Tema cercetării – combaterea şi eliminarea sărăciei globale prin teoria capitalismului educat. Ipoteza de lucru: Constituie banii cauza sărăciei, a decalajelor dintre state şi dintre oameni, respectiv dintre state bogate şi state sărace, om bogat şi om sărac. Pentru verificarea acestei ipoteze de lucru putem recurge la metodologie multiplă aplicabilă în teren: chestionare în societatea civilă, anchete sociale, sondaje de opinie. Aceste instrumente de verificare a ipotezei de lucru se vor aplica atât pe plan naţional cât şi pe plan european şi chiar internaţional. Argumentarea necesară pentru a vedea dacă întradevăr banii sunt cauza şi nu efectul sărăciei globale.
Apariţia banilor a avut loc cum bine se ştie din antichitate ca mijloc de schimb între producătorii de diverse produse, bunuri, servicii ş.a. Aceste schimburi aveau loc până atunci în formă de troc – marfă contra marfă.
Apariţia şi baterea diverselor monede în diverse state, imperii, regate se părea că este soluţia optimă ideală. Despre dezvoltarea şi evoluţia formelor banilor plecând de la monede, prin banii fiduciani şi mai nou prin carduri de diverse forme nu putem decât să fim bucuroşi. Acest capital financiar s-a realizat de-a lungul timpului cu ajutorul oamenilor inteligenţi şi stă şi azi la soluţionarea problemelor şi a schimburilor economice dintre state bogate şi sărace. Pe lângă acest capitol financiar, se mai poate vorbi în cadrul conceptului de capitalism şi de bogăţii naturale ale solului, subsolului, tezaure de aur şi alte genuri de bogăţii care intră în visteria unei ţări, firme, concern, holding. O altă formă de capital, de astă dată consider eu ca fiind şi cea mai importantă o reprezintă exodul de creiere – inteligenţa umană.
Rolul banilor în marile conflicte ale omenirii
Este binecunoscută importanţa pe care o reprezentau războaiele de cucerire duse de-a lungul istoriei de marile imperii coloniale prezente în anumite perioade istorice: aş numi imperiul roman, imperiul mongol, turc, imperiul habsburgic, nazismul, imperiul canadian, englez, francez, spaniol, portughez, austro-ungar, imperiul ţarist, nipon şi mai nou sub o altă formă imperiul american.
Toate aceste imperii nu au făcut altceva pe perioade de sute de ani de zile să aducă cu forţa din coloniile lor bogăţii sub diverse forme; de la bijuterii, pietre preţioase, sclavi, ţiţei, cărbuni până la savanţi, oameni de ştiinţă care să le rezolve probleme naţionale ale statelor respective ex: cercetători în fizica atomică, nucleară, în chimie, în astronautică, comunicaţii, telecomunicaţii dar mai ales în domeniul militar – cel al dezvoltării armelor atomice, bacteriologice, rachete cu rază lungă şi medie de acţiune, armamente supertehnologizate. Pentru ce se fac toate acestea şi astăzi? – pentru putere şi supremaţie mondială. Deci rolul banilor nu se poate nesocoti în confflagraţiile lumii civilizate, moderne. Este normal ca astăzi în jurul marilor puteri, să fie sărăcie iar ei să oprivească ca pe o problemă globală, dar ar fi mai normal ca să-nceapă să înapoieze cam tot ce-au luat cu forţa de la actualele state sărace.
Scurtă descriere a societăţilor civile de-a lungul istoriei până astăzi
Societăţile agrare – în aceste societăţi oamenii se îndeletniceau cu ceea ce le oferea natura: vânătoare, pescuit, agricultură, pomicultură, creşterea animalelor, rădăcini de plante cu care membrii cetelor, ginţilor, triburilor se hrăneau. Liderii deveneau bărbaţii care dovedeau meşteşug şi pricepere în aceste îndeletniciri. Familiile constituiau de fapt tocmai grupul, ceata, tribul. Exemple sunt în istorie. Schimburile în societăţile agrare se făceau pe bază de troc.
Societăţile industriale – în aceste societăţi apar breslele, manufacturile, o diviziune soacială a muncii bazată pe nevoia de îndeletniciri, noi meserii. Ca urmare a unor invenţii ca roata dinţată, motorul cu abur, telefonia în societatea industrială omul aleargă nebuneşte după acumulrea de capital financiar, material prin orice mijloace şi în timp cât mai scurt. Apar fărădelegile, crimele. Tâlhăriile, furturile, divergenţele de toate genurile, care au existat şi în societăţile agrare dar nu cu aceeaşi intesitate şi densitate. Apar realizările oamenilor de ştiinţă: automobilul, avioanele cu reacţie, rachete, nave de război ultraperformante, submarine nucleare de cercetare cosmică, de comunicare, de supraveghere a omenirii într-o ideologie de democraţie. Schimbările se făceau în majoritatea cazurilor atât la nivel naţional cât şi internaţional prin intermediul banilor.
