Directorul Muzeului Judetean Mures, Soos Zoltan, a declarat încă din luna iunie 2015, faptul că în urma săpăturilor arheologice preventive pe ruta viitoarei şosele de centură a municipiului Târgu Mureş, la hotarul localităţilor Sângeorgiu de Mureş şi Ernei, au fost descoperite urme ale unei aşezări neolitice, o necropolă de la sfârşitul epocii bronzului şi obiecte din prima epocă a fierului. Arheologii de la Muzeul Judeţean Mureş au dezvelit pe valea pârăului Trebici urme ale unei aşezări neolitice, la care se adaugă până acum 21 de morminte de la sfârşitul epocii bronzului (cultura Noua), în care defunctul a fost depus în poziţie chircită, cu ofranda depusă în vase ceramice, iar printre descoperiri se mai regăsesc un cuptor, dar şi un vas de provizii de dimensiuni mari, care datează din prima epocă a fierului, de acum peste 3000 de ani (cultura Gava, prima parte a mileniului 1 î.Hr.). Este vorba despre un sat care dateaza din epoca bronzului, dar sunt şi urmele unei foste tabare romane. În zonă, în doar doi ani, în urma lucrărilor efectuate, au fost scoase la lumina nouă situri arheologice.
Gal Szilard, arheolog, explică: „Am descoperit mai multe complexe care datează din perioada eneolitică. Am mai găsit şi mai multe locuinţe care provin din perioada migraţiilor.” În aşezarea din epoca bronzului scheletele descoperite se aflau în poziţie chircită. „Acest ritual, înmormântarea în poziţie chircită, a fost tipic în perioada culturilor din preistorie”, mai explică arheologul, aflat lângă mormântul unui bărbat. Specialiştii spun că au parte de o adevărată călătorie în timp atunci când curăţă cu mare atenţie fiecare obiect găsit. Oasele, ceramica şi obiectele din bronz vor fi analizate la finalizarea săpăturilor, şi asta pentru că arheologii muzeului judeţean lucrează de zor că să scoată la lumină şi alte situri, alte pagini de istorie ale acestei zone. În anul 2016 săpăturile au continuat scoţând la iveală artefacte din diferite epoci istorice. Este vorba de vase de lut, obiecte de sticlă, pahare bizantine și fibule de argint, descoperite într-un sat roman din sec II-III din Tofalău (cu înțeles de „fala lui T”, Zeul Tată), respectiv un cimitir gepidic din sec V-VI. În zona Livezeni s-a descoperit un sit din preistorie, cultura Ariușd și un al doilea sit roman.
Directorul Muzeului Județean Mureș, Soos Zoltan, a explicat că obiectele găsite vor fi expuse, după restaurare, în secţia de arheologie: „În zona Livezeni s-a descoperit un sit care datează din preistorie, cultura Ariuşd, și avem un al doilea sit roman. (…)Piese mai valoroase s-au găsit la cimitirul gepidic și la satul roman, mărgele de sticlă, obiecte de sticlă, pahare bizantine și chiar fibule de argint.(…) Așa cum era de aşteptat, Valea Mureşului reprezintă un potenţial arheologic mult mai mare și mult mai important decât văile alăturate și momentan sunt săpături în două situri mai importante. Este vorba despre o necropolă care, se pare, este legată de prezența goţilor în Transilvania (…) Momentan ceea ce este important să menţionez este faptul că în 1907 s-a descoperit un cimitir destul de important la Sântana de Mureş, deci este în arealul Văii Mureşului, ceea ce a devenit aşezare toponimă, deci prezenţa goților a fost denumită cultura Sântana de Mureş și se referă la această perioadă post romană. Se pare că, la fel ca majoritatea acestor popoare, într-un fel migratoare, goţii erau mai sedentary, dar au format nişte nuclee în zonele de vale şi în Valea Mureşului, într-o zonă destul de apropiată, este a doua necropolă se pare destul de semnificativă”, a spus acesta. Acesta a mai spus că într-un mormânt a fost găsită și o unealtă de fier, posibil o componentă a unui plug, ceea ce ar întări ideea că în zonă a existat o așezare cu caracter agricol. „Sperăm să identificăm mai multe elemente și să vedem artefactele din morminte deoarece scheletele sunt într-o stare de conservare precară, majoritatea scheletelor sunt distruse complet, sunt deteriorate de solul lutos, efectiv numai structura osoasă mai masivă — femurul — a rămas în multe morminte. Sunt și multe morminte jefuite. Și alea au fost afectate, desigur, scheletele umane dar în sine acest sol lutos atacă destul de agresiv și distruge scheletul uman. Deci din acest punct de vedere este dezavantajos pentru că nu o să putem stabili exact câte sunt morminte de bărbați sau de femei. La copii ne dăm seama după mărimea mormântului, dar la adulți e mult mai dificil să ne dăm seama cine era înmormântat. Eventual artefactele ne indică faptul că era înmormântată o doamnă cu o diademă, fiind mai multe mărgele de sticlă recuperate din mormânt. Din păcate scheletele nu s-au păstrat”, a arătat Soos Zoltan. Despre aşezarea romană a mai adăugat următoarele: „Este un sat din epoca romană, este de secol II-III. O descoperire inedită deoarece foarte puţine aşezări rurale din epocă au fost cercetate. Nici nu erau foarte căutate şi adevărul este că erau destul de greu de detectat, pentru că în perioada romană casele erau din paie, nuiele, lemn — deci nu erau construcţii solide şi era mult mai atractiv să se facă cercetări în castre romane, unde găseşti material frumos. Această latură a prezenţei Imperiului Roman era pusă undeva deoparte. Aşadar avem ocazia să avem prima descoperire de suprafaţă unde am descoperit deja 7 locuinţe. Se pare că se poate identifica un întreg sat din epoca romană. Chiar dacă nu toate casele sunt pe traseul acestei centuri ocolitoare, restul caselor o să fie cercetate prin metode magnetometrice, numai ca să aflăm care era extinderea unui sat”. Acesta a adăugat că măsurătorile magnetometrice viitoare vor permite arheologilor să îşi formeze o opinie despre mărimea acestui sat din epoca romană, chiar dacă există analogii şi din alte părţi ale imperiului.
Soos a precizat că probabil aceste aşezări nu erau foarte mari, aveau probabil 15-20 de case maximum, dar că se doreşte continuarea investigaţiilor pentru a se vedea cum erau organizate gospodăriile. „După materialul arheologic ceramic am reuşit să identificăm destul de clar că este vorba de perioada romană. Din câte ştiu, în afară de câteva unelte de fier şi ceramică deocamdată nu s-au descoperit multe. Nu este sticlărie spre exemplu, care e răspândită în epoca romană, dar se pare că aceste aşezări erau mult mai sărace şi nu-şi permiteau să achiziţioneze aceste accesorii din punct de vedere economic. Să aşteptăm golirea acestor case, nu toate casele au cuptoare, sunt case care au şi cuptor, dar majoritatea sunt fără cuptoare, iar asta ar însemna că în afara acestor case ar exista un loc pentru gătit. Trebuie ştiut că sunt case de maximum 20 metri pătraţi, nu erau locuinţe mari. Până în secolul al XVIII-lea majoritatea caselor rurale erau de dimensiuni mici deoarece oamenii foloseau casele îndeosebi pentru a se adăposti în caz de vreme rea, frig, ploaie, majoritatea activităţilor fiind în afara casei, în gospodării din jur”, a afirmat acesta.
Directorul Muzeului Judeţean Mureş a precizat că în apropiere de acest sit este Dealul Beşa din Sângeorgiu de Mureş, unde există indicii că ar fi o aşezare romană şi că trebuie să se stabilească dacă sunt două situri diferite, sau este vorba despre extinderea unuia mai mare. Şefa Secţiei de Arheologie, Nicoleta Man, a spus: „Atunci s-a făcut diagnostic arheologic de către 10 specialişti ai Muzeului Judeţean Mureş şi s-au găsit 7 situri. Două au fost epuizate, din păcate rezultatele nu au fost cele aşteptate, se pare că centura ocolitoare traversează marginea acelor situri, dar acum ne aflăm pe teritoriul comunei Sângeorgiu de Mureş în aşa numitul sit numărul 4, care reprezintă o aşezare de epocă romană, deşi există şi ceramică de altă factură — se pare că din cultura Sântana sau fragmente ceramice dacice. Deocamdată au fost descoperite câteva locuinţe de suprafaţă, puţin adâncite, având vatră într-unul din colţuri, până în prezent au fost identificate 7 locuinţe de mici dimensiuni (3X4m, 4X4 m) compuse dintr-o singură încăpere”. Arheologul a mai afirmat că aşezări de acest gen sunt foarte multe pe teritoriul judeţului Mureş, pe toată