai au demnitate românii? Se încalcă toate legile lumii, de la cele tribale la cele moderne, într-un context internaţional favorabil totuşi României, care i-ar fi putut aduce foloase, dacă politicienii îşi făceau datoria, adică datoria de a fi cu poporul.
Un politician bun este cel care se află, în orice împrejurări, numai de partea celor mulţi, iar dacă aceştia îi cer să plece, trebuie imediat să-şi facă valiza. Nu, la noi politicienii proşti conduc ţara de 30 de ani, sunt aceiaşi, se schimbă doar tatăl cu fiul. O adevărată schizofrenie, cum am spus, fiindcă nu există nici o soluţie de normalitate.
Ce triumfalism era acum şase luni! Ce s-a ales din el? Ceea ce înseamnă că mediocritatea a ştiut să mintă frumos. La acest capitol, nu ne întrece nimeni. Tot ne uităm în ograda altora! Destul! Să ne vedem de ale noastre. Măcar pentru trei zile, cât ţine la noi o minune, să nu ne mai gândim cum să furăm, cum să-i înşelăm pe alţii, ci să ne gândim la ţară! Să terminăm cu glumele idioate! Nu cu glume se conduce o ţară! Fără un guvern stabil, o ţară nu poate funcţiona. Fără un guvern stabil, preşedintele ei este un figurant. Suntem mai rău decât pe vremea comunismului, fiindcă dictatura găsea soluţiile ei de stabilitate, dovadă că a durat 45 de ani!
Acum, România rezistă fiindcă se află între două mari cârje, America şi UE. La acest adăpost, clasa politică îşi face de cap, îşi ridică poalele fără ruşine, fiindcă în această degringoladă, iată, nu mai apare nici un român curat să le dea peste bot şarlatanilor. Oamenii cinstiţi au murit sau stau deoparte. Oare să nu mai aibă România nici un politician cinstit? Nu există nici o mână de politicieni care să înţeleagă că aşa nu se mai poate? Unde e clasa politică nouă? Unde sunt tinerii şcoliţi, fiindcă viitorul ţării este al lor?!
Şi, în acest marasm, e de la sine înţeles că masa, poporul, va supravieţui prin vechea metodă a descurcărelii în paralel cu această coruptă, mediocră şi bolnavă clasă politică. Va există o Românie tăcută, ca şi până acum, care îşi va vedea de sucul propriu.
Dar nu este normal. Cât timp îşi va mai duce poporul asupritorii în cârcă? Cât timp va mai privi ca la teatru şantajul fără capăt al udemeristilor? Cât timp ne vom mai lăsa conduşi de alţii?
Istoria României este o dovadă că în cele mai grele momente ale lor, românii s-au descurcat singuri, şi-au arătat tăria ancestrală, au găsit soluţiile să iasă şi de sub jugul barbar, şi de sub jugul turcesc, şi de sub jugul rusesc. Sigur, e mai greu să iasă de sub jugul românesc, de sub jugul bestiilor din interior.
În situaţia actuală, atât de întunecată, nu văd salvarea decât în Dumnezeu, adică în credinţa străbuna şi în dragostea curată pentru patrie. La distopia politică actuală, există o astfel de reacţie, în credinţă şi patriotism. Iar credinţa şi patrotismul sunt forțe de neînvins.
Puternicii zilei, mediocritatea de la putere, se joacă cu focul, ei pun paiele pe rug şi tot ei îşi abrogă toate incendiile. Dar cu credinţa şi iubirea de patrie a românilor tăcuţi nu se pot juca!
Cu foarte multa dreptate prezentati jugurile puse la grumazul Romaniei de catre straini,pe care le-a purtat si de care Romania a scapat in mod miraculos,spun strainii ce urmaresc istoria milenara a romanilor,si prin lupta spun istoricii onesti.Jugul actual de care sa scape neamul romanesc nu e jugul romanilor ci a celor care in mod perfid si miselesc se dau drept romani ascunzandu-si ticalos provenienta etnica.Astia sant bestiile din interior si nu romanii.Mai e cate-o coada de topor,dar e nesemnificativa fata de puzderia de lifte straine care au invadat tara atat din afara cat si din interiorul tarii si care s-au infipt ca plosnitele in fruntea a aproape a tot ce misca pe taramul economic,cultural,national istoric si mai ales pe taramul politic.Politica nu o fac romanii ci invadatorii.E foarte greu sa scapi de astia,dar nu imposibil.Sant convins ca li se apropie sutul catre turul pantalonilor aia terfeliti prin orgii privindu-i din spate.