Societăţile post-industriale. Sunt societăţile actuale în care acumularea de capital este o luptă permanentă zi şi noapte. Au apărut televiziunile, radioul, telefonia mobilă, calculatorul, substanţe chimice produse de oameni de ştiinţă în laboratoare de cercetare, s-au amplificat şi s-au extins cercetările militare. Toate cele arătate mai sus s-au făcut doar pentru bani. De aceea eu consider că actualmente banii reprezintă cauză a tuturor efectelor negative din întreaga lume. Sunt de acord ca fiecare să trăiască funcţie de ducaţie, de ceea ce ştie să facă, să-şi făurească libertatea sub toate aspectele ei democratice, dar numai funcţie de aptitudinile şi compentenţele personale. Sunt de acord cu tehnologiile care uşurează viaţa oamenilor, cu descoperirile unor vaccinuri, leacuri împotriva marilor şi noilor boli ale omenirii de azi (cancerul, bolile psihice, SIDA ş.a.)
Apariţia acestor boli, în special a cancerului şi HIV-ului în perioade istorice moderne mă face să cred că ele, aceste boli, au apărut ca un efect la frământările, neajunsurile, nevoile, trebuinţele individuale şi de grup sau de familie. Aşadar degaba descoperim antidoturi dacă nu distrugem cauza. Vom merge din efect în efect fără a rezolva vreodată problemele globale, în speţă sărăcia, decalajele uriaşe dintre angajaţii aceleiaşi firme, instituţii de stat, corupţie, mită, furturi, evaziuni fiscale prin ingineriifinanciare, crime, crima organizată sub toate formele sale. Dacă cei ce produc aceste forme de delicvenţe sociale negative nu vor mai avea moneda de schimb banul lichid la purtător, nu se vor mai putea gândi la îmbogăţire necontrolată, imediată prin orice mijloace şi mai ales nu vor mai putea dormi pe dobânda din bănci. Poate că jocul economic internaţional astăzi nu se poate gândi la altă formă mai bună de schimb decât banul dar soluţia există. Nu trebuie decât să o vedem, să o cunoaştem şi să avem puterea să o aplicăm oricât de dureroasă ar fi ea. Ţinând cont de faptul că se tinde spre globalizare, spre eliminarea sau diminuarea sărăciei, spre libertate de mişcare şi gândire cred că a sosit timpul să găsim înlocuitori ai banului, indiferent că este dolar, euro, liră sterilină, yen japonez, ş-a.
În fond, oamenii se angajează în lupta cu viaţa pentru educaţie (şcolară, extraşcolară) pentru a-şi asigura cele necesare unui trai decent: mă refer la dreptul de a poseda locuinţă, bunuri de folosinţă îndelungată, produse de orice gen, servicii de toate categoriile, hrană, urmaşi. Dacă această educaţie ar ţine de o industrie pe perioadă lungă şi nu pe o investiţie minimal educativă pentru a obţine câştig imediat, capitalismul prin educaţie ar putea elimina sau diminua toate efectele negative produse de banulcâştigat prin orice mijloc şi cât mai rapid. Este necesară o reaşezare a omenirii pe principiul egalităţii în drepturi, pe recunoaşterea meritelor şi a competenţelor individuale. Arondarea oamenilor prin firmele, instituţiile de stat la produse, bunuri, servicii pe care să le execute chiar conducătorii respectivelor unităţi prin contracte cu alte firme producătoare de utilităţi necesare traiului propriilor angajaţi, ar aşeza şi stratifica oamenii funcţie de competenţă, integritate morală, conştiinţă. Astfel ei vor fi eliminaţi nefăcând faţă funcţiei de lider sau conducător la nivelul celorlalte structuri din unităţile respective.
Vor fi oameni care-şi vor câştiga existenţa prin inteligenţa mâinilor (breslaşii) şi oameni care-şi vor câştiga existenţa prin inteligenţa materiei cenuşii. Nu rămâne decât ca cele două categorii să dorească să coopereze şi să convieţuiască fie local, fie naţional, fie internaţional. Prin apariţia calculatoarelor şi a bazelor de date, controlul social ar fi exact şi riguros, iar organele abilitate cu respectarea legilor, a normelor şi a regulilor sociale nu s-ar ocupa decât de controlul legal, firesc al unei democraţii locale sau internaţionale.
Instituţiile de apărare naţionale, internaţionale nu s-ar ocupa decât de pace, securitate fără intervenţii în forţă. Terorismul – noul tip de război – va dispare cu desăvârşire, nemaivând cu ce să plătească provocarea de arme de orice gen. Prin amplasările de bănci de date în puncte strategice se pot controla mai toate fărădelegile. Produsele, fie ele animale, chimice, vegetariene, alcoolice, tutunul, cafeaua, drogurile au formă, au miros, au termen de garanţie deci nu pot fi depozitate prea mult timp şi apoi valorificate.
