Citeam zilele trecute un excelent editorial scris de jurnalistul Sorin Cehan, intitulat sugestiv „Încotro?” și publicat în „Jurnalul Românesc” de la Viena. Sorin Cehan este președintele Uniunii Jurnaliștilor Români de Pretutindeni și cunoaște bine situația românilor din Diaspora și legăturile dificile cu Țara Mamă, datorită autorităților ignorante și autiste față de problema emigrației. „România a ajuns să aibă cea mai mare diasporă din Uniunea Europeană, iar potrivit unui raport ONU, numărul românilor care au emigrat a crescut cu șapte la sută în fiecare an. O creștere care nu s-a oprit niciodată, în ciuda schimbărilor politice din România. În ciuda președintelui ales de diaspora, care prevede că românii se vor întoarce atunci când la noi va fi meritocrație. Adică mai stăm puțin. Dar în timp ce populația diasporei crește, remitențele, banii trimiși acasă de muncitorii din Occident, scad. Este un paradox care poate fi interpretat prin slăbirea legăturilor cu țara, prin emigrarea familiilor în totalitate, astfel încât nu mai are cine să primească banii. Astfel se evaporează o resursă esențială a economiei românești, aportul de valută din străinătate, care a echilibrat atâția ani deficitul de cont curent al țării, acum în valoare de peste patru miliarde de euro” scrie Sorin Cehan.
Președintele UJRP realizează o analiză lucidă și critică față de nepăsarea iresponasbilă a autorităților de la București față de Diaspora: „Anul trecut în octombrie, guvernul de atunci anunța cu litere mari megaprogramul Start-up Diaspora, prin care „românii plecați în străinătate, care se întorc în țară, vor putea primi fonduri europene de până la 40.000 Euro, pentru a-și deschide o afacere în România”. Anunțul era însoțit de precizarea că viitorii antreprenori nu vor primi banii direct, ci prin intermediul unor organizații care administrează banii din schema de finanțare. Deja precizarea era în măsură să ridice semne de întrebare, de ce ar fi nevoie de intermediari care să controleze banii destinați „antreprenorilor din diaspora”? Este doar o întrebare retorică, birocrația este zdrobitoare pentru astfel de proiecte, e greu și pentru cei care sunt înfipți bine în sistem să ajungă la bani și să facă ceva util cu ei, nu să-i toace pe principiul „și așa sunt bani europeni”. Precizarea din regulamentul de participare la proiect dovedește, fără tăgadă, cum suntem luați de proști: pot administra fondurile cei care „Demonstrează desfășurarea (…) de activități de promovare și susținere a drepturilor românilor din Diaspora (…)”. Așa că a pornit cursa de asociere a unor ong-uri din România cu asociații din diaspora care puteau „demonstra” astfel de activități. Cum se va termina nu se știe, lista cu cei selectați să administreze acești bani este, deocamdată, secretă. Este doar un exemplu de cât de rupt de realitate este aparatul guvernamental față de românii din diaspora, care ar putea aduce în țară, dacă ar avea încredere, mult mai mult decât se încearcă să se fure prin proiecte dubioase de tip Diaspora Start-up. Cu asemenea proiecte se produce doar un efect de respingere a celor care ar vrea să se întoarcă”.
Sorin Cehan are foarte mare dreptate. Bucureștiul prin MAE sau DRP nu e în stare să gestioneze legătura cu puternica și influenta comunitate românească din Diaspora, care este de fapt o nouă Românie, una cu adevărat liberă. Ambasadele, consulatele, birourile de turism din străinătate (mai puțin cel din Viena) ale României par că ignoră nevoile românilor din Diaspora, care sunt buni doar o dată la patru ani ca pretext pentru fraudarea alegerilor și masă de manevră manipulabilă pentru găștile însetate de putere și de bani ale politicienilor de la București. Tot mai mult reprezentanții românilor din Diaspora declară că nu vor să mai fie doar masa de manevră pentru un București, care ignoră chiar drepturile și libertățile românilor din România. În țara noastră, în tot mai multe regiuni, în special în Transilvania, românii sunt discriminați etnic, economic și religios, chiar pentru că sunt ortodocși sau greco-catolici. Pe zi ce trece, România dispare demografic dar niciun guvern, președinte sau parlamentar nu se sesizează și nu se fac legi pentru încurajarea natalității. În general politicienii noștri nu au copii, ei sunt prea mult ocupați cu obiectivarea vieții personale în plăceri și corupție ca să înțeleagă că România piere la propriu prin scăderea catastrofală a natalității. În țara noastră, multe femei din clasa politică conducătoare nu au copii și deci nu înțeleg sau nu le interesează gravitatea situației demografice. Nu există în parlament sau în guvern o femeie cu peste trei copii care să facă politică și să promoveze un pachet de legi pentru natalitate.
