Corifeii despre Eminescu – plăsmuiri lirice de Romeo Tarhon

Vor seca albii de ape
Cu parfum de crini în cale,
Stele-i vor clipi sub pleoape
Peste locul gropii sale.
(George Calinescu)

.

Eminescu este darul
Dăruit românilor,
Pasiunea și amarul
Ce le-au dat străbunii lor.
(Antonie Plămădeală)

.

Eminescu este sfântul
Vremii-n veacuri cuvenită,
De la el preia Cuvântul
Dumnezeu și i-l recită.
(Calinic Argeșanu)

.

Eminescu întruchipă
Jertfa operei în patimi,
Dar de cristică risipă
De cuvinte și de lacrimi.
(Constantin Galeriu)

.

Eminescu-i afirmarea
Fibrelor de neam eterne,
Doina lui e lăcrimarea
Ce în suflet ne-o așterne.
(Nicolae Iorga)

.

Eminescu-i un părinte
Apostolic, sfântă rază,
Clăditorul din cuvinte
Ce ne evanghelizează…
(Tudor Arghezi)

.

Eminescu e o sumă
Lirică, cea mai înaltă,
Cel ce-adună și îndrumă
Voievozii laolaltă.
(Petre Ţuţea)

.

Eminescu e creștinul
Autentic ce rezultă
Din poet; Omul, deplinul,
Mintea luminată, cultă!
(Nicolae Corneanu)

.

Eminescu e avutul
Ce-l avem, frumosul, bunul,
Înger ce și-a pus sărutul
Pe cuvântul ce mulți spunu-l…
(Tudor Vianu)

.

Eminescu-i pururi zeul
Tânăr, chipeș, blând, cuminte…
Și-și e sieși dumnezeul
Peste lumea-i din cuvinte.
(Alexandru Vlahuţă)

.

Eminescu, să-l apropii,
S-a-nălțat la cer și soare
Și la Dumnezeu, pe proprii
Aripi veșnic zburătoare.
(Nichifor Crainic)

.

Eminescu-n versuri cântă
Dragostea, femeia, luna…
Dar mai dragă și mai sfântă
Îi e Țara, totdeauna!
(Garabet Ibrăileanu)

.

Eminescu-i cel ce-nstrună
Dulce cânt din versuri line,
Cu cât slova-i e mai bună,
Cu-atât țării lui mai bine.
(Vasile Alecsandri)

.

Eminescu și-a lui Doină
Ne sunt Biblie de sânge,
Inima în piept ne-nmoină
Cu-al ei viers ce parcă plânge…
(Octavian Goga)

.

Eminescu e Icoană
De iubire fără seamăn
Și de inimă orfană
Fără sângele ei geamăn…
(Veronica Micle)

.

Eminescu și-a lui gamă
Lirică nu au pereche,
Ziditor e, ce înstramă
Limba lumii, cea mai veche.
(Edgar Papu)

.

Eminescu-i frumuseţea
Unui sfânt fără prihană
Ce-și coboară-n noi blândețea
De pe cruce și-n icoană.
(I.L. Caragiale)

.

Eminescu umbra-și duce
Și și-o bate-n cuie însuși
La răscrucea de pe cruce
Răstignindu-se în plânsu-și.
(Radu Gyr)

.

Eminescu este nume
Pentru țară – România,
Și-i durerea dusă-n lume,
Lacrima, dorul, mânia…
(Nichita Stănescu)

.

Eminescu este grinda,
Cifrul nației române,
Iar noi piatra, casa, tinda,
Colbul ce din noi rămâne…
(Adrian Păunescu)

.

Neamul românesc prin dânsul
Sacrul drept la nepieire
Și-l asigură, prin plânsul
Doinei lui de rătăcire…
(Mircea Eliade)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*