Politicienii trebuie să înţeleagă că marea problemă a omenirii – sărăcia – nu se poate combate decât printr-un capitalism educat de investiţie lungă.
Instituţiile statului, unităţile productive există, nu rămâne decât ca ele să accepte remodelarea capitalismului prin educaţie. În mod sigur nici un muncitor nu a inventat viaţa pentru a poseda altceva decât ceea ce merită prin propria-i educaţie. Sindromul puterii, fie el în familie, fie în guverne, fie în alte forme de unităţi economice ar dispare ca urmare a scoaterii banilor lichizi şi a înlocuirii lor cu cele necesare traiului. Familiile vor fi nevoite să muncească şi să aibe câţi copii vor, nemaiputând specula greşelile, bunăvoinţa oamenilor, toleranţa lor, mila lor. Într-o concluzie – dispărând cauza banii – se vor diminua şi efectele negative, delicvenţele. Libertatea de mişcare, de exprimare, pluripartidismul nu vor avea de suferit în capitalismul prin educaţie. Toate aceste argumente aduse de mine se pot verifica, se pot analiza în orice perioadă istorică şi prin orice instrument de lucru sociologic.
De asemenea, decalajele dintre rolurile şi statutele sociale vor fi substanţial reduse tot ca urmare a scoaterii banilor lichizi la purtător. Desigur statele îşi vor putea păstra moneda proprie în vederea schimburilor economice internaţionale. Expansiunile economice prin reţele de companii transnaţionale, holdinguri, concerne nu vor mai putea spăla bani prin mijloace numai de ei ştiute. Controlul economiilor subterane al producerii şi vânzării de armamente moderne (pentru redresările economice statale) va fi posibil tot ca urmare a scoaterii banilor lichizi la purtător. Foruriile internaţionale, OU, FMI, diversele bănci de împrumut pentru dezvoltare nu vor mai putea să acorde împrumuturi ca apoi să ia dobândă, care nu-i decât o formă sigură de dezvoltare economică a celor ce le administrează pe perioade de timp îndelungate. Dând împrumutul, aceste firme obligă statele să-şi exploateze proprii cetăţeni, lipsindu-i de anumite drepturi, pentru a putea plăti în timp util tranşele către firmele mondiale binevoitoare. Pentru vârfurile elitelor, din orice domeniu al vieţii sociale, culturale, economice ar veni nu trebuie decât să avem stimă, respect deosebit şi mândria că şi ei sunt oameni şi crează pentru oameni. Pentru cei certaţi cu legea nu vreau să fiu înţeles greşit, nu trebuie să-i înţelegem la nesfârşit şi să lăsăm criminalii, hoţii, delicvenţii să circule liberi pe străzi.
Pentru oamenii cu probleme, handicapuri fizice, psihice există deja instituţiile abilitate care se pot ocupa de problemele lor tot prin servicii, produse, bunuri, funcţie de pregătirea, comportamentul financiar. Pentru copii – ei fiind viitorul omenirii – cred că trebuie îmbunătăţite metodele de educaţie – începând cu familia, şcoala, societatea civilă pregătindu-i pentru acest capitalism prin educaţie pe o perioadă lungă de timp. Pentru bătrâni, pensionari, instituţiile la care au lucrat vor avea sarcina şi datoria să le asigure cele necesare traiului până la finalul vieţii lor. Dacă aceste instituţii se desfinţează în timp, sarcinile pensionarilor vor fi predate ministerelor de resort. Pentru copiii străzii – ei provenind în marea majoritate din familii dezmembrate soluţia este tot un capitalism prin educaţie în timp şi nu doar până la vârsta majoratului.
Timpul liber, concedii, călătorii de afaceri, excursii, vizite în străinătate se pot realiza prin transferurile de date din ţara de origine spre locul dorit de solicitant. Pentru satisfacere şi cerere de servicii, bunuri, produse suplimentare se va ţine cont de coeficientul de educaţie al fiecărui individ în parte, coeficient ce va fi transmis prin băncile de date locale, naţionale, internaţionale.
Desigur vor apărea şi alte genuri de sustrageri de la normalitate, de la legalitate, dar cred că se merită încercat. Nu ştiu dacă ipoteza se va verifica prin eşantioane naţionale şi internaţionale dar analiza şi sinteza celor prezentate mai sus, spun că da – banul este cauza sărăciei, a decalajelor dintre oameni. Înlocuirea banilor cu bunuri, produse, servicii, marfă, funcţie de capitalul educativ al fiecăruia este imperioasă şi categorică.
Material realizat de Florin Mitel
Lasă un răspuns