Valea Mureşului, începând de la Luduş, Iernut, Cipău, Ogra, Voivedeni, Toldal, la Dedrad, sate aşezate în zone propice agriculturii, lângă cursuri de apă, însă puţin cercetate. „Nu sunt foarte spectaculoase, întrucât reprezintă cătune de câteva zeci de case construite din materiale perisabile. Este un sit nou, despre care nu ştiam şi construcţia acestei centuri ocolitoare ne-a dat posibilitatea să mai punem un punct cu descoperiri arheologice pe harta judeţului. Este posibil ca satul să fie mult mai mare, dar potrivit legislaţiei noi avem dreptul de a descărca de sarcină arheologică numai traseul drumului şi eventual zonele mărginaşe care pot fi afectate de lucrări. Se recoltează tot materialul arheologic, se documentează până în cel mai mic amănunt şi apoi lucrările la şosea vor fi derulate (…) Avem material arheologic foarte mult, inclusiv nişte râşniţe puse în jurul acestei vetre, material ceramic destul de abundent, în unele case 80-90% este ceramică romană şi zece la sută nu suntem foarte lămuriţi dacă este ceramică Sântana, cultură care urmează imediat în secolul al IV-lea”, a susţinut acesta. Suprafaţa decopertată este de aproape 300 mp şi se extinde spre nord. Între casele descoperite există o distanţă cuprinsă între cinci şi zece metri, sunt construite cam în aceeaşi tehnică cum sunt şi cele de pe Valea Mureşului, aproape toate sunt patrulatere. “Situl 1 şi 2 sunt în Livezeni şi avem urme de locuire, am descoperit prin sondaj o vatră sau un cuptor, iar situl 1 se pare că este la fel de mare şi de bine documentat ca şi acesta cu o aşezare cu mai multe niveluri de locuire, şi Hallstatt, şi roman şi post-roman. Şi acolo va fi foarte mult de lucru şi sperăm că vor ieşi chestii spectaculoase. Drumurile romane erau foarte bune şi practicabile, suntem foarte aproape de Valea Mureşului unde exista drumul principal care mergea de la Potaissa, Cristeşti spre limes şi de aceea zona este împânzită cu astfel de aşezări”, a precizat Nicoleta Man.
Arheologul Daniel Cioată a spus că satul roman a fost descoperit între Ernei şi Sângeorgiu de Mureş, la kilometrul nouă, iar cele mai importante descoperiri sunt urmele unor case, până acum fiind identificate șapte complexe adâncite, bordeie. „Sunt case adâncite, avem vetre de foc amenajate cu pietre, gropile stâlpilor care susţineau acoperişul. Probabil este un sat de agricultori, păstori, dovada fiind apropierea de acest pârâu, care vine dinspre Poieniţa şi merge spre Ernei. Materialul trebuie cercetat şi analizat, iar aceste aşezări sunt puţin cercetate în România până la ora actuală, deoarece majoritatea cercetărilor se concentrează pe oraşe, pe zonele urbane, cetăţi, castre şi aşezările rurale sunt mai puţin cercetate. Cred că era un sat obişnuit. Bordeiele erau adâncite, pentru că pământul contribuie la menţinerea unei temperaturi, apoi cred că aveau pereţi din chirpici — deşi nu s-au găsit foarte multe urme de chirpici, probabil a fost arat, a fost dus — aveau acoperiş din paie susţinut de stâlpi”, a spus acesta. Daniel Cioată a precizat că faţă de nivelul actual de călcare al solului satul a fost descoperit la o adâncime de 50 de centimetri, până la nivelul lutului, iar casele sunt în lut undeva la încă 50 de centimetri. „Casa reprezenta locul de dormit, pentru că avem şi vetre exterioare, găteau şi mâncau afară, deci viaţa lor diurnă era în aer liber şi doar noaptea şi iarna foloseau casa. Toate casele descoperite sunt de acelaşi fel”, a mai precizat arheologul.
Prin această traversare a nouă situri arheologice importante, lucrările arheologice de salvare efectuate cu ocazia construirii centurii ocolitoare a municipiului Târgu Mureş, au adus în atenţia specialiştilor pagini importante din istoria preantichităţii, antichităţii şi evului mediu timpuriu din acest areal transilvănean. După complicatele proceduri de restaurare şi conservare, Muzeului Judeţean Mureş, secţia Arheologie, îşi va îmbogăţii patrimonial cu toate artefactele descoperite cu această ocazie, spre bucuria iubitorilor de istorie. (G.V.G.)
Lasă un răspuns