Avocatul „norodului”?! Poate nărodul guvernului!

Păi de ce să mai fie „al poporului”?! Să fie de acum tot al lor, nu?! Că ei știu cel mai bine ce îi trebuie poporului… Iar reprezentarea norodului să se facă tot prin ei. Nărozii aleși și nealeși. Ei să decidă unde, când și cum să intervină „avocatul” pentru ei! De fapt, oricum era al lor. Nu al țării, nu al oamenilor de rând, nu al nevolnicilor și săracilor. Mai își băga el nasul în câte o curte cu țambre ce stau să cadă, dar niciodată nu se arăta fățiș ca fiind doar al puterii. Deși oricum știam cu toții la care stăpân se pleca din șalele de cauciuc…

Acum însă, Avocatul poporului va fi cu toate statele la ei. Nu va mai sta cu urechea lungită spre cererile divanului, să nu sară din nerozie vreo nevoie a acestuia, să se mire apoi că a fost uitat la partea de finanțare. Acum se va muta și cu salariu, și cu pensia, aia e!, pe borderoul de ministru asimilat.

El ar fi trebuit să fie aidoma unui lider sindical. Unul al poporului. Căci reprezenta interesele nărodului, fie și numai pe hârtie, în interacțiunea cu abuzurile, dezinteresul sfidător și ignoranța batjocoritoare a instituțiilor care picau toate povară în spatele simplului om. Sigur, aidoma marilor lideri de sindicat, supraviețuitori peste decenii și guverne, era, nu apropiat intereselor țării, ci părtinitor sistemului. Adică toată lumea știa pe ce parte a tușei stătea.

Dar măcar mai avea și țara acolo o etichetă de reprezentare. Și iluzia că măcar cu numele instituția era de partea sa. Și nu conta că întreg conținutul era doar un cap de sifon atașat intereselor sulfuroase ale guvernanților. Pentru că, poate, cândva, s-ar fi găsit și un fond pe măsura formei. Un om care chiar să fie cât o instituție. Să fie un Avocat al poporului.

Or, de la o zeamă lungă, la ce să ne fi așteptat?!… Să-și termine mandatele, să plece la pensie și să urmeze poate unul mai apropiat de suferința țării. Și se vede treabă că ar fi fost o posibilitate. Așa că parlamentarii s-au grăbit și au frământat aluatul aerat din tava servită poporului până l-au scos cu totul de acolo. Ce îi trebuie țării un Avocat al poporului?! Îi dăm un avocat al nostru în relația cu poporul. În primă fază, „în relația cu”, apoi, fățiș, contra lui. Că s-a mai văzut…

Lui Zeamă-lungă îi va fi dară mutat blidul de ciorbă la guvern. Va deveni ministru cu acte în regulă, iar piftia de la pensie o va mânca în regim special. Dar nu pentru contribuțiile lui, la politica lor, se va face această detașare în interes guvernamental. Individul contează prea puțin. Azi este, mâine poate servi răcitura la gamelă. Instituția?! Ea contează! Să fie și ea a lor.

Țării?!… Cât mai puțină reprezentare. Și nici un instrument, nu de intimidare a clasei politice, nici măcar de deranj a fețelor de mârlani.

Și totuși, suntem în fața unui non-sens cu adevărat socialist. Avocatul poporului parte din marea lor adunare (măcar de era una masonică, dar este de un comunism scăpătat, un comunism fără comuniști, mult mai diabolic!). Căci, la nivel de funcții, ar trebui sesizat un conflict între ideea de avocat în exercițiu, fie de acum și la (in)dispoziția poporului, căci tot cu iz avocățesc se va servi ciorba, și rangul asimilat ca ministru în exercițiu.

Dar aleșii merg mai departe. Au acaparat CCR-ul, care a ajuns să furnizeze cele mai negre decizii pentru viitorul democrației. Și care funcționa mai bine când nu funcționa, luând decizii din ani în paști, când doar lefurile erau o constantă a activității, că măcar nu făceau aceste pocinoguri, nu le aduceau la limita suportabilității democratice, le evitau, unii dintre șefii CCR meritând acum laude pentru ezitările lor, pentru că, o decizie luată, e luată și produce efecte…

Așa și cu Avocatul poporului. Îl știam acolo, se maimuțărea cu una dintre fețe spre popor, și mâinile pe la spate băgate în sacul cu bunăvoințe al sistemului, dar nu era cu totul „la ei”. Acum, însă, alesul vrea să-l transfere pe de-a întregul în Executiv, să-l înregimenteze guvernamental, că politic era oricum în ofsaid față de noi, lărgind echipa de lucru împotriva felului de  manifestare și apărare a intereselor sale a țării.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*