Declinul demografic înregistrat în România a fost de 66 718 locuitori pe întreg anul 2016 şi deja peste 30.800 de persoane în primele trei luni ale acestui an. România este una din țările cu cea mai înaltă rată a declinului demografic, conform unui raport al Organizației Națiunilor Unite. Un raport lansat recent arată că țara noastră ocupă locul al 18-lea într-un top unde află alături de state precum Siria, Moldova, Puerto Rico, Micronesia, Samoa Americană, Saint Pierre and Miquelon, Insulele Cook dar și Bulgaria, Estonia, Ucraina, Letonia, Muntenegru, Africa de Sud, Serbia, Lituania, Slovenia sau Ungaria. Aceste țări se confruntă și se vor confrunta cu scăderea natalității, cu exodul de populație către alte orizonturi. Dispariția demografică a României între granițele statului actual e o chestiune de câțiva zeci de ani dacă continuă declinul demografic și scăderea natalității. Pachete de legi pentru creșterea natalității politicienii români nu fac și nici nu-i interesează pentru că nici ei nu au mulți copii sau nici unul măcar: exemplu președintele țării. În consecință imigrația islamică cu un puternic cult natalist de opt-zece copii pe familie va umple acest gol demografic? În Diaspora se nasc se pare mai mulți copii de români decât în România, ceea ce face din această comunitate o posibilitate a viitorului supraviețuirii neamului nostru.
Singura șansă de continuitate a neamului românesc în Europa este, paradoxal, Diaspora română. Aici se nasc conform unor statistici noi mai mulți copii decât în Țara Mamă. De aceea este absolut necesar ca Diaspora să se organzeze imediat politic, cultural și economic pentru supraviețuirea națiunii române. România din granițele firești este acaparată de o clică politică impotentă și neglijentă, care nu reușește să salveze țara de la declinul demografic, economic și de fenomenul corupției. „Securismul” a devenit un mod firesc și letal pentru democrația națională de a se face politică în România, lucru care înăbușe inițiativa de relansare a națiunii române. Diasporei îi revine rolul istoric, acolo unde românii se pot manifesta economic, politic, moral și, iată, demografic, cu adevărat liberi, de a construi un nou proiect de comunitate națională. Diasporenii nu pot și nu trebuie să mai stea la mâna unor politiiceni autiști și corupți de la București, care nu înțeleg și nu vor să înțeleagă să colaboreze spre binele și prosperitatea națiunii. La București interesele personale sau ale unor multinaționale (apud ambasade) sunt mai importante decât interesele naționale. Nu întâmplător, Transilvania „o ia la vale”, treptat și ghidat de forte externe, spre controlul unei alte puteri regionale, iar SRI pare blocat într-un proiect menșevic și nu face nimic să salveze situația și ofițerii să respecte jurământul depus față de țară.
În ultimii ani, Viena a devenit centrul cel mai influent și cel mai activ al Diasporei române. Aici e sediul Asociației Culturale „Mihai Eminescu” și centrul Uniunii Jurnaliștilor Români de Pretutindeni. La Viena se întâlnesc cele mai valoroase personalități din Țara Mamă și din Europa sau întreaga lume pentru a discuta proiecte comune de colaborare pe toate planurile: economic, politic, cultural în vederea bunului mers al națiunii române. Paradoxal, azi Viena este „centrul nervos” al națiunii române din Diaspora. Nu de mult în parlamentul vienez românii au fost omagiați într-o amplă manifestare politico-culturală. Zilele acestea acad. I.A. Pop, o conștiință vie a istoriografiei noastre, conferențiază la Viena, lucru ce întărește rolul cultural-politic al capitalei Austriei în spațiul românesc european. Cred că a sosit vremea ca românii din Diaspora să se organizeze solid la Viena într-un Consiliu Național Central al românilor din Diaspora, care să cuprindă reprezentanții tuturor asociațiilor și organizațiilor românești din Diaspora, care să coordoneze necesitățiile, interesele și nevoile acestei puternice comunități naționale de peste patru miloane de locuitori, să le reprezinte în mod egal interesele în negocierile cu Bucureștiul și mai ales drepturile față de forurile europene și a instituțiile din țările gazdă. Consiliul Național Central al românilor din Diaspora ar putea fi reînnoit printr-un congres la patru ani în urma unor alegeri organizate în fiecare țară unde locuiește o importantă colectivitate românească. Acest forum democrat al românilor din Diaspora cu sediul la Viena ar putea avea aleși prin vot un președinte, vicepreședinți și secretari care să gestioneze nevoile, necesitățile și mai ales speranțele românilor din Europa, America și Israel. Ar fi un organism de conducere necesar a aceste noi Românii din afara granițelor statului român. Diaspora este conștiința păstrării identității românești astăzi în lume. A sosit vremea ca această România Liberă din afară, Diaspora română să se organizeze și să trezească conștiințele tuturor românilor pentru ca Țara Mamă să renască cultural, politic, economic și să nu piară demografic. E vremea să se inverseze rolurile istorice, ca Diaspora română să salveze România. E posibil ca Viena să devină capitala Diasporei române? Eu cred că da!
Lasă un răspuns